Prima întâlnire cu un altfel de Maigret

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 16 ( septembrie, 2011 )
Autor:

Fred Vargas – Omul cu cercurile albastre
Traducere de Ileana Cantuniari
Editura Trei, Bucureşti, 2011

Omul cu cercurile albastre este romanul în care Fred Vargas îl lansează pe Jean-Baptiste Adamsberg, un comisar născut în Pirinei care ajunge să conducă Brigada Criminală din arondismentul treisprezece al Parisului. Suplu, nonşalant, aparent detaşat de toate cele care se petrec în jurul său, Adamsberg îşi uimeşte subordonaţii cu intuiţia sa şi cu modul aparent haotic în care îşi organizează ideile.

Romanul ne prezintă întâi, en passant, modul în care comisarul nostru rezolvă cazul uciderii unui negustor, indicându-le inspectorilor săi cine e criminalul (un tânăr pe care nu l-ar fi suspectat nimeni) şi abia apoi organizând căutarea dovezilor incriminatoare. Adamsberg nu e însă mulţumit: îl preocupă mult mai mult faptul că un trecător misterios trasează de ceva tip cercuri albastre de cretă în jurul diverselor gunoaie de găsit pe trotuarele Parisului. El simte cruzime, un spirit întortocheat şi care riscă să treacă la fapte mai mari.

Fred Vargas se pricepe să creeze în mintea cititorilor aceeaşi confuzie care îi stăpâneşte pe inspectorii lui Adamsberg: întâmplări fără legătură, conversaţii fără cap şi coadă şi indicii nesemnificative se amestecă aparent fără sens, pentru ca apoi, spre sfârşit, să se coaguleze într-o explicaţie logică şi greu de combătut.

Spre uimirea subordonaţilor săi, comisarul are (din nou) dreptate: într-o bună zi, unul dintre cercurile albastre înconjoară cadavrul unei femei, apoi apar alte două victime, aparent alese la întâmplare. Adamsberg îşi organizează doar vag echipa, trimiţând-o să investigheze fapte fără mare legătură cu crimele; el însuşi se mulţumeşte să deseneze frunze şi să o viziteze pe o mare oceanografă cu figură de regină egipteană care a adunat în jurul său o curte bizară: un orb frumos, dar chitit să se răzbune pe cei care văd, şi o bătrână patetică şi urâtă care îşi caută încă marea dragoste.

Fred Vargas se pricepe să creeze în mintea cititorilor aceeaşi confuzie care îi stăpâneşte pe inspectorii lui Adamsberg: întâmplări fără legătură, conversaţii fără cap şi coadă şi indicii nesemnificative se amestecă aparent fără sens, pentru ca apoi, spre sfârşit, să se coaguleze într-o explicaţie logică şi greu de combătut (evident, există şi o deturnare a atenţiei cititorilor spre un suspect dificil de luat în considerare). Intriga poliţistă e complexă, fără găuri în argumentaţie, deşi mi s-a părut greu de crezut că un criminal ar construi un eşafodaj atât de elaborat pentru a ucide o persoană care îi era mereu la îndemână – intrigi în intrigi în intrigi, când era suficient un vătrai peste ceafă. Mai e şi problema lipsei de creativitate a asasinului, care e motivul crimei: mi s-a părut cam tras de păr faptul că un om care nu e în stare să înşire cuvinte pe hârtie ar putea fi capabil să inventeze un mod atât de baroc de a ucide.

Farmecul romanelor poliţiste ale lui Fred Vargas stă însă mai degrabă în personaje: capacitatea de a descrie ceea ce simţi că există în sufletul unui om o leagă pe autoare de personajul său principal, ea fiind capabilă să îi înţeleagă pe oamenii care îi populează cărţile şi să îi prezinte astfel încât şi cititorul să îi înţeleagă. Inspectorul Danglard, de exemplu, e un tată bun, dar alcoolic, un om inteligent şi cultivat care creşte bine cinci copii şi care totuşi e de obicei beat de la orele prânzului. Cum funcţionează un astfel de om? Ce îi trece prin cap, cum îşi construieşte fiecare zi? Vargas răspunde la aceste întrebări, şi răspunde bine. Fiecare dintre personajele sale e deosebit, dintr-un punct de vedere sau altul, iar microcosmosul lor e construit meşteşugit şi cu sensibilitate.

Din seria comisarului Adamsberg a mai apărut în româneşte un singur roman – Pleacă repede şi întoarce-te târziu (Humanitas, 2006), o carte mai reuşită din punct de vedere al intrigii, din păcate însă din mijlocul seriei. Rămâne să sper că toate cele opt romane de până acum ale seriei vor apărea la Editura Trei sau la vreo alta. Vargas e o scriitoare importantă a genului, probabil cea mai semnificativă autoare francofonă de gen din ultimii ani.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Un comentariu »

  • M-am întors « Blog de carti said:

    […] recent număr al revistei Suspans.ro – despre După faptă şi răsplată (Kate Atkinson) și Omul cu cercurile albastre (Fred […]

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.