Plăcerea lecturii

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 14 ( iulie, 2011 )
Autor:

Chelsea Quinn Yarbro – Nopţile bestiei
Traducere de Mihai Moroiu
Editura Nemira, Col. Suspans, Bucureşti
Ed. I, 1993; ed. II revizuită, 2006

Yarbro e una dintre cele mai apreciate scriitoare care activează pe segmentul horror al literaturii aşa-zis de nişă. La noi s-a făcut remarcată în primul rând ca autoare a seriei Contelui de Saint-Germain, din care au fost traduse însă doar primele două cărţi: Hotel Transilvania şi Palatul. Şi chiar dacă într-adevăr pentru această serie (care numără la acest moment 25 de volume!) va rămâne cu siguranţă în memoria cititorilor peste veacuri, Yarbro a scris şi câteva romane de sine-stătătoare. Printre ele, şi acest Nopţile bestiei (1989, în ediţie americană; 1993 în prima ediţie românească şi, iată, 2006 în a doua ediţie românească, revizuită).

Nopţile bestiei aparţine vechii şcoli a romanului horror. Acel roman care prezintă un microunivers în care pătrunde pe neaşteptate un rău straniu şi străin, un oraş aşezat, cuminte, populat cu oameni liniştiţi, care sunt treziţi din visul lor frumos de intruziunea groazei căreia se străduiesc să-i facă faţă şi să o înlăture prin metode intuitive.

În cartea de faţă, Yarbro adoptă un stil sfătos, curgător, care te învăluie cu naturaleţe, făcându-te de multe ori chiar să nu bagi în seamă faptul că povestea stagnează sau că episoadele se repetă fără a aduce prea multe elemente noi. La nivel stilistic cred că trebuie căutat punctul forte al Nopţilor bestiei.

Deoarece povestea, lungită cam prea mult şi terminată cam prea brusc (un paradox întru totul explicabil în cazul acesta), nu impresionează prin originalitate. Într-o localitate-satelit a oraşului San Francisco, undeva aproape de Parcul Naţional Briones, o zonă altminteri liniştită, încep să se comită violuri brutale urmate de uciderea prin sfârtecare a victimei. Toate pe timp de ploaie, toate având ca ţintă femei tinere. Un atac, două atacuri, trei, patru şi tot aşa, până dincolo de zece. În tot acest timp, poliţia dă din colţ în colţ, adună dovezi şi face analize, fără a ajunge însă la vreo concluzie. Ziarele trâmbiţează că s-ar afla în libertate un Om-Lup şi avertizează locuitorii să nu aibă încredere în nimeni. Autorităţile, în disperare de cauză, organizează patrule cetăţeneşti douăzeci şi patru de ore pe zi, şapte zile pe săptămână.

În acest cadru defilează o distribuţie restrânsă de personaje. Cele două mai importante sunt: Lew Frazier, poliţistul însărcinat cu rezolvarea cazului care se vede nevoit să facă balet pe sârmă pentru a nu deranja ambiţiile de putere ale şefului său şi, în acelaşi timp, să-şi facă meseria cu osârdie, şi Aaron Holliman, veteran al Războiului din Vietnam, fost ofiţer de contrainformaţii, întors acasă cu grave sechele fizice şi psihice, aflat în prezent sub observaţia a nu mai puţin de doi doctori (care-i aplică tratamente ce se bat cap în cap!), divorţat de soţie şi implicat într-o relaţie încordată cu fizioterapeuta sa. Între situaţia celor doi se şi desfăşoară acţiunea, urmărind o vreme planuri paralele (completate din când în când de episoadele atacurilor brutale din parc), pentru ca apoi să se împletească, atunci când poliţistul solicită ajutorul veteranului Holliman. Acesta, apelând la cunoştinţele sale în meseria de documentare a crimelor, primise sarcina de a întocmi o listă cu atacuri similare. Se alege în schimb cu reactivarea amintirilor atrocelor chinuri la care fusese supus, în captivitate, în Vietnam.

Şi de aici acţiunea devine şi mai previzibilă. Cu siguranţă aţi înţeles deja cine este bestia şi ce o mână-n luptă.

Nopţile bestiei aparţine vechii şcoli a romanului horror. Acel roman care prezintă un microunivers în care pătrunde pe neaşteptate un rău straniu şi străin, un oraş aşezat, cuminte, populat cu oameni liniştiţi, care sunt treziţi din visul lor frumos de intruziunea groazei căreia se străduiesc să-i facă faţă şi să o înlăture prin metode intuitive. Şi dacă acest roman, în speţă, nu aduce lucruri noi la nivelul poveştii, face toţi banii dacă discutăm despre modul lui de realizare, cum spuneam la început, dacă discutăm despre arta narativă. Or asta – ştie oricine – e marca oricărui scriitor adevărat: să prezinţi şi cel mai banal lucru într-un fel atrăgător.

Chelsea Quinn Yarbro ia o temă banalizată şi, fără a-i insufla ceva nou, ne-o livrează îmbrăcată în cele mai fine haine, făcându-ne să citim cartea numai de plăcerea lecturii. Nu-i puţin lucru!

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.