Păpuşile şi păpuşarii

Articol publicat in:Recenzii | 12 martie 2013
Autor:

Sophie Hannah-O Păpușă sau AltaSophie Hannah-O Păpuşă sau Alta (Spilling CID I: Little Face, 2003) 504p., MMP, Nemira, Bucureşti, 2011, Colecţia Suspans, Trad. Irina Negrea, Red. Ioana Oprican

Când am văzut prima dată că Nemira va publica acest roman şi am citit despre ce este vorba în el, văzând şi coperta destul de atrăgătoare, mi-am zis: iată un roman pe care trebuie neapărat să-l citesc.

Timpul a trecut, m-am luat cu altele, au apărut alte cărţi pe listă şi de abia acum am reuşit să-l citesc. Ce să zic despre el? Mai bine încep cu autoarea, o englezoaică de vreo 40 de ani, care este mai cunoscută pentru volumele sale de poeme foarte apreciate de critica de gen, dar care este şi autoarea unei serii destul de interesante de romane poliţiste, Spilling CID, care cuprinde până acum cinci volume, şi a altor opt romane de sine stătătoare.

Alice Fancourt este o tânără de 28 de ani care doar ce a născut de două săptămâni o fetiţă, pe care a  botezat-o Florence. Are un soţ iubitor, David, şi locuiesc amândoi într-un conac imens ce aparţine mamei lui David, Vivienne. Într-o zi Alice este convinsă cu greu să-şi lase singură fetiţa cu soţul ei şi să dea o fugă până la un reputat club de fitness, la recomandarea şi insistenţele soacrei sale, plecate acum în vacanţă în SUA cu fiul lui David din prima căsătorie, Felix.

Deja sunt cam multe personaje pomenite, nu-i aşa? În fine, atunci când Alice se întoarce acasă totul o ia razna: ea susţine nici mai mult nici mai puţin că fetiţa din leagăn nu este copilul ei şi al lui David, ci că cineva le-a înlocuit copilul pe nesimţite cu un altul identic, nu se ştie cu ce motive, lucru care îl înmărmureşte pe soţul ei, crezând la început că aceasta glumeşte, apoi că s-a ţicnit şi că nu-şi mai recunoaşte propriul copil.

Poliţia este chemată şi se nimereşte ca cel mai destoinic şi mai inteligent poliţist din oraşul Spilling, locul în care se desfăşoară acţiunea, să sosească la faţa locului. Acesta este Simon Waterhouse, un bărbat de vreo 40 de ani, necăsătorit, cu un simţ al datoriei foarte dezvoltat şi care îşi aduce aminte că acum vreo câţiva ani superiorul său, sergentul Charlie Zailer, o femeie inteligentă şi pe care toată lumea o consideră atrăgătoare, mai puţin cel admirat de ea, Simon, anchetase un caz de crimă rezolvat foarte rapid: victima fusese fosta soţie a lui David şi mama lui Felix, Laura Cryer, care fusese aparent victima unui jaf banal, care se încheiase tragic pentru ea. Crima fusese rezolvată foarte rapid şi făptaşul fusese prins, arestat şi condamnat foarte repede, datorită unor probe de necontestat lăsate de acesta asupra victimei.

Simon nu crede de la bun început că Alice spune adevărul. La urma-urmei, de ce ar intra cineva în casa unor necunoscuţi, chiar dacă foarte înstăriţi, şi să răpească un bebeluş, pe care l-ar înlocui cu unul identic. Să-l răpească şi să ceară o răscumpărare după aceea ar avea sens, dar să pună altul în locul lui? Toţi sunt convinşi că Alice minte şi că a suferit o depresie post-partum, cum este denumită depresia suferită frecvent de proaspetele mămici, care uneori ajung chiar să susţină că bebeluşul lor, pe care îl hrănesc la sân şi care le e cea mai apropiată fiinţă, nu e de fapt al lor.

Soseşte şi Vivienne imediat din SUA, pentru a pune totul la punct şi a clarifica situaţia. Aceasta este o bătrână impunătoare şi băţoasă, care adoră să ţină totul şi pe toţi sub controlul ei strict: fiu, fost soţ (care îşi luase lumea în cap şi o părăsise, chiar dacă fusese nevoit să-şi abandoneze fiul), fostă noră, actuala noră, nepot, nepoată (îi înscrisese pe amândoi la o grădiniţă particulară şi exclusivistă încă de când se aflau în burţile mamelor), poliţie, tot. Nimeni nu i se opune şi pare că se hrăneşte ca un vultur din puterea şi influenţa pe care o exercită asupra celor din jur.

Singura care îndrăznise să i de opună fusese fosta noră, Laura Cryer, o cercetătoare eminentă şi o femeie independentă, care se hotărâse într-un final să-l părăsească pe David, un mototol în mâinile abile ale mamei sale, şi să-şi ia cu ea şi fiul, pe Felix. Vivienne nu suportase un asemenea afront şi suferise mult timp pentru că fusese ţinută departe de nepotul său, Felix. Dar totul se rezolvase cu bine pentru ea şi pentru David, prin tragica dispariţie a Laurei, înjughiată şi lăsată să moară pentru o banală poşetă.

Ancheta avansează cu greu, ba chiar la un moment dat este abandonată cu totul la insistenţele şefului poliţiei, inspectorul Giles Proust (n-am înţeles de ce într-o ţară care nu-i admiră deloc pe francezi, o autoare a ales ca două personaje principale să poarte nume franţuzeşti: Fancourt şi Proust), deoarece nu există probe şi acuzaţiile sunt pur şi simplu ridicole. Singurul lucru care ar putea aduce lumină în acest caz ar fi un test ADN, pentru a se vedea legătura între mamă, Alice Fancourt, şi fiică, Florence Fancourt. Pe măsură ce zilele trec şi ancheta poliţiei nu avansează nici măcar cu un pas, viaţa lui Alice la vila soacrei sale începe să devină insuprtabilă.

Soţul ei se schimbă complet şi din soţul iubitor şi devotat se tranformă într-un monstru diabolic: la început o tachinează, apoi începe cu mici torturi psihologice şi fizice-o sileşte să se dezbrace în faţa lui, deşi până atunci fuseseră foarte pudici, apoi îi ascunde hainele şi-i dă să poarte doar o rochie strâmtă şi respingătoare, o sileşte să facă baie într-o cadă cu apă rece ca gheaţa, ba chiar să mănânce mâncare de pe jos ca animalele, ameninţând-o că dacă nu se supune, nu o va mai lăsa să-şi vadă fetiţa niciodată. Totul se întâmplă mai mult sau mai puţin cu acordul tacit al lui Vivienne, singura care nu este sută la sută convinsă că Alice minte.

Povestea are două fire narative, care decurg în paralel, deşi se petrec în intervale de timp diferite: povestea tragică a lui Alice începe pe 26 septembrie şi este narată la persoana I de către Alice, iar cealaltă este povestea anchetei desfăşurate pentru a se elucida acest caz diabolic de încurcat, poveste care începe la o săptamână după dispariţia micuţei Florence şi în ziua în care Alice şi fetiţa dispăruseră fără urmă din conacul familiei Fancourt. Cele două poveşti se desfăşoară în paralel, autoarea sărind cu uşurinţă de la un interval de timp la altul, dar avansând totodată cu cele două fire narative.

Un roman întortocheat şi bine scris, dar cu personaje faţă de care pur şi simplu nu poţi simţi nicio simpatie, în ciuda dramelor teribile prin care trec. Pur şi simplu nu poţi empatiza cu niciunul dintre ele, autoarea străduindu-se parcă să le facă antipatice până la exagerare: Alice şi David sunt nişte cârpe docile în mâinile diabolice ale maleficei Vivienne, David a fost şi a rămas un copilaş speriat, care nu îndrăznit niciodată să îşi contazică mama în nicio privinţă, influenţând-o şi pe soţia sa, Alice (care plânge tot timpul şi care pare de-a dreptul labilă psihic) care, după ce îi muriseră ambii părinţi într-un accident de maşină, rămăsese singură pe lume şi o văzuse pe viitoare soacră ca pe un părinte, un mentor.

Simon este şi el încă băiatul mamei, chiar dacă nu mai locuieşte cu ea, mutându-se la cinci case mai încolo, Charlie, superiorul lui, pare o nimfomană maniacă şi invidioasă, care îi poartă pică lui Simon când acesta se dovedeşte mai inteligent şi mai lucid ca ea şi este geloasă pe femeile pe care Simon le admiră, fiind îndrăgostită în secret de el, Proust este un arogant şi un infatuat etc.

Seria beneficiază şi de o ecranizare englezească, dar, având în vederea personalităţile celor doi protagonişti, Simon şi Charlie, nu cred că va fi o prioritate pentru a o viziona. O notă în plus editurii Nemira care a schimbat un titlu ce n-are nicio legătură cu cartea, dar şi o notă în minus pentru o copertă atrăgătoare, dar care, la rândul ei, n-are nicio legătură cu cartea: pe copertă este o fetiţă de vreo 10-12 ani, care nu apare nicăieri în carte. Măcar dacă ar fi pus un băieţel, ar fi semănat cu Felix.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.