Suspansul identităţii

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 10 ( martie, 2011 )
Autor:

Kobo Abe – Femeia nisipurilor
Traducere de Emil Eugen Pop
Editura Univers, Colecţiile Cotidianul, 2007

Mai puțin cunoscut publicului nostru decât Murakami, Mishima și Kawabata, Kobo Abe (1924-1993) are toate șansele să primească titlul de cel mai complex scriitor japonez al secolului trecut: a scris poezie, piese de teatru, proză, a fost regizor și un talentat fotograf. În limba română au apărut, din câte știu, patru romane: Bărbatul-cutie, Harta arsă, Femeia nisipurilor și Chip străin, traduse excelent de Angela Hondru și Emil Eugen Pop.

Există o prejudecată a europenilor din această parte de lume în privința romanului asiatic. În sensul că exotismul livrat întrece așteptările unui șablon cultural îngăduit. Sau, pe de altă parte, că imaginarul propus nu-și găsește aderențe mulțumitoare pentru investigațiile comparatiste. Nimic mai fals. Nu există scriitor mare din secolul al XX-lea care să-și fi asimilat cu atâta deschidere și fidelitate lecția kafkiană. Am avut surpriza să descopăr că cititorii actuali înțeleg mai bine intenția kafkiană prin Kobo Abe. Construcția romanelor lui Kobo Abe nu are a face cu procedee complicate. Cu excepția Bărbatului-cutie, unde găsim multiple exerciții postmoderniste de manipulare a textului și imaginii, celelalte cărți urmează tipologia romanului modernist, insistând asupra unor criterii tematice de factură existențialistă și kafkiană.

Singur în groapa de nisip, Nikki, la fel ca Adam fără Eva, trăiește cea mai intensă etapă a suspansului: singurătatea absolută în așteptarea morții. […] O carte genială despre cum ne proiectăm fiecare harta metafizică. După această lectură nisipul nu va mai fi la fel. Nici măcar cel din clepsidră…

În fapt, Kobo Abe este un neoexpresionist sagace care știe cu o precizie aparte să confecționeze universuri codate. Format și influențat de europeni, scriitura lui poartă marcă unor Malraux, Camus, Kafka, Sartre, Mann ori Hesse. Pentru cei pasionați de inadaptați, înstrăinați și, mai ales, de exploratorii identităților, cărțile lui Abe sunt albume de colecție. Femeia nisipurilor este o mostră de revelație kafkiană, investigație existențială și atmosferă expresionistă. Să vedem despre ce e vorba: Nikki este un profesor mediu, cu o idee proprie despre educație, introvertit și ironic deopotrivă. El afișează o atitudine ludică „în afară”. Plictisit și aparent într-un impas existențial, el decide să plece într-un scurt concediu fără a spune nimănui unde. Lasă, totuși, o scrisoare soției sau „femeii aceea”, dar uită să o pună la poștă. Pasiunea pentru insectele nisipului este un fel de evadare personală într-o iluzie a unicității: e încredințat că descoperirea unei specii noi de insectă îi va crea o Imagine pentru ceilalți. Totuși, el nu face din acest lucru un scop și e dificil de spus dacă e un simplu hobby sau un ideal în sine. El cunoaște bazele științifice ale nisipului, ca mediu, de aceea va explica totul prin filtrul rațiunii. Pare de la bun început un personaj iluminist pierdut în labirintul bolnăvicios al modernității. Când înserează într-un un sat primitor din deșert această decizie îi va părea o concesie prin care își poate păstra intactă aura de mister. De aceea acceptă cazarea provizorie. Aceasta este povestea. Entomologul nostru este găzduit la o săteancă. De unde nu va mai pleca. Nu, nu sunt la mijloc nici dragostea, nici neputința. La început e așezarea: casele sunt înconjurate de dune mari de nisip, asemenea unor capcane din care nu se poate evada. Mai mult, oamenii sunt obligați să curețe la nesfârșit nisipul care altminteri va înghiți casele și locuitorii… Stranie închisoare! Poate, într-adevăr, să evadeze? Sau nu-și dorește asta cu adevărat? De ce este încarcerat alături de o femeie? Care sunt soluțiile reale? O sumedenie de interogații, așadar, niciuna cu răspunsuri absolute.

Suspansul creat cu dibăcie de Abe este genial. Mai întâi ne prezintă un profesor cumva atipic, dar nefericit, un ciudat pasionat de gândacii nisipurilor. E limpede că are probleme afective, separat de nevastă sau intuind o relație moartă. Explorarea deșertului pare o formă de defulare și una de armonizare a ființei dincolo de orașul vampiric. Va dormi în casa unei văduve de unde nu va mai pleca, deși încearcă, iar până la finalul cărții îl înțelegem resemnat. Acesta este scenariul realist. Evident, până aici am spune că e o reconfigurare a omului sisific pe de o parte, și a mitului peșterii, pe de alta. El vede în investigațiile lui altceva în și prin nisip, anume o lume pe care trebuie să o prezinte celorlalți, ignoranților, pentru care nisipul e mai mereu un decor, niciodată un univers viu. Sub acest chip povestea are o morală: unicitatea este inutilă; prin urmare trebuie să sufere dostoievskian pentru a înțelege că nu se poate să schimbi ceva fără trăirea extremă. Mai mult, eșecului erotic din Oraș îi corespunde prizonieratul împărțit cu o femeie ce pare a le răzbuna pe toate… Cartea va fi, din acest punct de vedere de suprafață, o dramă a singurătății și o lecție a hazardului. În mare, romanul va fi o altă poveste exotică despre ratare. Aici se vor opri cu interpretarea anumiți cititori.

Romanul va urma însă sistematic o adevărată poetică a identității. Aceasta începe acolo unde rațiunea impecabilă a cercetătorului nostru ratat se dizolvă într-o dimensiune metafizică. Aici e miezul romanului de unde crește o altă carne peste textul osificat. Suspansul detectivist al evadării nu va fi altceva decât o simplă ironie și o parodiere a scrierilor despre acest tip de scriitură. N-ai cum evada din nisip pentru că nu există spectaculosul, nici aventura care să te recomande. Lipsește (foarte important!) eroicul. Evadarea își pierde, altfel spus, nuanțele constitutive. Nu mai rămâne atunci decât o singură realitate grandioasă: evadarea în sine. Kobo Abe nu se grăbește să defrișeze granițele dintre cele două scenarii. De aceea introduce niște oameni „din afară”, care hrănesc și ajută în felul lor pe cei sisifici, din gropi. Ei dau senzația mereu că știu ceva în plus – doar sunt „deasupra”, ca și cum s-ar fi înțelepțit și ajută prin motivații extreme niște bolnavi ori condamnați. Acești păpușari rămân un mister până la capăt: de ce sunt în afară și de ce nu participă la efortul colectiv? De bună seamă că trimiterile spre un spațiu concentraționar sau totalitar vor avea justificările lor. Dar asta va ține tot de un scenariu realist. Epuizat, cum spuneam. Altceva contează, anume că cei din afară au avut revelațiile sau cel puțin știu cum să transforme prin metode neortodoxe spiritele pervertite. O avertizare: Dacă citiți romanul și nu ați descifrat mesajul, nu vizionați ecranizarea (bună, ce-i drept, extremă pentru publicul pudibond european de-acum aproape 50 de ani). Nu veți descoperi mai multe delicii ale suspansului. Să revenim. Cred că romanul câștigă enorm din momentul în care temele singurătății și cea a inadaptatului se transformă în tema existențialistă a străinului. Din acest moment începe o aventură a ființei în care nu există trepte clare ale destinului. Existența ludică a eroului, introvertită și funciar inactivă, pregăteşte adevărata schimbare. Prima întâlnire cu satul este întâlnirea cu o realitate dezumanizată. Oameni degradați, care refuză dialogul, noaptea care acoperă granițele acestui loc și deșertul-capcană. Până acum deșertul era un spațiu exterior în care el cerceta pasional iluzia. Schimbarea majoră se simte atunci când Străinul devine Intrusul. Nu mai e o simplă adecvare la un spațiu străin, ci o intruziune. Doar că nu știe. Speră, ca orice om normal, că odihna e ceva necesar, iar găzduirea ceva uman… Nicidecum că provizoratul se va transforma în permanență. Interesant e că ambiția lui din deșert și căutarea insectelor speciale nu au nici un moment o încărcătură riscantă. El avansează în căutările lui ignorând, cum spuneam, exterioritatea, ca un autist. Identitatea lui nu are sens decât în acest hobby. Altminteri, în societate e un individ pur și simplu. Satisfacția lui rezidă în scenariul imaginat: prin acest concediu neelucidat el va rămâne un mister pentru ceilalți. Altfel spus, enigma este cea care îl proiectează într-un prim-plan visat. Comicul situației e că misterul gândit strategic se reconstruiește chiar în propria interioritate. Ei, și cum poți atunci evada din tine? Dar dacă nu mai ești singur, cum evadezi din singurătatea sinelui? Pentru că femeia care trăiește sisific alături de el va rămâne însărcinată, dar suferă un soi de accident extrauterin… Încă o șansă de a ajunge la sine prin altcineva eșuează… Singur în groapa de nisip, Nikki, la fel ca Adam fără Eva, trăiește cea mai intensă etapă a suspansului: singurătatea absolută în așteptarea morții. Dar să nu fim așa gravi. Bineînțeles că Abe reface parodic un cuplu primordial, firește că refuză norma și logica, că sfidează absurdul. Totul trebuie să rămână sub semnul unei interogații tragice, din care fiecare extrage ce i se potrivește. Logica europeanului va pricepe că Sisif trebuie numaidecât să devină Iona pentru a se analiza printr-un proces kafkian… Uf, dar prea palpitant și prea metafizic. Dezarmat, vă ofer soluții prin lecturile voastre. Pentru mine, lecția lui Kobo Abe aceasta este: a desenat o hartă a ființei umane cum o știam toți, dar pe care, de fapt, n-am înțeles-o niciodată cum trebuie. O carte genială despre cum ne proiectăm fiecare harta metafizică. Și nu uitați: după această lectură nisipul nu va mai fi la fel. Nici măcar cel din clepsidră…

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

4 comentarii »

  • Anca said:

    Profesionist si totodata foarte placut acest articol.

  • Lidia said:

    Gorgious!

  • marian said:

    Super-profi!!!!

  • Mircea cel Foarte Batrin said:

    Excelenta cartea, prezentarea incheiata la toti nasturii. Felicitari!

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.