Oraşul bântuIT

Articol publicat in:Recenzii | 18 ianuarie 2013
Autor:

Cine nu a auzit de marele Stephen King, regele romanului horror, după cum îl numeşte şi On Writing, carte apărută la Editura Nemira cu titlul Despre scris. Misterul regelui? Ei bine, romane celebre ale scriitorului mi-au poposit adesea în faţa ochilor prin librării, ocupându-şi ulterior locul bine-meritat printre cărţile preferate din biblioteca personală. Apocalipsa, The Shining, Carrie, Cimitirul animalelor, Talismanul sau mai noul J. F. K. 11. 22. 63, sunt câteva dintre titlurile care-mi vin în minte ori de câte ori aud rostindu-se numele autorului, când văd o ecranizare a cărţilor sau când îmi pică în mână un alt roman de-al său.

Oraşul bântuIT este suma a tot ceea ce am făcut şi am învăţat în viaţa mea,” spunea Stephen King. Chiar dacă nu aş fi auzit niciodată până atunci de autorul cu pricina, declaraţia cu siguranţă mi-ar fi suscitat interesul. Cunoscându-l, însă, mi-am dorit să aflu, cu atât mai mult, cum este să însumezi într-un roman, de proporţii, e adevărat, toate aceste învăţături. Şi am aflat.

Respectând tradiţia romanului horror, Oraşul BântuIT debutează prin a prezenta – îndelung, e drept – scenele detaliate ale mai multor morţi bizare, fapt care se datorează dorinţei autorului de a ne introduce cât mai bine în atmosfera terifiantă a cărţii, cu riscul de a plictisi oarecum cititorul. Totuşi, pe măsură ce avansăm, senzaţia de plictis este înlocuită de curiozitate, lectura devine interesantă, ajung să-mi dau seama că stau cu sufletul la gură, că tresar la cel mai mic zgomot.

Întâmplările de necontrolat au loc odată la douăzeci şi şapte de ani în oraşul Derry din Maine, SUA. O putere malefică se dezlănţuie atacând, din ceea ce se numeşte casa ei, canalizarea oraşului, înspăimântându-i pe localnici şi lăsând în urmă o multitudine de morţi inexplicabile. Mărturiile celor care au reuşit să scape din ghearele atacatorului diferă, fiecare percepându-l sub diverse forme, fie sub chipul unui lepros, a unui monstru, fie drept clovn, apariţie înspăimântătoare, desigur, însă una ce reuşeşte cumva să-şi atragă victimele prin apariţia, vocea sa ori baloanele pe care le oferă. Povestea este cu atât mai terifiantă şi mai captivantă cu cât în centrul ei, drept personaje principale, se află nici mai mult, nici mai puţin decât nişte copiii, dintre care unii sunt găsiţi morţi sau daţi dispăruţi.

Aşa cum ne-am obişnuit din romanele anterioare ale scriitorului, totul este foarte bine conturat. Graţie pasajelor descriptive detaliate, senzaţia de aici şi acum, apropierea de personaje într-atât încât intri efectiv în pielea lor, înţelegerea sau chiar mai mult, preluarea senzaţiilor de groază pe care le experimentează şi compasiunea nu întârzie să apară. Romanul suscită trăiri diferite, într-un melanj perfect al senzaţiilor de încântare şi de frică. King reuşeşte să surprindă lumea copilăriei sub toate aspectele ei: teamă de necunoscut, spaime, fobii, dar şi curiozitate, sinceritate, hotărâre, dorinţă de a învinge, iubire şi prietenie, totul prinzând contur şi greutate prin apariţia ingredientului magic, supranaturalul.

În mod cert, realizarea unui astfel de roman presupune un talent deosebit şi multă dăruire. A îmbina atâtea teme care să graviteze cu toate în jurul elementului groază, înseamnă a scrie o capodoperă.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.