Restul e tăcere

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 18 ( noiembrie, 2011 )
Autor:

Carlos Ruiz Zafon – Jocul îngerului
Traducere de Dragoş Cojocaru
Ed. Polirom, Iaşi, 2009

…şi eu care ziceam că nu prea mă afectează strategiile de marketing în ceea ce priveşte cărţile şi că sunt suficient de stăpân pe gusturile şi pe instinctul meu încât să nu pun botul la toate laudele care însoţesc poveştile din raftul librăriilor. De data aceasta, însă, logica intrinsecă a demersului meu consumist a fost devastatoare. Ceva de genul: în curând trebuie să scriu un text pentru suspans.ro; ca să fac lucrul ăsta, trebuie să selectez şi să citesc o carte; cartea respectivă trebuie să întrunească măcar două-trei trăsături ale genului (thriller, policier, atmosferă, suspans, ritm, tăierea respiraţiei ş.a.m.d.). Ei, şi ca să nu dau greş, mi-am zis să fiu atent la reclama făcută volumului. Am văzut pe coperta cărţii din faţa mea următoarea constatare: „O lectură splendidă!”. Bun, dacă remarca i-ar fi aparţinut Oanei Stoica-Mujea, treceam peste. Însă am văzut numele: Stephen King. Aşa că n-aveam cum să dau greş (sau, cel puţin, aşa speram, pentru că, dacă-mi aduc bine aminte, lista prezentată de King la finalul „Misterului regelui – Despre scris”, cuprinzând autori care i se păreau lui prizabili, nu mi-a provocat cine ştie ce entuziasm).

Meritul mare al cărţii lui Ruiz Zafon este că mixează într-un mod original teme diferite, îmbrăcate divers şi tratate la justa lor valoare; atmosfera e sumbră, e dark, e gotică. Auzi mereu şuieratul vântului, vezi trotuarele umede, cu piatră cubică, ale Barcelonei şi simţi în nări mirosul de carte, de ars, de ploaie şi de pericol.

Dacă ar fi să expediez în câteva cuvinte romanul „Jocul îngerului” al lui Carlos Ruiz Zafon, aş spune că e cu siguranţă cartea unor fantasme greu de controlat. Şi nu mă refer neapărat la întâmplările mai mult decât halucinante prin care trece personajul principal, Martin, răstignit între punctele esenţiale ale unor intrigi captivante, cât mai ales la obsesiile suculente ale autorului cărţii. Se simte o adiere de romantism întârziat, laolaltă cu dorinţa perpetuă de a crea atmosferă. La Carlos Ruiz Zafon, mediul în care se petrec întâmplările are cel puţin la fel de multă greutate în configurarea conflictului pe cât o au acţiunile propriu-zise. Scenografia evenimentelor are nu doar darul de a completa spaţial un tablou al afectelor, ci de a-l augmenta pe acesta din urmă, dându-i o coloratură barocă. Şi, de fapt, chiar asta a fost şi senzaţia mea: că citesc un roman grandios, monolitic, rotund şi concentric.

Acţiunea nu e foarte complicată. Martin este un tânăr scriitor, căruia o persoană de vază, cu apariţii frecvente, bine dozate, îi propune să scrie o carte cum nu s-a mai scris niciodată (atmosfera de basm e, aşadar, asigurată). Numai că simpla acceptare a acestui destin, în care Martin intră cu cele mai bune intenţii, se dovedeşte a fi poarta de intrare într-o lume ale cărei reguli acesta nu le mai cunoaşte. Transfigurarea tuturor personajelor în versiuni diavoleşti ale lor, pigmentarea existenţei lor tihnite cu crime al căror mobil este aparent insignifiant (librarul cel bătrân moare într-o altercaţie sinistră pentru simplul fapt că a refuzat să dezvăluie nişte mici secrete legate de o anumită carte), dragostea lui Martin pentru Cristina, care devine un motiv în plus de angoasă, de nelinişte şi de teamă, ei bine, toate acestea converg înspre un final imprevizibil. Desfăşurându-se pe atâtea paliere distincte, confiscând din fiecare doar un sâmbure de fantastic şi lăsând restul într-o savuroasă suspensie, cartea pare că se scrie de la sine. Îmi şi imaginez că autorul se aşază la masa de scris cu nerăbdare datorată nu dorinţei de a termina povestea, ci conştientizării faptului că acţiunea are viaţa ei proprie, fiind capabilă să-l surprindă chiar şi pe creatorul ei. Tablourile par, pe alocuri, alegorice: personajul discret poate fi interpretat ca fiind Lucifer, care-i solicită lui Martin să dezvolte o nouă religie, menită să reaşeze credinţa lumii pe un nou făgaş; anxietăţile lui Martin pot foarte bine să fie ale scriitorului care nu găseşte un alt rost vieţii decât acela de a exprima şi a se exprima; dragostea e un element în esenţă mărunt, însă abia pierderea ei şi golul lăsat în urmă îi reliefează adâncimile aparent nesemnificative ş.a.m.d. Peste toate acestea, repet: meritul mare al cărţii lui Ruiz Zafon este că mixează într-un mod original teme diferite, îmbrăcate divers şi tratate la justa lor valoare; atmosfera e sumbră, e dark, e gotică. Auzi mereu şuieratul vântului, vezi trotuarele umede, cu piatră cubică, ale Barcelonei şi simţi în nări mirosul de carte, de ars, de ploaie şi de pericol.

Paradoxal, calităţile cărţii se pot lesne transforma în defectele ei. Eu sunt sensibil la omogenitatea stilistică, aşa încât cred cu tărie că nu pentru toată lumea un astfel de tablou eterogen e şi dătător de plăceri. E o mare reuşită, e drept, să combini elemente de thriller, de roman poliţist, de roman de dragoste şi de carte de aventuri, îmbrăcate într-o haină sobră a stilului. Însă amalgamul acesta poate cădea foarte uşor în kitsch. E meritul autorului că romanul a evitat această ratare. De aici şi titlul acestui text: am avut aceeaşi reacţie ca şi atunci când am văzut filmul lui Caranfil, „Restul e tăcere”. Un experiment cinematografic care a îmbinat comedia, tragedia, dragostea, legenda, aventura. Pe tot parcursul filmului mi-a fost teamă că se va produce un dezastru de concepţie a ansamblului. Nu s-a întâmplat. Am răsuflat, la final, uşurat. Aşa am făcut şi după ce-am închis „Jocul îngerului”. Şi mă bucur că s-a întâmplat aşa.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.