Philip Marlowe intră în scenă

Articol publicat in:Recenzii | 14 ianuarie 2013
Autor:

Raymond Chandler – Somnul de Veci (Philip Marlowe I: The Big Sleep, 1939) 238p., HC, Editura Nemira, București, 2011, Colecția Suspans, Trad. Virgil Stancu, Red. Nicoleta Ghement

Raymond Chandler este creatorul celebrului detectiv particular Philip Marlowe, care, alături de alt celebru detectiv particular, Sam Spade, creat de Dashiel Hammett, au devenit prototipul detectivului particular din literatură și chiar de pe ecran, avându-l în comun pe Humphrey Bogart în două filme de referință ale genului noir-detectivistic: el este Philip Marlowe în The Big Sleep (1946) și Sam Spade în The Maltese Falcon (1941).

Raymond Chadler nu a scris foarte mult, probabil și datorită vieții tumultoase și aventuroase pe care a dus-o, scrisul nefiind nicidecum ocupația sa de bază, dar, după ce a început să scrie și l-a creat pe Philip Marlowe, a făcut-o ca nimeni altul. A scris opt romane care-l au în centru pe Philip Marlowe (dacă socotim și Poodle Springs, terminată de Robert B. Parker și apărută în 1989, la 30 de ani de la moartea sa) și mai multe culegeri de povestiri.

Marlowe este genul de detectiv care are darul de a-și face mulți dușmani, datorită atitudinii sale cinice și nepoliticoase, mucalite și enervante.

El este un tip foarte solid, astfel încât puțini se încumetă să-l provoace la o confruntare fizică, este ironic, dar și amuzant de cele mai multe ori, știe să stoarcă informații și din piatră seacă și se descurcă în cele mai dificile cazuri, descurcându-le ițele complicate acolo unde poliția se declară neputincioasă (sau, cum am dedus eu din romanul de față, de multe ori nici nu vrea să se implice); bea de stinge, fumează într-una, stă într-o cameră austeră, nu posedă prea multe bunuri și are o decapotabilă șmecheră, care însă nu îl prea apără de ploaia nesuferită și rece din Los Angeles (credeam că acolo e cald tot timpul, inclusiv când plouă; probabil că încălzirea globală și-a făcut efectul și ploile reci din anii 1930-1940 s-au schimbat în zilele noastre în ploi calde).

Ce mi-a plăcut însă în final la el este faptul că are onoare și atitudine: deși nu este bogat și nu își poate permite să refuze cazuri răsplătite generos, atunci când simte că nu și-a făcut cum trebuia datoria și nu și-a meritat banii primiți, îi înapoiază fără să ezite și, deși are o atitudine intransigentă, aproape misogină, față de femei, acestea se simt atrase de el, iar asta îl face absolut fermecător.

În acest prim volum, apărut în 1939, Philip Marlowe este chemat la vila extrem de impunătoare a unui general pensionar foarte bogat, aflat pe moarte, aproape paralizat, pe nume Sternwood. Acesta este șantajat de un traficant de cărți rare, la mijloc fiind vorba de o sumă importantă de bani, obiectul șantajului fiind una din cele două fiice ale generalului, fiice care se dovedesc a fi adevărate psihopate însetate de crime, jocuri de noroc și sex, depravate dincolo de orice speranță de vindecare.

Totodată, Sternwood îl roagă pe Marlowe să investigheze foarte discret dispariția ginerelui său, însurat cu fiica cea mare a sa, Vivian. Marlowe acceptă, nu fără rezerve, și, de aici, începe acțiunea: Arthur Geiger, cel care îl șantaja pe general, este omorât la el în casă, pe când o fotografia pe Carmen Sternwood, fiica cea mică a generalului, în costumul Evei. Se dovedește că acesta era un important furnizor și traficant de materiale pornografice, cu ajutorul cărora își mai rotunjea și el veniturile provenite din vânzarea cărților, șantajându-i pe cei bogați. Cazul se complică atunci când se implică și vânzătoarea care se ocupa de librăria lui Geiger, împreună cu iubitul acesteia, care voia să fure afacerea cu cărți rare, dar este la rândul lui ucis pe când era luat la întrebări de Marlowe, împușcat fiind de iubitul homosexual al lui Geiger.

Atunci când este descoperită o mașină scufundată în ocean, iar în mașină este descoperit un cadavru, despre care Marlowe își dă seama că este șoferul familiei Sternwood, care luase mașina fără permisiune și sfârșise omorât și se mai implică și un important și influent gangster local, lucrurile iau o turnură foarte complicată pentru Marlowe, confruntat acum nu cu un simplu șantaj, care se și rezolvase prin uciderea rapidă a lui Geiger, ci cu mai multe crime. Poliția nu prea vrea să se implice, șeful cel mare fiind și el implicat și temându-se de influența lui Eddie Mars, gangsterul de care se teme toată lumea și care pare că are oarecum legătură și cu dispariția soțului lui Vivian, ginerele generalului Sternwood, la care acesta ținea foarte mult.

Este un roman în aparență complicat, dar care încet-încet, dezvăluie o intrigă bine pusă la punct, căreia nu-i poți găsi nicio fisură. Personaje respingătoare și personaje atrăgătoare se întâlnesc într-un roman devenit deja clasic. Cele mai dezgustătoare totuși, și datorită faptului că sunt cu adevărat nu țăcănite, ci chiar cazuri patologice, bune de investigat de cei mai iscusiți psihiatri, mi s-au părut cele două surori, fiicele generalului Sternwood: sunt putred de bogate dar și putrede la suflete – n-au noțiunea de bine sau rău, nu conștientizează că prin faptele și vorbele lor îi rănesc pe ceilalți, se cred cele mai deștepte și cele mai stilate, când de fapt sunt două biete ființe care au nevoie de ajutor; ce e cel mai grav însă este faptul că evenimentele și personajele descrise în acest roman, ca și în celelalte romane ale lui Chandler, sunt inspirate de fapte și personaje reale, în fond, în asta a și constat talentul inegalabil al lui Chandler: de a zugrăvi portrete extrem de realiste, e drept că în culori cenușii-negre, ale societății contemporane lui, iar acest talent l-a impus definitiv drept MAESTRUL.

Raymond Chandler a fost, în opinia mea, cel mai important scriitor de romane polițiste, cel care a așezat genul polițist acolo unde îi e locul, alături de literatura generală, așa-zisă mainstream.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

2 comentarii »

  • Raymond Chandler, MAESTRUL said:

    […] Chandler a făcut subiectul a numeroase articole, recenzii și analize de-a lungul timpului, toate scoțând în evidență geniul autorului pentru situații […]

  • Să ne amintim de Andrea Calogero Camilleri said:

    […] la acesta din urmă, putem să ne gândim la Montalbano ca la un Marlowe al timpurilor moderne, un sicilian care nu aplică justiția în cartierele rău famate ale Los […]

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.