O călătorie de plăcere pe Tamisa

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 12 ( mai, 2011 )
Autor:

Ben Aaronovitch – Rivers of London
Orion Publishing, 2011

Cu toate că avem de-a face cu un ucigaş în serie care-i supranatural şi cu toate că în carte sunt câteva scene cam sângeroase, Rivers of London este mai degrabă fantasy urban decât horror. E o lectură plăcută, deşi nu e genul de carte care să te facă să întorci paginile cu sufletul la gură şi cu stomacul cât pumnul şi, în general, cu genul de fiori care ne plac atât de tare nouă, iubitorilor de suspans.

O combinaţie de bun-simţ, curiozitate, temperament calm şi simţ al umorului, Peter este un erou care-ţi merge la inimă. Ăsta e atuul cărţii, dar e, în acelaşi timp, şi dezavantajul ei, pentru că această voce a bunului simţ nu reuşeşte să-ţi provoace fiori indiferent ce ţi-ar nara, şi sunt în carte câteva scene sângeroase.

Scris cu un umor de bună calitate şi având ca protagonist un personaj pragmatic şi cu mult bun simţ, pe care n-ai cum să nu-l simpatizezi, romanul ne spune o poveste despre posedare şi despre o răzbunare ţinută cam prea mult la rece, vorba proverbului. Totul începe cu o crimă stranie, surprinsă de camerele de luat vederi – care de-acum sunt cam peste tot în locurile publice – un ins este atacat de un altul, care pare să-i zboare capul de pe umeri cu o singură lovitură, în ciuda faptului că înregistrarea nu arată că ar avea vreo armă. Când poliţitul începător Peter Grant se trezeşte că are drept martor ocular al crimei o fantomă, care îi mai şi spune că atacatorul şi-a schimbat faţa înainte să se repeadă la victimă, tot ceea ce ştia el despre lume, Londra şi activitatea poliţiei este dat peste cap. În timp ce poliţia caută criminalul prin metodele sale uzuale, Peter descoperă că există şi un departament – chiar dacă redus la un singur om, inspectorul-şef Nightinghale – care abordează aspectele supranaturale ale oraşului.Tânărul nostru, care se temea că va ajunge să facă muncă de birou – pentru că avea tendinţa să scape din vedere amănunte şi proceduri-standard ale muncii de poliţist – se trezeşte că are o viaţă chiar mai interesantă decât dorea, când este detaşat în departamentul lui Nightinghale, ca să-l ajute pe acesta la rezolvarea crimei şi în acelaşi timp să înveţe să facă magie.

Căutând un criminal care-şi poate schimba faţa, Peter descoperă o Londră a fantomelor, în care vechile ranchiune nu dispar, ci se condensează până când rup pelicula realităţii. Ba se mai şi trezeşte pe post de mediator într-un conflict teritorial între zeiţa mamă a Tamisei – nigeriancă de origine – şi zeul-părinte al fluviului, pe care aceasta îl acuză că nu mai are niciun drept asupra Tamisei de când a abandonat-o pe vremea marii poluări. În acelaşi timp, Peter are parte de toate insatisfacţiile începătorului când încearcă să deprindă magia – în laborator – făcând să leviteze mere care au însă tendinţa să cam explodeze sau descoperind ce efecte are magia asupra telefoanelor mobile. Adăugând la asta şi ostilitatea poliţiştilor obişnuiţi faţă de departamentul lui Nightinghale şi ciocnirile dintre procedurile uzuale şi faptul că unele lucruri, cum ar fi vampirii, nu trebuie să apară în rapoartele oficiale, eroul nostru trebuie să jongleze cu cam multe mere potenţial explozive, metaforic vorbind.

O combinaţie de bun-simţ, curiozitate, temperament calm şi simţ al umorului, Peter este un erou care-ţi merge la inimă. Ăsta e atuul cărţii, dar e, în acelaşi timp, şi dezavantajul ei, pentru că această voce a bunului simţ nu reuşeşte să-ţi provoace fiori indiferent ce ţi-ar nara, şi sunt în carte câteva scene sângeroase. Fie lui, fie autorului îi lipseşte acea voce care te poate înfiora prin numai câteva cuvinte înşiruite măiastru. În plus, în partea a doua, când lucrurile chiar o iau din loc, tendinţa lui Aaronovitch de a se opri pentru a-ţi explica detaliat câte ceva devine supărătoare. Asta face ca romanul să fie plăcut, ingenios, uşor de citit dar, în cazul meu cel puţin, nu atât cât să aştept nerăbdătoare apariţia celorlalte cărţi din serie.

Londra aşa cum n-o ştim

Aaronovitch reuşeşte foarte bine să redea specificul Londrei şi anume că are straturi peste straturi de istorie, inclusiv un filon păgân care se împleteşte în identitatea ei, dar că este, în acelaşi timp, un oraş multicultural în adevăratul sens al cuvântului. Nu este nici Londra victoriană – cea mai cunoscută variantă literară a Londrei – şi nici cea a intelectualilor bântuiţi de angoase din romanele moderne. Este un oraş cu o bogată comunitate africană, personajele iau masa în restaurante cu specific etnic, Peter însuşi este mulatru, zeiţa mamă a Tamisei este nigeriancă şi are o vastă familie de zeităţi fiice. Desigur, apar şi fricţiuni – la un moment dat cineva se plânge că a fost în vacanţă în Germania şi toţi vorbeau engleza iar aici, acasă, în Londra, nu înţelegea ce spunea vânzătorul indian de bilete – iar tensiunile uneori mai dau în clocot. Cu toate acestea, Londra lui Aaronovitch, aşa cum o descrie el aici, este un „melting pot”. Stau dovadă înseşi glumele degajate pe care autorul le face despre mamele africane care au mulţi copii numai ca să-i trimită încoace-şi-ncolo şi să nu facă ele treabă sau care au întotdeauna o familie numeroasă în ţara de origine şi îi tot trimit colete cu de toate. Pentru că eu nu-mi imaginez un scriitor american făcând asemenea observaţii în cărţile lui fără să se dea cu roşii după el.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Un comentariu »

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.