O frescă a Chinei Moderne

Articol publicat in:Recenzii | 22 aprilie 2013
Autor:

Diane Wei Liang-Ochiul de JadDiane Wei Liang-Seria Mei Wang I: Ochiul de Jad (Mei Wang Mystery I: The Eye of Jade, 2007) 282p., MMP, Nemira, Bucureşti, 2009, Colecţia Suspans, Trad. Iris Manuela Gâtlan-Anghel, Red. Ioana Marcu

Ce m-a bucurat cel mai mult atunci când Nemira a relansat într-un fel vechea colecţie Ora H, dedicată romanelor de acţiune, de suspans şi mystery, sub noul nume de Suspans, a fost că nu s-a rezumat doar la autori anglo-saxoni, o reţetă aproape sigură pentru succes garantat, ci a căutat autori apreciaţi şi pe alte filiere, mai ales francezi, precum Thierry Carmes sau Guillaume Prevost, dar şi italieni (cel mai celebru este, desigur, Andrea Camilleri şi al său Comisar Montalbano), spanioli (precum Andreu Martin sau Julio Murillo-Llerda), români (Rodica Ojog-Braşoveanu) sau chiar chinezo-americani, cum este cazul cu autoarea volumului de faţă, Diane Wei Liang, o chinezoaică născută la Beijing şi emigrată în America, care şi-a petrecut o parte din copilărie alături de părinţii săi într-un lagăr de muncă din China. Acum locuieşte la Londra şi este profesoară de management în America de Nord şi Anglia şi a scris două romane poliţiste, care o au ca protagonistă pe Mei Wang, o tânără chinezoaică detectiv particular în Beijingul anilor 2000.

Mei Wang a lucrat în Ministerul Securităţii Publice cu ceva timp în urmă, dar şi-a dat demisia în urma unui mic scandal sexual în care ea nu a dorit să se implice, preferând să renunţe şi să-şi deschidă propria afacere, o agenţie de detectivi particulari (de fapt mica ei agenţie se numeşte de consultanţă, deoarece meseria de detectiv particular este scoasă în afara legii) care tocmai a primit primul caz mai important: găsirea unui artefact extrem de valoros, un sigiliu de jad vechi de aproape 2000 de ani, despre care nu se mai auzise nimic de foarte mult timp. Acuma, trebuie făcute nişte precizări: China comunistă din zilele noastre nu mai este la fel ca România anilor 1970-1980, dar nu este nici departe, iar ce s-a întâmplat pe la 1960 în China aduce destul de mult cu ce s-a întâmplat în Uniunea Sovietică în acelaşi timp-oameni persecutaţi pentru ceea ce erau, arestări pe bandă rulantă şi trimiteri în lagăre din care nu prea se mai întorceau mulţi, iar cei care se întorceau nu mai erau întregi nici fizic, nici psihic, operele de artă au fost toate naţionalizate, adică tot ce era de valoare şi produs înainte de 1800 era confiscat automat de către stat. Tocmai din acest motiv piatra de jad pe care Mei trebuie să o găsească este extrem de valoroasă.

Deşi Mei duce aparent o viaţă foarte liniştită şi destul de fericită, cel puţin aşa consideră ea, familia ei nu este nici pe departe mulţumită de stilul de viaţă libertin şi fără implicaţii majore pe care şi l-a ales. Mama ei, Ling Bai, este o pictoriţă destul de cunoscută, în timp ce sora ei, Lu, s-a măritat din interes cu un chinez bogat şi mai în vârstă cu 15 ani, devenind o vedetă de televiziune plină de succes şi putred de bogată. Acum foarte mulţi ani, pe când Mei şi Lu erau mici, familia lor a fost trimisă într-un lagăr din cauza tatălui lor, care era un scriitor destul de apreciat şi care nu mai era agreat de autorităţile comuniste din cauza convingerilor sale. Mama lor a preferat să-şi urmeze soţul în lagăr, iar ceva mai târziu, datorită intervenţiei unui prieten foarte influent, au fost eliberate. Numai tatăl lor nu putuse fi eliberat şi murise în lagăr.

Ce se poate spune despre relaţiile lui Mei cu mama şi cu sora sa? Că nu sunt extrem de cordiale, ba chiar destul de încordate. Cu toate că Mei este sora mai mare, Lu este cea care este mai împlinită, şi-a întemeiat o familie şi este o femeie de succes, în timp ce Mei este singură, necăsătorită, fără prea mulţi prieteni, datorită firii sale capricioase şi introvertite şi din cauză că este foarte severă cu cei din jur, are standarde înalte, pe care nu mulţi le pot atinge, iar iubitul ei cu care spera să se căsătorescă a plecat cu ani în urmă în America, abandonând-o şi căsătorindu-se acolo. Cauzele firii dificile cu care este înzestrată Mei trebuie căutate cu mult timp în urmă, pe când era doar un copil internat în lagăr şi îşi privea tatăl stingându-se încet, dar sigur. Ea o acuză în secret pe mama ei că şi-a abandonat soţul în lagăr şi l-a lăsat să moară acolo. Nu înţelege sacrificiul enorm pe care aceasta l-a făcut pentru a-şi salva copiii, preferând să renunţe la persoana iubită, soţul ei. Nu, Mei vede doar faptul că mama ei a fost egoistă şi şi-a abandonat soţul.

Dar să revenim la ancheta noastră, pe care autoarea a cam neglijat-o în favoarea prezentării mult mai pe larg a vieţii cotidiene din China anilor 2000, unde există discrepanţe uriaşe între bogaţi şi săraci, unde cei care au puterea schimbă apartamentele o dată pe lună, în timp ce cei săraci abia au unde să doarmă şi ce pune pe masă, într-un oraş în care sosesc zilnic 20000 de oameni în căutarea unui loc mai bun de trăit, a unei oportunităţi, a unui loc de muncă, aşa cum este cazul şi cu Gupin, asistentul şi secretarul lui Mei, un tânăr simplu, dar muncitor, care o va ajuta pe Mei să dezlege iţele unei înfloritoare afaceri ilicite cu artefacte valoroase, trecând peste o dramă cumplită: aceea a pierderii iminente a mamei sale. Căci mama ei suferă un accident cerebral şi va fi la un pas de moarte. Şi de-abia atunci îşi dă seama şi Mei, privind retrospectiv în urmă şi ajutată şi de o veche cunoştină de familie, Unchiul Chen, cât de multe a făcut mama ei pentru ea şi sora sa şi cât de mult o iubeşte.

Este acesta un roman poliţist reuşit? Nu prea. Căci mi-am dat seama după prima sută de pagini că autoarea a folosit intriga poliţistă mai mult pentru a zugrăvi o frescă a unei Chine în curs de modernizare, o ţară ai cărei locuitori au suferit enorm timp de sute de ani, cu o istorie zbuciumată, dar care pare acum că începe să-şi revină (şi trebuie ţinut cont de faptul că romanul a fost scris în 2007, când lumea nu auzise încă de marea criză financiară, când unele ţări încă nu erau confruntate cu falimentul, iar autoarea nu ştia că ţara ei natală va fi prima care va ieşi din criză şi că va deveni ţara cu cea mai rapidă creştere economică de după marea criză). Iar ancheta poliţistă pe care o desfăşoară Mei este un pretext excelent pentru autoare de a scoate la iveală dedesubturile comerţului clandestin cu opere de artă de mare valoare cu care nu se confruntă doar China, ci şi alte ţări cu istorie bogată.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.