Oscar Wilde și imensitatea persoanei sale

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 3 ( august, 2010 )
Autor:

Iată, din nou, un roman polițist în care un personaj faimos al istoriei își asumă temporar rolul de detectiv. Farmecul acestui gen de roman stă, cel mai adesea, în aducerea la viată a trecutului unei zone oarecare și a câte unui personaj despre care mulţi cititori vor să afle mai mult, totul însoțit de câte o poveste polițistă palpitantă.

Gyles Brandreth a ales acest tip de roman polițist pentru a prezenta viaţa lui Oscar Wilde, scriitor a cărui reputație de geniu căzut în sordid garantează, se pare, un masiv interes al publicului. Cartea începe promițător: scriitorul descoperă într-un imobil de proastă reputație cadavrul unui adolescent asupra căruia planau diverse suspiciuni. Scriitorul anunță poliţia, dar se lovește de aparenta lipsă de interes a inspectorului desemnat să se ocupe de caz. Decide să afle pe cont propriu adevărul, ajutat de doi prieteni. Unul dintre ei este, de ce nu, Arthur Conan Doyle.

Povestea polițistă în sine e foarte simplă și se bazează în totalitate pe încurcăturile vieții pederastice londoneze. Altceva probabil că ar fi fost scandalos. Preocuparea adevărată a autorului e însă prezentarea ideii lui despre Oscar Wilde, căruia îi scrie o bibliografie destul de romanțată și cam prea  masivă. Pentru vreo 50 de pagini de intrigă polițistă avem sute în care autorul visează la mâncărurile preferate ale lui Wilde, la hainele pe care le purta, la modul în care își amenajase locuința. Ne sunt descrise în amănunt relațiile lui Wilde cu familia sa, cu prietenii, cu birjarii și cu chelnerii. Aflăm despre gândurile care-l preocupau pe Wilde, despre modul în care își inventa vorbele de duh, despre dispoziția sa schimbătoare.

Cititorului i se oferă, deci, un portret imaginat al lui Oscar Wilde, compus cu încetineală de autor. Valoarea documentara a cărții nu e mare; cei care știu deja câte ceva despre viaţa scriitorului pot găsi repede invențiile și neconcordanţele comise cu larghețe de Brandreth. Povestea polițistă e înecată de detalii inutile despre Wilde, iar tonul autorului e adesea susceptibil să îi calce pe nervi pe cei obișnuiți cu inteligenţa scriitorului pe care Brandreth se străduie să îl emuleze.

Bune în carte sunt atmosfera de epocă și începutul poveştii; nu pot decât sa regret faptul că autorul și-a ales un personaj în care se pierde prea repede.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Un comentariu »

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.