Personificarea anorganicului

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 17 ( octombrie, 2011 )
Autor:

Serge BrussoloBulevardul banchizelor
Traducere de Nicolae Constantinescu
Editura Lucman, Bucureşti, 2005

Brussolo m-a fascinat de prin clasa a VIII-a când am citit pentru prima oară Febra. Spun „pentru prima oară” deoarece Brussolo e genul de autor pe care îl reiei de măcar trei ori de-a cursul vieţii. Cu o tentă de SF la început de carieră, autorul trece spre horror încet dar sigur. Mâncătorii de ziduri, de exemplu, e diferit în alcătuire şi temă de Coşmar de închiriat. La fel – Bulevardul banchizelor este mai mult un roman horror decât unul SF, cu partea de SF înclinându-se mai mult spre fantastic şi mistic.

Bulevardul banchizelor nu este unul din cele mai reuşite romane ale lui Serge Brussolo, în schimb compensează prin atmosferă. Pe la jumătatea cărţii eşti de-a dreptul adâncit în mâzga descrierilor, în aerul umed şi rece al acelui orăşel fantomatic în care se petrece acţiunea.

Punctul forte al autorului este descrierea, Brussolo excelând în a-ţi face cunoscute senzaţiile, peisajele, detaliile mediului înconjurător.

Punctul forte al autorului este descrierea, Brussolo excelând în a-ţi face cunoscute senzaţiile, peisajele, detaliile mediului înconjurător. Eu unul n-am întâlnit încă un autor de literatură horror care să-ţi inspire atât de bine groaza personajelor.

Caracteristic francezului care a scris Moartea cu melon este modul în care îmbină organicul cu anorganicul. În Kamikaze spaţiali, personajele se hrăneau cu propriul păr iar adrenalina le provoca reacţii chimice care stârneau la rândul lor explozii – bombe umane, gata să facă prăpăd. În Bulevardul banchizelor, asemenea descrieri nu lipsesc, cu oasele din lemn fiind principala cale de a realiza simbioza tipică lui Brussolo.

Oraşul este descris în amănunţime, de la vântul tăios şi până la textura suprafeţei pereţilor zgrunţuroşi ai caselor. Locuitorii au cu toţii acea umbră de nebunie tipică personajelor lui, iar deznodământul este pe cât de haotic l-a putut crea autorul.

Romanul începe destul de monoton şi conţine câteva clişee deranjante (orăşeanul care e trimis în inima unui oraş-fantomă, locuitori bizari, superstiţii şi mai bizare, legende pe marginea cărora se construieşte povestea) şi continuă la fel de monoton până dincolo de jumătatea cărţii. Acţiunea e la un minim necesar, atât cât o permite un aşezământ în care oamenii se feresc să discute cu străinii. Apogeul descrierii şi o frântură tipică stilului lui Serge Brussolo este secvenţa visului pe care eroina îl are la un moment dat, vis în care este asaltată de cadavrele marinarilor dispăruţi în furtuni şi accidente. Oraşul prinde viaţă la fel cum casa din Coşmar de închiriat pare să prindă viaţă – o altă personificare a anorganicului, alături de banchizele care atrag nemilos corăbiile şi vapoarele spre stâncile ascuţite de pe mal.

Romanul îl recomand celor care au citit deja restul titlurilor amintite în articol şi nu s-au săturat de autor. Acţiunea e greoaie, atmosfera şi mai greoaie, iar finalul cumva nu reuşeşte să mulţumească aşteptările cititorului. După ce se pregăteşte terenul cale de vreo două sute de pagini, mă aşteptam la ceva mult mai glorios.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.