Steampunk vs. gotic

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 27 ( august, 2012 )
Autor:

Steampunk. A doua revoluţie (ed. Adrian Crăciun)
Millennium Books, 2011
Dincolo de noapte. 12 feţe ale goticului (ed. Oliviu Crâznic)
Millennium Books, 2012

Intenţia de a afla dacă românul scriitor de azi, supus unor vremuri de-a dreptul histerice, se poate adapta la subgenuri puţin reprezentate la noi până acum a dus la rezultate interesante. Editura Millennium, pe care o bănuiam de multişor că lucrează cu alchimişti, a făcut deja două experimente, unul cu steampunkul şi altul cu goticul, şi a obţinut două antologii – confirmându-mi astfel bănuiala. O comparaţie sumară între ele m-a condus la concluziile de mai jos, subiective, desigur.

Aparent, balanţa înclină în favoarea celei dintâi. Iată câteva argumente.

Primo, deşi antologia steampunk conţine numai zece texte, din care unele se încadrează la nuvelă, dacă e să aplicăm strict regulile acestei specii, acestea sunt, absolut toate, dense. Respiră, cele mai consistente dintre ele, pe zeci de pagini şi nu gâfâie nici la final. Sunt săţioase. Nu rămâi flămând după lectura lor. Ies în evidenţă, în clasamentul meu părtinitor, Alchimistul lui Mircea Opriţă şi Lungul drum din cer acasă, parcurs şi relatat de Marian Truţă. Povestea lui Calistrat Hadîmbu…, închipuită de Michael Haulică, a fost premiată şi iar premiată, deci nu încape îndoială că-şi are meritele ei. Cetatea neagră, povestirea lui Costi Gurgu, e un episod foarte reuşit dintr-o istorie alternativă, cu un vrednic căpitan valah, păsări ale diavolului şi fiinţe Cro, venite cu o stea căzută din cer. Un început de roman istoric captivant, dacă autorul are poftă să scrie aşa ceva.

Secundo, steampunkul se pare că e mai atractiv pentru genul masculin. Pe acest subgen s-au mulat opt scriitori. Să fii oare mai „macho” dacă scrii steampunk? Nunca. Jamás. Citiţi povestirea Ioanei Vişan, Plimbarea de dimineaţă a domnişoarei Vu şi a Ştefanei Czeller, Suflete de plumb. Eu le-am apreciat nu doar pentru idei, ci şi pentru însuşirea lor de povestitoare foarte bune.

Tertio, în antologia steampunk, toate prozele sunt steampunk, element care-i conferă un caracter unitar. În cea gotică, avem şi excepţii. Din fericire, aceste excepţii sunt nişte proze foarte bune. Printre ele, Copiii Diavolului, de Laura Sorin. Într-un stil de-a dreptul jucăuş, te plimbă deliberat de la serios la neserios, de la sobru (şi el mascat) la frivol. Uneori te pierzi şi trebuie să reciteşti pasaje întregi, dar n-o fi cumva din cauză că şi-a vârât o diavoliţă coada?

În cazul antologiei gotice, avem egalitate, căci s-au adunat şase autori şi şase autoare. Vorbesc de egalitate doar ca număr de proze, altfel, la calitatea textelor, balanţa tot spre bărbaţi înclină. Câteva proze sub semnătură feminină tânără sunt prea lipsite de putere şi nu impresionează. Una e plină de clişee mioritice şi, poate şi din cauza asta, e şi previzibilă. Mi-a dat senzaţia că s-au trezit din morţi, deodată, Agârbiceanu şi Voiculescu şi scriu, cu minţi tare tulburi şi mâini ostenite, despre moroi. M-a umplut de sânge povestirea în cauză, dar atât. Alta, tot sufocată de clişee, de data asta, preluate dintr-un spaţiu cu iz de străinătăţuri, e isterică şi previzibilă, şi ea. Nu sunt un misogin deghizat în straie femeieşti şi nici nu cred că doar bărbaţii pot crea proze adevărate. (Pot veni cu recomandări în sprijinul spuselor mele, dar veţi observa că, până la urmă, m-am referit mai mult la prozele feminine decât la cele masculine.) Însă nu agreez deloc povestirile gratuit schizofrenice, din care nu rămâi cu nimic, decât cu ecoul ţipetelor scoase de creaturi cuminţite prin lobotomie.

Din „colţul” opus, destinat exclusiv rafinamentului intelectual, ne pândesc Diferitele nuanţe de beznă, de Liviu Radu şi se pregăteşte să bată Ora morţii, de Ana-Maria Negrilă. Dacă aş fi întâlnit aceste proze în altă culegere, aş fi spus despre ele că frizează goticul…

Ştefana Czeller mi s-a părut mai inspirată în Spălaţi de sângele fecioarelor decât în Suflete de plumb. I se potriveşte mai bine atmosfera deprimantă a goticului. Diavolul imaginat de ea aminteşte de Satana interpretat de Gabriel Byrne, în End of Days.

Florin Pîtea m-a impresionat mai mult cu Văgăuna bântuită decât cu Nostalgia revoluţiei. De remarcat talentul cu care trece de la un registru la altul. Mai demult, spuneam despre el că scrie ca un posedat. De data asta, vorbeşte ca un călugăr. Şi de fiecare dată o face cu har, la fel ca Dan Doboş, în Violet, un text unitar, de un vizual debordant, lung exact cât trebuie, şi încheiat, pentru că lucrurile au un deznodământ, dar un deznodământ care deschide uşa spaimei: nu ştii cine/ce zace în omul cu care vrei să-ţi împarţi viaţa.

Argint-viu, de Narcisa Stoica, te prinde şi te surprinde. Meritul ei e că îţi trezeşte apetitul pentru texte de asemenea factură. Povestirea şchioapătă spre final şi-ţi lasă impresia de déjà vu, deci mai e de lucru la originalitate. Prea lungă, dar mai gotică, îmi pare şi Ispăşirea lui Ciprian Mitoceanu, altfel, alt text predominant vizual, pe care mi-ar plăcea să-l văd ecranizat.

Nefasta perioadă a comunismului în România dobândeşte vagi accente gotice la George Lazăr, prezent în ambele antologii. Atrage atenţia titlul povestirii lui, Ziditorii de biserici – dar numai citind proza te lămureşti ce e cu ziditorii aceia. Aceeaşi epocă apare, în registru steampunk, însă, în Profeţiile despre trecut, făcute de Aron Biro. Toate sunt texte bine scrise, de un realism sumbru şi deprimant, întocmai ca vremurile descrise. Le recomand în special adolescenţilor care nu au apucat anii pre-1989.

Spre surprinderea mea, Oliviu Crâznic, editorul antologiei gotice şi mare pasionat de gotic, a ales o povestire prea puţin reprezentativă pentru el, ca autor. Pivniţele Palatului Charron atinge, într-adevăr, cotele maxime ale unei atmosfere gotice, simţi miros de sânge şi auzi ţipete de indivizi torturaţi, dar atât nu e suficient. E doar un început, spune chiar autorul, în propria prezentare. În schimb, Ultima clepsidră, din culegerea steampunk, e o povestire cu o construcţie echilibrată şi convingătoare, cu o idee interesantă.

S-ar putea ca textele mai puţin reuşite din antologia gotică (nu sunt nereuşite, atenţie, îşi justifică, chiar dacă într-o mai mică măsură, existenţa în antologie prin atmosferă, de exemplu) să fie urmarea faptului că au fost scrise la comandă. Autorii/autoarele care nu au urcat pe primele locuri în clasamentul meu personal sunt, cred eu, capabili de proze bune, dar poate nu gotice sau steampunk. A te cupla forţat la un sub(gen) e un soi de mutilare, o experienţă pe care o faci în tinereţile scrisului, când încă nu ştii bine nici ce-ţi place ţie, darămite ce aşteaptă cititorii de la tine.

O antologie trebuie să facă dovada existenţei unui gen şi să fie susţinută de proze care vor consacra genul respectiv. În ciuda prozelor bune, chiar excelente, apărute în Dincolo de noapte, cred că e prea îndrăzneţ şi prea timpuriu să vorbim despre un gotic în literatura română. Şi nici steampunkul nu e suficient de bine conturat.

Trebuie spus, şi mai ales lăudat, faptul că amândouă antologiile sunt foarte îngrijite, deci redactorul de carte şi-a făcut datoria. Foarte important este acest lucru, mai ales în vălmăşagul lingvistic actual, când norma legiferează aberaţii, dar nu ia măsuri punitive împotriva celor mulţi şi analfabeţi.

 *

Pe la noi se obişnuieşte a se arunca în căldarea fantasticului subgenuri mai puţin preferate de scriitori, ca horrorul sau goticul. Cu toate acestea, ele fac deliciul unor grupuri de cititori, fie ele mai restrânse. Să fie steampunkul mai generos, iar goticul, mai restrictiv? Să fie primul mai masculin, iar al doilea, mai feminin sau, ca să fiu mai permisivă, androgin? E treaba istoriei şi criticii literare să răspundă la aceste întrebări.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

5 comentarii »

  • Florin Pîtea said:

    Vă felicit pentru articol şi vă mulţumesc pentru apreciere, stimată doamnă.

  • Stefana said:

    Foarte adevarat! Steampunk am scris atunci prima oara, nici nu eram sigura ce va iesi. Goticul a fost intotdeauna mai apropiat sufletului meu.

  • Prin blogosfera literara (20 – 26 august 2012) | Recenzii filme si carti said:

    […] de suspans. Printre altele gasim aici si cronici ale unor aparitii recente cum ar fi antologiile ‘Steampunk. A doua revoluţie’ (ed. Adrian Crăciun) si ‘Dincolo de noapte. 12 feţe ale goticului’ (ed. Oliviu […]

  • Coman Mircea said:

    Un articol semnat de o cititoare profesionistă nu poate fi decât foarte, foarte bun! 🙂

  • Antuza Genescu (author) said:

    Multumesc, Mircea! Nici nu stiam ca umbli si pe-aici 🙂

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.