Prin Hollywood, pe urmele lui Marlowe

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 10 ( martie, 2011 )
Autor:

Raymond ChandlerSora cea mică
Traducere de Adriana Bădescu
Cuvânt înainte de Val McDermid
Seria de autor „Raymond Chandler”
Editura Nemira, 2011

Sora cea mică e primul roman de Chandler pe care îl citesc; îl are în centru pe celebrul Philip Marlowe, prototipul detectivului privat american. Curajos, cinic, inteligent, Marlowe nu e genul de erou poliţist care anchetează discret şi apoi îşi expune pe şase pagini deducţiile despre identitatea criminalului. El se avântă în lumea pegrei cu revolverul în mână, seduce femei fermecătoare şi se duelează cu gangsteri, aflând până la urmă chiar şi cine era criminalul.

În acest roman Marlowe este angajat pe o sumă simbolică de sora unui tânăr care venise la Los Angeles ca să muncească şi dispăruse fără urmă după câteva luni. Cei doi fraţi vin din Manhattan (Kansas), un orăşel religios şi izolat de restul lumii. Prima presupunere a lui Marlowe va fi că băiatul a dat de viaţa cea bună din L.A., şi-a găsit o fată sau poate o gaşcă de drogaţi şi s-a ascuns pe undeva. Această supoziţie se va dovedi a fi corectă, oarecum, dar personajele peste care va da Marlowe în timpul anchetei sale vor fi mult mai pitoreşti decât se aştepta: un medic încurcat cu gangsteri, o actriţă de film în plină ascensiune încurcată pare-se tot cu ei, o tânără nimfomană care mimează un accent mexican, nişte traficanţi de marijuana şi o pletoră de alte personaje hollywoodiene dubioase.

Marlowe e un tip simpatic, capabil să descrie cu umor situaţiile în care singur se bagă şi personajele pitoreşti peste care dă. […]Pentru toţi cei care nu au trăit în Los Angeles în anii 30-40 ai secolului trecut e cât se poate de fascinant să fie transportaţi acolo, alături de un ghid hâtru şi inteligent.

Pe măsură ce ancheta avansează, cadavrele se înmulţesc, iar intriga devine din păcate din ce în ce mai nebuloasă. Primim spre sfârşit răspunsurile aşteptate, dar ele nu sunt neapărat convingătoare, iar autorul are oarecari dificultăţi în descurcarea iţelor ţesute de multitudinea de personaje pe care le-a introdus în poveste. Acesta e principalul defect pe care i l-am găsit cărţii; lui i se adaugă tratarea nefericită a personajelor feminine, clişee fără prea multă minte deplasându-se prin L.A. pe picioare interminabile, gata sa fie seduse de primul bărbat întâlnit în cale.

Sora cea mică mi-a plăcut totuşi destul de mult, în ciuda intrigii care scârţâie. În primul rând, e mult mai puţin dură decât mă aşteptam. Marlowe e un tip simpatic, capabil să descrie cu umor situaţiile în care singur se bagă şi personajele pitoreşti peste care dă. Ca mulţi alţi detectivi privaţi, are o relaţie de cordială animozitate cu forţele de ordine, care-i stau adesea în cale. Dispreţul lui faţă de poliţişti nu e însă mereu îndreptăţit. Cartea e plină, apoi, de o multitudine de „ziceri” de duh şi de fraze meşterite cu pricepere. Raymond Chandler scrie foarte literar, pentru un autor pulp, detectivul lui fiind un tip destul de cult, până la urmă, şi capabil să se joace cu cuvintele.

Situaţiile în care ajunge Marlowe sunt pe alocuri admirabil gândite. El trebuie, de exemplu, să stea de vorbă cu un mare agent de la Hollywood, un om care conduce destinele profesionale ale unui mare număr de actori. Ce găseşte în anticamera „maestrului” e uimitor pentru el: o mulţime de oameni care aşteaptă uneori luni de zile să fie primiţi de marele om, două recepţionere tăioase, obişnuite să-i facă pe oameni să intre în pământ de ruşine că au îndrăznit să se gândească că vor fi primiţi şi un conţopist obscur care-i primeşte pe cei mai mulţi dintre cei care au reuşit să treacă de recepţie. Că „maestrul” va fi găsit lungit pe o canapea, cu un prosop pe ochi şi sforăind uşor era deja de aşteptat. Chandler îi face pe cititori să descopere tot soiul de astfel de lumi mici şi ciudate, observate cu luciditate şi descrise cu stil. Pentru toţi cei care nu au trăit în Los Angeles în anii 30-40 ai secolului trecut e cât se poate de fascinant să fie transportaţi acolo, alături de un ghid hâtru şi inteligent.

Dacă iniţial mi s-a părut un pic ciudată decizia celor de la Nemira de a scoate această serie de romane poliţiste într-o ediţie cartonată şi frumos lucrată, acum îi înţeleg destul de bine: Raymond Chandler scrie romane în care intriga poliţistă, deşi centrală, nu anulează nevoia de-a scrie literatură. Cititorul de suspans va găsi în cărţile lui mai mult decât caută, dacă e pregătit sa îi ierte autorului o oarecare lipsă de organizare, mai ales în cazul romanelor scrise mai târziu.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Un comentariu »

  • Cazul Jane Eyre « Blog de carti said:

    […] Frumos! Util! Placut! Aici puteti citi recenzia mea la Sora cea mica de Raymond Chandler, aparuta in cel mai recent numar al […]

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.