Peisaje distopice

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 16 ( septembrie, 2011 )
Autor:

J. G. Ballard – Crash
Traducere de Mircea Pricăjan
Editura Polirom, Iaşi, 2007

„Caroseria zdrobită a maşinii sport o transformase într-o creatură cu o sexualitate liberă şi perversă, eliberându-i în bordul contorsionat şi freonul scurs toate posibilităţile sexuale deviante.”

Eram extrem de curios de Ballard, mai ales după ce văzusem frânturi din ecranizarea lui Cronenberg. Pe Ballard îl poţi lejer îngloba în generaţia scriitorilor de ficţiune transgresivă. De origine britanic, Ballard nu se dezice de perversitatea naraţiei pe care o menţine filmul (care film BTW urmează aproape la filigran elementele din carte).

Ce mi-a plăcut la Crash a fost modul în care Ballard a reuşit să transforme maşina în ceva cu totul şi cu totul erotic şi excitant. Îmbină – ca şi Serge Brussolo, de altfel – mecanicul cu organicul, metalul cu carnea, uleiul cu sângele şi sperma.

Am început să citesc Crash acum vreo trei săptămâni, săptămâni extrem de agitate pentru mine din punct de vedere al volumului de muncă. Aşa că am citit-o cu pauze destul de lungi. Poate de vină e oboseala, poate nu e Ballard chiar pe gustul meu, poate e faptul că engleza pe care o foloseşte e diferită de stilul american – nu ştiu. Cert e că mi s-a părut o carte greu de urmat, plictisitoare pe alocuri. Nu „plictisitoare” – mai mult alungită. Ballard are mania să ducă vreme de trei pagini aceeaşi descriere până în momentul în care te saturi de ea. Vrei să afli ce se întâmplă mai departe şi nu poţi pentru că eşti în mijlocul istorisirii cum că autostrada e plină de maşini care sunt aşa şi aşa şi aşa.

Crash tratează subiectul dezaxaţilor din punct de vedere sexual. Mai mult decât atât, această categorie aparte de oameni se evidenţiază în carte prin faptul că alcătuiesc un alt subgrup, mult mai adânc, al obsedaţilor de maşini.

Ce mi-a plăcut la Crash a fost modul în care Ballard a reuşit să transforme maşina în ceva cu totul şi cu totul erotic şi excitant. Îmbină – ca şi Serge Brussolo, de altfel – mecanicul cu organicul, metalul cu carnea, uleiul cu sângele şi sperma. A fost ciudat să citesc cum fiecare element din bordul unui automobil are o conotaţie sexuală, cum atunci când faci sex pe bancheta din faţă a maşinii te excită mai mult acul vitezometrului decât sânii partenerei.

Personajele mi s-au părut cu o idee mai fade decât ar fi fost cazul. Toţi sunt maniaci cu viteza, toţi vor să participe în accidente ca să obţină acea senzaţie de „high”. Toţi pun sexul pe planul al doilea şi visează la orgasm în momentul ciocnirii cu tirul din faţă, totul la 120km/h.

Crash mi s-a părut o carte apăsătoare, lungă. Descrierile balzaciene, obsesia nesănătoasă pentru sex prea mult evidenţiată. Singurul lucru care m-a surprins cu adevărat a fost faptul că eroul principal – numit tot Ballard – are evidente gânduri homoerotice.

Nu mă îndoiesc că atunci când a fost lansată (anii ’70, parcă) a stârnit controverse şi a ajuns bestseller. Chiar autorul spunea într-un interviu că „I wanted to rub the human face in its own vomit, and force it to look in the mirror.”: În ziua de azi însă, când cei precum Palahniuk, Welsh sau Iain Banks scot bestseller-uri cu teme şocante la calup, Crash parte chiar o carte timidă.

Însă nu de neglijat.

Punct în plus pentru peisajele distopice.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.