Strălucirea eternă a maestrului

Articol publicat in:Recenzii | 15 februarie 2013
Autor:

Stephen King-Shining (Shining I: The Shining, 1977) 498p., Hardcover, Nemira, Bucureşti, 2012, Colecţia Suspans, Trad. Ruxandra Toma

La doar trei ani după ce Stephen King dă lovitura cu ’Carrie’ (1974), care-i aduce faima mondială şi îndepărtarea grijilor financiare, şi la doar doi ani după ce publică una din cele mai faimoase si mai solide cărţi cu vampiri din ultimul secol (este vorba, evident, de ’Salem’s Lot’,  despre care am scris toamna trecută în Revista Suspans), King scrie marea lui capodoperă, ’Shining’, pe care majoritatea îl consideră cel mai bun roman pe care acesta l-a scris vreodată (şi, datorită lui Stanley Kubrick, rezultă şi cea mai bună adaptare cinematografică făcută vreodată după o scriere king-iană: The Shining (1980), cu Jack Nicholson, Shelley Duvall şi Danny Lloyd).

Povestea lui Jack Torrance şi a aventurilor familiei sale în hotelul Overlook poate că nu este extraordinar de originală (la urma-urmei, poveşti cu case şi castele bântuite se scriu de când lumea, dar, ceea ce o face specială este modul în care Stephen King îşi construieşte personajele şi intriga).

Jack Torrance este fost profesor de literatură, un scriitor destul de talentat (chiar dacă a publicat până acum doar nuvele şi piese de teatru) şi fost alcoolic, acum vindecat pe deplin de această patimă care, în trecut, aproape i-a destrămat familia şi i-a distrus viaţa. Soţia lui se numeşte Wendy şi au băieţel foarte special, pe nume Danny; ceea ce-l face pe Danny atât de special este darul său foarte neobişnuit-are un prieten imaginar, Tony, cu care are călătorii imaginare, dar profetice: multe din aşa-zisele sale vise, momente când îşi pierde cunoştinţa, călătorind cu Tony, se adeveresc; el mai poate comunica fără cuvinte cu oameni care au acelaşi dar ca şi el (cum este Halloran) şi mai poate citi şi gândurile oamenilor.

Povestea familiei Torrance începe cu angajarea lui Jack pe postul de administrator al hotelului Overlook, o fortăreaţă inexpugnabilă din vârful munţilor înalţi din Colorado, un hotel foarte de succes, care, din cauza condiţiilor climaterice foarte dificile (ierni geroase şi cu zăpadă groasă, care fac drumurile impracticabile), se închide din septembrie până la mijlocul primăverii. Jack este un tată şi un soţ iubitor acum, dar lucrurile n-au stat aşa mereu: a fost un beţivan care îşi neglija familia (totul culminând cu o scenă horror, când Jack îi rupe braţul lui Danny, care îi stricase un manuscris), a avut şi el o familie disfuncţională, din cauza părinţilor (tatăl său era un alcoolic schizofrenic, care îşi bătea soţia, pe mama lui Jack, cu bastonul până o lăsa lată, mama sa era o legumă nesimţitoare şi fără pic de vlagă, neopunându-se unui soţ care o maltrata tot timpul), un prieten, Al, cu care bea până îşi pierdeau minţile, până când au avut amândoi un accident de maşină care i-a zdruncinat serios şi le-a băgat la amândoi minţile în cap, făcându-i să se lase de băutură.

Hotelul Overlook pare un loc liniştit şi cochet, cu o istorie îndelungată şi la care au poposit mulţi oameni cu nume, industriaşi foarte bogaţi, staruri de cinema, scriitori faimoşi şi chiar preşedinţi ai SUA, dar în spatele acestui aspect, pe care actualul manager, Stuart Ullman, uită să i-l precizeze lui Torrance: hotelul are în spate un lung şir de crime şi măceluri, cu sinucideri multe, măceluri şi răfuieli între bande mafiote, accidente bizare cărora le-au căzut victime copii, fantome care bagă groază în angajaţi, baluri ale morţilor, lifturi care merg singure, camere bântuite, femei moarte în cadă care se ridică şi merg ca şi cum ar fi pline de viaţă, totul pare un circ ambulant al ororilor, care e imposibil să nu te facă să-ţi pierzi minţile.

Nici nu se instalează bine familia Torrance la hotel (Danny apucă totuşi să-l cunoască pe Halloran, Dick pentru prieteni, care îşi dă seama de potenţialul extraordinar al micuţului Danny, un copil extraordinar de înzestrat pentru cei cinci anişori ai săi: foarte precoce, foarte inteligent, foarte sensibil şi bine-crescut, politicos şi amabil, şi-l avertizează pe micuţ că este într-un mare pericol-Halloran fiind la rândul său, dotat cu talentul lui Danny, dar neavându-l la fel de puternic-talentul său este un bec de lanternă, pe când al lui Danny este ca un far ce avertizează corăbiile), că şi încep problemele: Jack trebuie să tundă gardul viu tăiat în formă de animale, dar i se pare că acestea se mişcă, apoi descoperă în subsolul hotelului (unde trebuia să aibă grijă de cazanul care asigura încălzirea hotelului, pentru ca acesta să nu se supraîncălzească şi să explodeze) cutii întregi cu documente ale hotelului, între care şi un album cu fotografii şi tăieturi din ziare, care-i relevă toată îndelungata istorie macabră a hotelului Overlook şi care, încet dar sigur, începe să-şi facă efectul asupra lui Jack.

Pe măsură ce Danny explorează hotelul şi nu rezistă interdicţiei lui Halloran de a vizita camera 217, unde sălăşluia fantoma unei doamne sinucigaşe, Jack alunecă, încet dar sigur, pe panta nebuniei, cauzată, evident, de entitatea maefică a hotelului: nu reuşeşte prin puterea convingerii cu binişorul, atunci întorce foaia şi, cu ajutorul unui bal mascat la care invitaţii-fantomă îşi scot măştile la miezul nopţii şi a unui barman diabolic, coroborat cu ajutorul dat de fantoma lui Grady (un alt adminstrator ce ocupase înainte funcţia lui Jack şi care îşi măcelaărise cu cruzime famila, apoi se sinucisese), îi dă lui Jack de băut, dezlănţuind bestia din el, cu consecinţe din cele mai macabre.

Povestea alunecării lui Jack pe panta nebuniei şi a transormării unui om ce părea vindecat de microbul alcoolismului într-o maşinărie de ucis, care nu ţine cont că victime îi sunt chiar fiinţele cele mai dragi pe lume este absolut extraordinară. Mă bucur că totuşi Stephen King a abandonat obsedantul Maine atunci când a ales drept decor de desfăşurare a evenimentelor munţii din Colorado (a avut motive, la urma-urmei, nu putea să aleagă un hotel aşezat în Maine, care era inundat pe timpul iernii), cu un decor feeric, dar necruţător. Personajele sunt fascinante şi au devenit deja iconice: Jack este prototipul părintelui iubitor (chiar dacă a trecut prin multe pentru a deveni astfel şi provine dintr-o familie disfuncţională), dar care este supus ispitelor, cărora le cedează fără voia lui; Wendy este mama tipică americană şi de pretutindeni, întâlnită des în romanele lui King, cu o voinţă slabă, dar care, atunci când trebuie să treacă la acţiune, o face fără ezitare; iar Danny, ei bine, Danny este un băieţel aparte: extrem de înzestrat, capabil şi precoce, îşi păstrează sângele rece (fenomenal, având în vedere că are doar cinci ani-aici se aseamănă cu alt personaj foarte simpatic, Mark Petrie, din ‚Salem’s Lot’ ) şi minţile întregi, în ciuda traumelor prin care trece.

Temele recurente specifice creaţiei lui King sunt prezente şi aici: copilul supradotat, chinuit/maltratat/salvat, părinţi monstruoşi, proveniţi din famili disfuncţionale, care alcătuiesc la rândul lor familii disfuncţionale, clădiri sau locuri malefice şi încărcate de energie negativă, eroi care îşi pun viaţa în pericol pentru a o salva pe a altora etc. Dintre toţi, mie cel mai mult îmi place de Halloran, de care este pur şi simplu imposibil să nu te îndrăgosteşti. Cartea (ca şi filmul) este, siguranţă, o capodoperă, o creaţie inconfundabilă, marca Stephen King (aştept cu mare nerăbdare continuarea, ’Doctor Sleep’, programată pentru anul acesta). Totuşi, dacă ar fi să aleg dintre creaţiile lui Stephen King,  ’Povestea lui Lisey’ mi-a plăcut cel mai mult (şi când mă gândesc că m-a plictisit groaznic cale de 200 de pagini!).

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.