Sven a lu’ Țîcoi şi-a tras puşcă bengoasă

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 3 ( august, 2010 )
Autor:

David Gunn – Death’s Head (Del Rey, 2007)
David Gunn – Cap de mort (Tritonic, 2009)

Nu de puține ori îmi e greu să scriu de rău o carte, adică omu’ ăla a muncit, a scris cum a putut el mai bine… Dar această reținere dispare complet atunci cînd, din ratiuni de marketing, respectiva fabulație este prezentată drept o nemaivăzută operă.

Un astfel de buzz a fost executat graţios de către publisher-ii din România şi de aiurea ai numitului David Gunn, se pare cu ceva rezultate, cel puţin afară. Altfel greu de explicat viteza cu care continuările (vreo nouă programate, dacă nu mă inșeală memoria) sînt sifonate pe piaţă. Teoretic, Cap-de-mort (Death’s Head, în engleza) este un thriller militar SF. Adică 3-în-1. Bună afacere. Totuşi…

Pentru că citiţi revista numită Suspans, înainte de a da cu parul am să vă dau cîteva indicii:

David Gunn – pre numele lui românesc ar fi un fel de David a lu Pușccă, fără îndoială un pseudonim cam… facil;

– personajul principal este un soldat cu uniformă neagră numit Sven Tveskoeg (un pic danez, se pare), cu ceva probleme disciplinare la activ;

– capul de mort ce apare pe coperta unor ediţii engleze seamană al naibii de mult cu insigna folosita de Waffen SS;

– extratereştrii inamici de serviciu se numesc Ferocși (Ferox, in engleză).

Dacă puneţi toate indiciile de mai sus în aceeaşi oală mai că aţi crede că Sven Hassel s-a apucat de scris SF-oaie cu pac-pac, în stilul atît de caracteristic. Sincer, nu cred asta (deşi domnul Gunn îşi conservă cu consecvenţă anonimatul), dar influenţele sînt prezente la tot pasul.

Din păcate, cartea o dă în bară la capitolul verosimilitate. Spre deosebire de cărţile de război ale autorului sus-amintit, cea de faţă nu beneficiază de suportul unor evenimente şi/sau locuri reale care i-au permis lui Hassel să se concentreze asupra acţiunii furibunde, întîmplărilor şi personajelor. Gunn se pare că nu a priceput partea asta, aşa încît worldbuilding-ul este neglijat complet, creînd astfel impresia nedorită de scenă de carton spoită cu hightec futuristic în care au fost teleportaţi eroii lui Sven – autorul. Că tot vorbim de personaje, sînt străvezii, unidimensionale în cel mai bun caz. Similarităţile merg pînă la micile interludii ce precedă capitolele şi care, teoretic, ar trebui să ofere background, soliditate şi încărcătură psihologică pentru restul întîmplărilor. Din nefericire autorului nu-i iese deloc, aceste scene de tensiune psihologică sînt de-a dreptul penibile sub aspectul scriiturii şi mai mult dăunează cărţii. Sub aspect stilistic, Gunn a optat pentru abordare la persoana întîi prezent, menită să sporească impresia de acţiune cinematică, în viteză (oare unde am mai întilnit această abordare?).

În concluzie, pentru mine acest volum pare a fi scris de un tînar fan înfierbîntat care se doreşte a fi un Hassel SF, …sau de către un spirit întreprinzător lipsit de talent literar, dar destul de inteligent pentru a combina superficial elemente comerciale verificate. Eu o să mă opresc cu acest volum, indiferent dacă va fi urmat de două, nouă sau o sută de sechele.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.