Prima întâlnire cu David Morrell

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 14 ( iulie, 2011 )
Autor:

David Morrell – Cârtiţe
Traducere de Mihai Popescu
Editura RAO, Bucureşti, 2010

De David Morrell, cititorul român a auzit, poate, doar ca de părintele lui Rambo, căruia acesta i-a dat viaţă în First Blood, romanul său de debut din 1976. Morrell este însă un scriitor mult mai complex, cu mult mai multe titluri la activ, foarte prezent pe scena thriller-ului din ultimii aproape treizeci şi cinci de ani. Autor a 28 de romane şi a trei cărţi de non-ficţiune (printre care şi un studiu introductiv în opera lui John Barth), Morrell şi-a lăsat puternic amprenta asupra a generaţii întregi de romancieri, cărţile lui fiind recompensate de-a lungul timpului cu numeroase premii. În anul 2009, a primit titlul de ThrillerMaster din partea International Thriller Writers.

Lupta pentru supravieţuire şi înfruntarea trecutului (personal, colectiv, al locului) sunt cele două teme majore ale romanului. Intenţiile ascunse ale lui Balenger se dovedesc a fi un motor la fel de puternic ca psihoza care îl stăpâneşte pe Ronnie, straniul personaj ce şi-a făcut din Hotelul Paragon casă.

Cârtiţe (Creepers, în original) a stârnit la vremea apariţiei, anul 2006, laude din partea unor nume mari precum Douglas Preston, Dean Koontz şi Stephen King, iar autorul, graţie succesului acestei cărţi, a publicat un an mai târziu o continuare, Scavenger.

“Cârtiţe” este termenul argotic pentru exploratori urbani, acei oameni interesaţi de istoria secretă a diverselor clădiri lăsate în paragină în oraşele mai mari sau mai mici din toate colţurile lumii. Sunt un fel de arheologi care studiază ruinele urbane atinse doar recent de aripa uitării. Activitatea lor, ilegală fiind, se poate dovedi periculoasă şi tocmai de aceea ei trebuie să acţioneze la adăpostul întunericului şi cu maximă discreţie. Au, de altfel, şi un crez: “Nu furaţi decât imagini; nu lăsaţi decât urme de paşi.”

În cazul romanului de faţă, obiectul fascinaţiei este Hotelul Paragon, construită la începutul secolului al XX-lea de un milionar excentric, Morgan Carlisle, care viza clădirea unui întreg complex arhitectural bizar. Hotelul însuşi are forma unei piramide în care milionarul s-a autoexilat ani la rând (suferea de hemofilie şi această recluziune îi dădea un sentiment de siguranţă), singura dată când a îndrăznit să iasă găsindu-şi suspect moartea pe plajă. Acum, acest edificiu misterios este ameninţat cu demolarea.

Pentru ca bucata de istorie pe care o reprezintă Paragonul să nu dispară fără urmă, un grup de “cârtiţe” în fruntea căruia se află profesorul Robert Conklin, care predă istoria la Universitatea din Buffalo, decide să-i calce pragul în încercarea de a documenta cât mai exact posibil urmele încă păstrate între pereţii lui. Grupul este format din Rick, un tânăr cu alură atletică însurat cu Cora, o femeie inteligentă şi atrăgătoare după care încă râvneşte al treilea membru al grupului, Vinnie. În ultima clipă, acestora li se alătură un ziarist de la New York Times care se prezintă Balenger. Încă de la început, aerul afişat de acesta pare a avea ceva suspect.

Acesta este preambulul. Restul romanului ne prezintă pătrunderea “cârtiţelor” în hotel printr-un canal de scurgere şi începutul expediţiei lor, când descoperă un interior care reflectă hotelul în momentul lui de glorie. Aventura lor capătă însă o turnură nefastă în momentul în care, într-o cameră, dau peste o valiză în care se afla rămăşiţele mumifiate ale unei maimuţe. Ceea ce ajung să dezgroape, pornind de aici, depăşind prima presupunere că locul ar fi bântuit, e o realitate mult mai înfricoşătoare decât simpla prezenţă a unor apariţii spectrale. Deoarece trecutul se dovedeşte că-şi întinde tentaculele peste timp în cel mai neaşteptat mod. Şi nu poţi membrii expediţiei vor supravieţui.

Lupta pentru supravieţuire şi înfruntarea trecutului (personal, colectiv, al locului) sunt cele două teme majore ale romanului. Intenţiile ascunse ale lui Balenger se dovedesc a fi un motor la fel de puternic ca psihoza care îl stăpâneşte pe Ronnie, straniul personaj ce şi-a făcut din Hotelul Paragon casă. Ceea ce a început ca o clasică poveste horror cu un hotel bântuit ajunge spre final să fie un thriller de excepţie. Emoţia puternică şi întorsăturile neaşteptate de situaţie domină partea a doua a romanului, luând prin surprindere cititorul chiar cu această reorientare narativă.

David Morrell, în Cârtiţe, scrie într-un fel îngrijit, dozând bine dialogul cu descrierea, momentele de acţiune cu cele contemplative. Nu ai nicio clipă sentimentul neajunsului sau, dimpotrivă, al prea-plinului. O foarte inspirată primă întâlnire a publicului român cu opera autorului.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

6 comentarii »

  • ANDREI said:

    Eu am tot ce a aparut tradus in Romania. Este un autor care imi place foarte mult, sper sa traduca Rao si continuarea. Am fost un pic dezamagit de Creepers, in sensul ca initial atmosfera e super, dar apoi, cand apar toate personajele la iveala, parca e prea banal totul. Doar un pic insa.
    Totem am inteles ca e creepy.

  • Mircea Pricăjan said:

    Într-adevăr, parcă au mai apărut la noi câteva volume antologice Thriller, realizate de David Morrell împreună cu diverse alte condeie, dar după ştiinţa mea acesta este primul său roman oferit publicului autohton. Sau mă înşel?

    Oricum, ruptura de ritm sau, mai degrabă, virajul care survine cam pe la jumătatea volumului e puţin consternant pentru cititor, spui tu bine, Andrei. Dar până la urmă am ajuns să-i înţeleg raţiunile şi să apreciez încotro a dus autorul firul poveştii.

    Totem n-am încercat.

  • Andrei said:

    Deci in romana au mai aparut asa, romane:
    multe la Elite Comentator si la Olimp (nu mai exista azi)
    – Rambo 1, 2, 3
    – Fratia Trandafirului
    – Fratia Pietrei
    – Liga Noptii si a cetii
    – Testament (asta e absolut superba)
    – Identitate asumata (sau ceva de genul le zic din cap, le am in biblioteca insa)
    – A 5-a Profesiune (tradusa cu alt titlu la noi)
    – Creepers

    Cam astea tin eu minte ca sunt, s-ar putea sa fi scapat vreunul, oricum, la am in biblioteca, verific. Eu de alte volume antologice nu stiu.

    In afara de astea, eu am mai citit in engleza vreo 2, mai vechi, imi scapa numele acum.
    Mie imi place cum scrie, insa am inteles ca e putin cam obsedat cu securitatea, agenti secreti etc.

  • Mircea Pricăjan said:

    Oau! De astea chiar nu aveam habar. Sunt apărute probabil pe la începutul anilor ’90. Mulţumesc de informare.

    Antologiile Thriller de care ziceam au apărut recent împreună cu Săptămâna financiară, dacă nu mă înşel.

  • Andrei said:

    E uite ca nu stiam eu de astea.
    Daca doresti, iti pot imprumuta sa citesti cartile lui, nu e problema.

  • Liviu2all said:

    – Fratia Trandafirului (http://www.fantasticfiction.co.uk/m/david-morrell/brotherhood-of-rose.htm)
    – Fratia Pietrei (http://www.fantasticfiction.co.uk/m/david-morrell/fraternity-of-stone.htm)
    – Liga Noptii si a cetii (http://www.fantasticfiction.co.uk/m/david-morrell/league-of-night-and-fog.htm)
    Acestea alcatuiesc o super-trilogie, Mortalis, din care prima parte a fost si ecranizata (http://www.imdb.com/title/tt0096985/), cu Peter Strauss, Robert Mitchum si David Morse. Au aparut la Editura Miron in 1995, 1996 si 1996.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.