Sfârşitul lumii – sindromul mediumnic al lui Aghiuţă

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 13 ( iunie, 2011 )
Autor:

Patrick GrahamEvanghelia după Satana
Traducere din limba franceză de Diana Morăraşu
Editura Nemira, Bucureşti, 2009

A ajuns la rând şi cartea aceasta… Aleluia! Când e să vorbesc despre un volum astfel intitulat, e de bun augur să încep cu un vorbă rostită în refrenele cântecelor de laudă bisericeşti. Zău, mie nu mi-ar fi venit uşor să dau aşa un titlu, de teamă să nu stârnesc răul asupra mea. Poate sunt mai cu frica lui Dumnezeu. Patrick Graham s-a străduit să adune o seamă de informaţii religioase, istorice, medicale, arheologice etc., a urmărit multe, multe thrillere cu criminali în serie, a citit cine ştie câte romane poliţiste ca să înveţe cum se poartă ucigaşii, dar şi poliţiştii care-l urmăresc, şi aşa ne-am pomenit cu Evanghelia după S.

Aşadar, ce găsim ea? Un document periculos al diavolului, neapărat foarte vechi, crime în serie, călugări şi călugăriţe, preoţi buni şi răi – elementele perfecte pentru un thriller care se pretează oricând să devină film. Cum thrillerul e gros, filmul, dacă se va produce vreodată, va fi lung. Iar lung înseamnă, de obicei, prost. Prost în genul Codul Da Vinci. Despre Dan Brown nu ştiu prea multe, nici nu mă interesează, iar despre Tom Hanks, care s-a pretat să joace în cel mai prost film „ever made”, mi-am schimbat total părerea. Asta după ce-i apreciasem prestaţia în Culoarul morţii. Numai că filmul acela s-a bazat pe un roman de Stephen King.

Criminalul de bază al cărţii noastre e ucigaşul rătăcitor, un stadiu superior celui de hăcuitor în serie. Clasificarea îmi sugerează un sistem de ecuaţii cu necunoscute. Eu ador necunoscutul şi nu mi-e frică de necunoscuţi, dar necunoscutele din moartematică îmi provoacă frisoane, la fel ca numele de draci pe care le înşiră Graham de vreo două ori.

Nu lipseşte din Evanghelia după Aghiuţă nici papa, pentru că se bate toba pe negarea unui mare adevăr bisericesc şi pe groaza care va cuprinde lumea când se va afla că „dincolo” nu-i nimic. Şi-atunci cum să nu apară capul bisericii, zugrăvit cât mai bolnav? Cum să nu apară ordine, congregaţii şi confrerii religioase, neapărat secrete? Una e alcătuită din slujitori ai Domnului care omoară în numele Lui, pentru ca biserica să nu fie denigrată, alta, Fumul Negru al Satanei, îl slujeşte pe Ianus (Nu vă spun cine e ăsta. Sâc!) Cum să nu-l întâlnim pe secretarul papei şi pe-un cardinal menit să fie şeful răilor, dar şi pe-un preot exorcist care îndură cât nu se poate îndura? De ce toate acestea? Pentru că se caută documentul numit Evanghelia după Ucigă-l Crucea, în care se pretinde că nu există mântuire după moarte.

Marie Parks e psiholog criminalist la FBI, o femeie a cărei familie a murit într-un accident de maşină. A scăpat numai ea şi de-atunci a început să aibă viziuni. Cică ar suferi de sindromul mediumnic reacţional. Măriuca cea mediumnica ia frâiele din mâna autorului şi-l urmăreşte singură pe Caleb, asasinul cel rătăcitor prin veacuri. Părintele Carzo, exorcistul, străbate un templu şi, descifrând desenele din el, se minunează de înţelepciunea olmecilor, strămoşii aztecilor, care ştiau ce şi cum s-a petrecut şi se va petrece pe lume din cauza Fiarei. Pornit să scape lumea de Fiară, o întâlneşte ascunsă în diverşi oameni, chiar şi copii, şi-i îndură ameninţările.

Avem în Evanghelia după S. şi coduri secrete legate de Ordinul Templierilor, avem chiar şi un desen, figuri geometrice care compun crucea Săracilor. Să iasă cumva cartea din comun, nu? Să nu se spună că a luat degeaba Prix Maison de la Presse. Să nu observe cititorul cât de penibile sunt conversaţiile eroinei cu ea însăşi: „La dracu’, fată, eşti sigură că asta vrei?” Pe aceeaşi pagină, Mediumnica, ajunsă într-un peisaj cu feţi formolizaţi, se mustră foarte cu biciul vorbelor: „Pentru Dumnezeu, Marie, de ce mai stai pe aici?” Când cu dracu’, când cu Dumnezeu. Zău, Patrick, nici tu nu eşti sigur în cine să crezi. De fapt, asta e! M-am prins: Patrick Graham nu ştie dacă să creadă sau nu în cele scrise chiar de el!

Oare chiar aşa îl cheamă pe autor? Parcă nu. Parcă şi ăsta e un pseudonim care sună a engleză, nu a franceza în care a fost scrisă cartea. M-a pus pe gânduri şi faptul că, umblând eu pe Google după site-ul lui, nu l-am găsit. Moda cu pseudonimul… Frère Graham şi l-a luat ca să scrie o seamă de cărţi pe un tipar consacrat, doar ele aduc bani şi faimă. De pe goodreads.com aflu că Patrick Graham a mai scris La hija del Apocalipsis (Fiica Apocalipsei) şi L’Apocalisse secondo Marie (Apocalipsa după Maria). Am impresia că le-a scris la comandă şi nu se va opri aici. De-abia şi-a luat elan. Mai bine-şi ia un căţel şi se ocupă să-l dreseze. Evanghelia după Ucigă-l toaca a apărut în mai multe limbi romanice, iar cărţile celelalte au fost, şi ele, traduse în diverse limbi. Cel mai mult îmi place titlul şi prezentarea în turcă: Şeytanin Incili – Şeitani bir incelik ve sinsi bir kurgu etc. Noroc că am citit O mie şi una de nopţi, altfel n-aş fi ştiut că Şeytani e baci dracu’.

Totuşi, unde-i site-ul autorului? Şi de ce nu apare Mr. Graham în jurnalul tuşichii Wikipedia? Se ascunde? Umblă cu (fe)cioara vopsită?

Exact ca romanul lui Dan Brown, Codul lui da Vinci, Evanghelia după S. e o adunătură de informaţii reale/inventate şi de fapte care cică sperie, iar puţinele tentative de a conferi personajelor caracter veridic sunt ratate de dialogurile care frizează ridicolul, deşi ele s-ar vrea surse ale umorului:

„— Dacă vrei, du-te şi mănâncă un sandvici.

— Pentru mine cu carne rece şi maioneză, te rog.

— Ba pe-a mătii, Stanton!”

Ioi! Sau yoy, dacă preferaţi. Ion Creangă, pe care nu-l admir atât cât ar vrea manualele şcolare, s-ar fi descurcat mai bine.

Să nu se înţeleagă de aici că aş protesta împotriva traducerii. Ba deloc. Numai de bine despre traducătoare. Nemulţumirea mea se leagă strict de neputinţele autorului. M-a distrat cum clasifică el criminalii: ucigaşi în serie, asasini în masă, criminali cheflii. Cheflii? Ăştia trebuie să fie foarte simpatici, rude cu Hannibal Lecter, M.D., dar nu atât de rafinate. Criminalul de bază al cărţii noastre e ucigaşul rătăcitor, un stadiu superior celui de hăcuitor în serie. Clasificarea îmi sugerează un sistem de ecuaţii cu necunoscute. Eu ador necunoscutul şi nu mi-e frică de necunoscuţi, dar necunoscutele din moartematică îmi provoacă frisoane, la fel ca numele de draci pe care le înşiră Graham de vreo două ori. Nu scapă nicio ocazie să ne arate câte ştie el, în calitate de individ cu formaţie de pilot, actualmente expert în probleme de spionaj economic şi navetist între Roma, Paris şi New York (aşa scrie pe coperta cărţii). A citit mult… Şi a conceput şi două fragmente din aşa-zisa evanghelie satanică. Ştiţi care e culmea? Aceste fragmente sunt pasajele cel mai bine scrise din toată cartea. Sunt mânjite de diavol, care se ascunde sub o scriitură foarte reuşită. După aceste extrase, adică de la jumătatea cărţii încolo, parcă se mai îndreaptă lucrurile sub aspectul intrigii. Până atunci, Marie psihologul şi părintele Carzo au mers pe drumuri separate. Acum se întâlnesc şi se schimbă ritmul acţiunii. Mai ales că moare Papa şi trebuie accesate arhive secrete, despre a căror existenţă până şi unii oameni ai Vaticanului se îndoiesc. Aşa susţine Graham. Eu, nu.

Poate că acum douăzeci şi cinci de ani aş fi citit acest thriller cu sufletul la gură. Azi însă mi-a lăsat gustul amar pe care l-am simţit şi când am citit Al treisprezecelea apostol, de Richard şi Rachel Heller. Se pare că Învierea şi Înălţarea la cer sunt, pentru unii, evenimente foarte greu de crezut, se pare că scepticismul e adânc înrădăcinat în mintea unora. E dreptul lor. Din partea mea, să-i cheme pe toţi Toma.

Bük caramin şelimen!

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Un comentariu »

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.