Panta rhei (1)

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 24 ( mai, 2012 )
Autor:

Haruki Murakami ― 1Q84 (vol. I)
Traducere de Iuliana Oprina şi Florin Oprina
Editura Polirom, Iaşi, 2011

Acum câtăva vreme auzeam pe cineva povestind despre faptul că altcineva (da, ştiu, e ca în „Lanţul slăbiciunilor” al lui Caragiale) îşi scrie o teză de doctorat despre literatura japoneză de secol XX. Se pare că, la majoritatea autorilor niponi, temele predilecte sunt lupta dintre tradiţionalismul puternic şi modernismul agresiv, laolaltă cu încercarea de a stabili o coabitare paşnică între practicile ritualice străvechi şi tehnologia de vârf. Nu ştiu cât adevăr zace în aceste clişee. Cert este că la autorii japonezi pe care i-am citit (Ryu Murakami, Junichiro Tanizaki, Yasunari Kawabata, Yukio Mishima, Taichi Yamada ş.a.) am detectat fie tendinţa de conciliere cu un trecut dubios şi moravuri incerte, fie dorinţa de a da spaţiului nipon aura unui centru al fantasticului, al poveştilor incredibile, presărate cu violenţă ieşită din comun şi cu o extraordinară sete pentru elementul şocant (dorinţă cauzată, probabil, de monotonia igienică a cotidianului nipon, unde până şi accesul la veceul public e computerizat şi ordonat ostăşeşte).

Acţiunea romanului se petrece în anul 1984. Titlul pus de autor, „1Q84”, este invenţia lui Aomame, care descoperă, pe măsură ce lucrurile se complică, faptul că nu întotdeauna ceea ce trăieşte pare real. Adică se face un transfer simbolic şi subiectiv între 1984, anul desfăşurării acţiunii, şi un fantastic 1Q84, unde toate regulile se schimbă şi unde neprevăzutul este la ordinea zilei.

De aceea, dintre autorii vizitaţi de mine, cel mai apropiat gustului meu literar e Haruki Murakami. Un autor prolific, un ingenios creator de atmosferă magică şi un virtuoz al ritmului poveştii şi al ineditului. M-am bucurat mult să văd că, la scurtă vreme după publicarea în Japonia, apare şi la noi, în 3 volume, romanul „1Q84”. O carte masivă, puternică, impregnată de necunoscut şi răsturnări de situaţie.

Construcţia cărţii (vorbesc aici doar despre primul volum; despre următoarele două voi scrie în numerele viitoare ale revistei) este bidimensională: avem, pe de o parte, povestea unei instructoare de arte marţiale (Aomame) care devine, încă de la debutul romanului, specializată în uciderea cu sânge rece şi fără urme a bărbaţilor vinovaţi de violenţă domestică. Personajul e uimitor: o combinaţie reuşită de Nikita şi Sherlock Holmes, o amazoancă modernă, încrezătoare în utilitatea imeditaă a gesturilor sale criminale. Se împrieteneşte, în urma unei nopţi stropite cu alcool şi petrecută într-o orgie sănătoasă, cu Ayumi, poliţistă, care decide s-o ajute în investigarea dedesubturilor unei grupări mistice, rupte de realitate, care îşi spune Pionierii. Zvonurile sunt că, acolo, una dintre practicile curente ar fi violarea minorelor. Fire voluntară, Aomame vrea să cunoască adevărul, impulsionată fiind şi de Doamna, o femeie în vârstă şi bogată pe care o antrenează Aomame şi care a convins-o că bărbaţii violenţi trebuie ucişi.

De cealaltă parte, îl avem pe Tengo, un benign profesor de matematică, având şi preocupări literare: încearcă să scrie o carte şi, în timpul liber, lucrează şi ca redactor pentru editura lui Komatsu, un personaj straniu şi insistent. Acesta îi propune lui Tengo să rescrie cartea unei fete dislexice (Fukaeri), astfel încât s-o transforme în ceva extraordinar, ca să poată candida la un concurs literar şi s-o transforme, astfel, în vedetă. Cartea se numeşte Crisalida de aer. Tengo e entuziasmat, îşi dă seama că are o comoară în faţă, şi îşi îndeplineşte cu sârg sarcina. Cartea devine în scurt timp best-seller. Fukaeri, prietenă bună cu un profesor ciudat, care a luat-o de sub aripa părinţilor loviţi de revelaţii mistice, dispare şi îi trimite lui Tengo o casetă audio pe care şi-a înregistrat vocea, într-un mesaj aproape incoerent. Aici se termină primul volum.

Acţiunea romanului se petrece în anul 1984. Titlul pus de autor, „1Q84”, este invenţia lui Aomame, care descoperă, pe măsură ce lucrurile se complică, faptul că nu întotdeauna ceea ce trăieşte pare real. Adică se face un transfer simbolic şi subiectiv între 1984, anul desfăşurării acţiunii, şi un fantastic 1Q84, unde toate regulile se schimbă şi unde neprevăzutul este la ordinea zilei. Murakami are o exemplară dexteritate a pendulării între lumi; la el, acţiunea curge nu în sensul clasic al coborârii line dintr-un trecut cunoscut, ci se dispersează haotic, între acum şi atunci, între real şi fantastic, între ceea-ce-trăim şi ceea-ce-ni-se-pare-că-trăim. Aomame, de pildă, observă, în unele nopţi de insomnie, că pe cer există două luni: cea „adevărată”, pe care o vedem cu toţii, secondată de una mai mică, de o culoare care bate înspre verde. Tengo, la rândul lui, este surprins de faptul că, în cartea pe care o rescrie pentru Fukaeri, apare de mai multe ori referirea la cele două luni de pe cer. Ceea ce pentru Tengo este literatură, pentru Aomame devine realitate. E un macrounivers care se scrie la patru mâini: ficţiunea dintr-o lume este realitatea alteia. Planurile se întrepătrund, iar cititorul e invitat cu generozitate în acest cosmos al halucinaţiei, ghidat cu mână de maestru de autor însuşi. Şi, ca tabloul să fie complet, Murakami ne şi spune pe coperta a patra că, atunci când scrie o carte, nu ştie niciodată cum va arăta următoarea pagină a romanului său. Imprevizibilul şi suspansul sunt, aşadar, asigurate. Lumile lui Murakami sunt lichide, penetrabile, timpul e doar o ficţiune a minţilor noastre, iar adevărul se naşte din congruenţa surprinzătoare a planurilor acţiunii, după legi care ne rămân, deocamdată, inaccesibile.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Un comentariu »

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.