O carte a descoperirilor, sau Manipulatorii de umbre

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 18 ( noiembrie, 2011 )
Autor:

Ellen Datlow (ed.) – Inferno. Despre teroare şi supranatural
Traduceri de Silviu Genescu, Ana-Veronica MIrcea, Mihai-Dan Pavelescu şi Mircea Pricăjan
Editura Nemira, Colecţia Nautilus, Bucureşti, 2011

Deşi reputaţia de antologator a lui Ellen Datlow este suficient de solidă pentru a constitui un argument decisiv în favoarea încercării noului volum Inferno, şi deşi Premiul Shirley Jackson este unul îndeajuns de serios pentru a alunga mare parte din îndoieli, dacă acestea există totuşi, două elemente m-au făcut să şovăi înainte de a parcurge antologia: în primul rând, nu cunoşteam autorii din cuprins, cu excepţia lui Lucius Shepard; apoi, Ellen ne spune în introducere că nu vom găsi între coperte poveşti cu vampiri, vârcolaci sau alţi monştri clasici. Până la urmă, Ellen Datlow şi Shirley Jackson au prevalat de data aceasta asupra autorilor cunoscuţi mie şi a vampirilor, aşa că am parcurs Inferno după bunul meu obicei, în nopţile mai libere.

Şi nu am regretat absolut deloc.

Vă asigur că [povestirile] sunt scrise excelent, atmosfera este exact cum trebuie şi, după părerea mea, oricare dintre ele justifică, prin ea însăşi, achiziţionarea antologiei – ceea ce nu e puţin lucru.

Desigur, aşa cum ni se comunică şi în introducere, probabil că nici o antologie nu va satisface sută la sută gustul fiecărui cititor. Însă pot spune că am găsit mai multe texte cu adevărat încântătoare decât în majoritatea antologiilor pe care le-am parcurs în ultimul timp. Şi chiar şi povestirile care nu au rezonat cu propriile-mi idei au fost interesante, plăcute la citit şi, în orice caz, peste medie.

Însă cel mai mare merit al acestei antologii de “quiet horror”, în care autorii ne aduc fiori prin umbre şi şoapte mai mult decât prin imagini explicite (metodă care, în opinia mea, îi face cu atât mai eficienţi), îl constituie, din punctul meu de vedere, tocmai faptul că am descoperit astfel în paginile ei noi scriitori excelenţi, cărora cu siguranţă am să le “vânez” opera.

După Introducerea lui Ellen, întâlnim douăzeci de povestiri în spiritul menţionat în paragraful anterior – nu mă voi opri însă asupra tuturor în cele ce urmează. Am decis să le selectez doar pe acelea pe care le-am găsit cu totul deosebite, urmând să le fac o scurtă prezentare sugestivă, pentru a vă face o idee despre ce este vorba în fiecare. Vă asigur că sunt scrise excelent, atmosfera este exact cum trebuie şi, după părerea mea, oricare dintre ele justifică, prin ea însăşi, achiziţionarea antologiei – ceea ce nu e puţin lucru.

Ghinion (de Stephen Gallagher). Un grup de muncitori “la negru” sunt angajaţi să renoveze, noaptea, un complex sportiv modern. Unul dintre ei a suferit cu ani în urmă un accident la cap care i-a permis, pentru o perioadă, să vadă fantome. Odată vindecat, viziunile i-au încetat. Însă în momentul în care muncitorii încep lucrul, nu el este cel care vede prima stafie…

Cu toate că citesc mult horror, în general poveştile nu îmi dau fiori (poate şi pentru că citesc din alte motive, nu pentru adrenalină). Ei bine, această poveste a fost o excepţie.

Vieţi (de John Grant). Un tată urmăreşte fascinat şi îngrozit cum toţi în jurul fiului său mor în accidente bizare, din care băiatul scapă întotdeauna nevătămat. Pe măsură ce victimele se acumulează, o hotărâre cumplită se cere a fi luată, pentru că părintele nu are de ales…

Ghorla (de Mark Samuels). Cu un titlu care trimite la Horla lui Maupassant şi cu o impecabilă atmosferă lovecraftiană (poate un tribut la Cel ce bântuia prin bezne şi la Umbră peste Innsmouth), Samuels reuşeşte o poveste de care maestrul H.P. ar fi fost fără îndoială mândru. Doi bibliofili obsedaţi de inedit pornesc, separat, pe urmele dubiosului scriitor Julius Ghorla, şi ajung la sora acestuia pentru a o intervieva. Ceea ce nu se va sfârşi bine.

Pădurea lui Bethany (de Paul Finch). Un tânăr însoţit de prietena lui străbate o pădure de pe domeniul unei femei excentrice, pădure în care s-au semnalat stranii “opere de artă mobile”. Tânărul este convins că pustnica este de fapt mama lui dispărută. Ceea ce descoperă la faţa locului întrece orice închipuire. Fascinante trimiteri la Frankenstein, Golem sau Homunculus, prin prezenţa “enoriaşilor”.

Uşurinţa cu care am eliberat fiara (de Lucius Shepard). Cum îmi sunt familiare scrierile lui Lucius Shepard, nu m-am mirat când şi de data aceasta am dat peste o poveste meritorie. Într-un grup de tineri derbedei, eroul principal vorbeşte insistent despre o bestie ce va fi eliberată. Ceilalţi îl iau în serios mai mult sau mai puţin. Problema este că el însuşi, în schimb, se ia în serios foarte tare…

Dormi în pace (de Simon Bestwick). Fără nici un dubiu, preferata mea şi totodată o poveste perfectă. Scrierile lui Bestwick nu au cum să îmi scape în viitorul apropiat. Cel mai mult mi-a plăcut abordarea temei justiţiei, o temă pe care, în ultima vreme, au început să o uite şi scriitorii, aşa cum o uită şi lumea reală. În acest context, Bestwick ne vorbeşte despre un bărbat decis să facă dreptate când alţii nu vor sau sunt opriţi de la a acţiona. El găseşte aliaţi acolo unde nu se aşteaptă, ceea ce ne arată că Binele totuşi nu e atât de rar cum ar putea să ni se pară. Şi chiar atunci când devine evident că pedofilul pe urmele căruia se află eroii nu este unul obişnuit, nici corupţia nici supranaturalul nu vor sta în calea dreptăţii – indiferent de consecinţe… Iar finalul, legat tocmai de aceste consecinţe, a fost neaşteptat şi deosebit de plăcut mie.

Copacul Janus (de Glen Hirshberg). Un Tom Sawyer întunecat şi absolut gothic. Într-un oraş minier, tragedia loveşte în trei prieteni, ducându-l la pierzanie pe unul dintre ei şi la înstrăinare pe al doilea. Celălalt, naratorul, devine un elev popular, dar când incidentele reîncep, profesorul îi moare, iar iubita pare a-i fi în pericol, pentru erou soseşte momentul să îşi înfrunte vechiul prieten, sau ceea ce a mai rămas din el…

Armurile de la Auderlene (de Terry Dowling). Pornit pe urmele unui meteorit cvasi-misterios pentru a scrie un articol de ziar, un reporter ajunge la un conac straniu unde o femeie îl imploră să o ajute, investigând nişte statui de fier cu aparenţa unor armuri. Iar în noaptea întunecată petrecută de jurnalist la conac în camera armurilor, secretele tenebroase ale comunităţii încep să iasă la iveală…

Sunt convins că cititorii vor găsi în antologie şi altele (nu puţine) texte demne de atenţia lor, dar pentru mine cele de mai sus au făcut diferenţa, transformând această antologie într-una dintre puţinele de care am fost cu adevărat mulţumit. Se cuvine aici să menţionez că este foarte probabil ca mulţumirea mea să se datoreze în bună parte şi profesionalismului traducătorilor (Ana-Veronica Mircea, Mircea Pricăjan, Mihai-Dan Pavelescu, Silviu Genescu). Cinste lor.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Un comentariu »

  • Suspans « Scriptorium said:

    […] apariţia numărului 18 al revistei Suspans. Din sumar: recenzii de Oliviu Crâznic,  Mircea Pricăjan, Adrian Buzdugan, Laura Sorin, Adina Barvinschi (şi alţii), […]

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.