… și i-a spus ce i-o fi spus

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 6 ( noiembrie, 2010 )
Autor:

Doina Ruști – Zogru
Editura Polirom, Iaşi, 2006

Nu e thriller, nu e polițistă, nu e de aventuri, nu e fantasy, nu e horror. Dar are din toate cîte ceva. Cartea Doinei Ruști este un cocteil (cu tărie, aromă, stil) care mulțumește – sau ar trebui s-o facă – pe toată lumea, pentru că fiecare cititor va găsi în ea ceva pe placul lui. Fie îl va găsi pe Zogru, fie pe Gighina sau Zoe, diafanele personaje feminine, fie lungul șir de Ioniță și Iscru & family, pînă la Giulia și Andrei Ionescu, contemporanii noștri, fie va tresări cînd glolele și morgonii apar – surprinzător, dar nu excentrici – prin poveștile personajelor și locurilor. Sau poate cititorului îi va plăcea perioada valahă de la 1460, ori epoca fanariotă, anii interbelici, iepoca de aur sau, în final, România contemporană.

Dincolo de personaje însă, de locuri (cum este casa făcută de un personaj la marginea Bucureștilor, casă care, în cîteva sute de ani, a ajuns în centrul actualei capitale), de firul narativ rămîne scriitura Doinei Ruști, stilul – lucru de mare lipsă prin literele românești contemporane -, adică ceea ce-i conferă autoarei o șansă la unicitate. Cînd va fi acea unicitate nu știu, deocamdată am remarcat cîteva momente (ca, de pildă, acesta: „Alecu Moruzi a chemat la geam un slujitor și i-a spus ce i-o fi spus“) care m-au dus cu gîndul la Ștefan Agopian.

Romanul lui Zogru este un soi de road movie, numai că nu mergem cu mașina din loc în loc, ci mergem cu Zogru, din om în om. Cititorul îl cunoaște pe Zogru încă din prima pagină, iar anul primei lui apariții pe pămînt este 1460. Anul ultimei apriții în roman este 2005. Iaca poveste! Zogru este un duh, o ființă-parazit, un soi de Goa’uld (vorba Mirelei Roznoveanu) care intră în oameni pentru a putea trăi și, în patruzeci de zile, îi seacă de puteri, uneori confundîndu-se cu gazdele – cîteodată chiar îi place asta! -, alteori doar folosindu-se de ele, trecînd dintr-unul într-altul ca un om care trece o baltă sărind din piatră în piatră. Așa, din om în om, Zogru ajunge și el din 1460 în 2005 și Doina Ruști ne spune o sumedenie de povești (1001?), fiecare personaj nou avînd povestea lui: dramatică, comică, tragică, palpitantă sau obișnuită, dar în nici un caz banală, lipsită de interes.

Ajuns la final, n-am putut să nu mă întreb: și dacă, pînă la urmă, nu am citit decît o poveste cu vampiri (recapitulare: Zogru sugea energia din oameni, îi dădea gata în patruzeci de zile) și, din tot acest eșafodaj, lipsește doar Bram Stoker, cel care a fost plătit de Zogru să scrie povestea lui Dracula tocmai pentru a ascunde adevărul despre vampiri…?

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

4 comentarii »

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.