Thriller ezoteric

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 16 ( septembrie, 2011 )
Autor:

Dov Silverman – Cabalistul
Traducere de Mihai Lucian Popa
Editura Nemira, Bucureşti, 2011

Până la acest roman, numele lui Dov Silverman mi-era complet necunoscut. Aşa am şi citit cartea, fără a mă informa deloc cu privire la autor. Atunci când pot, îmi place să fac asta. Mă arunc în gol într-un roman despre care n-am date decât, cel mult, sumare. Ţine şi asta de un anumit suspans al lecturii.

Ce-am remarcat din start a fost că nu citesc un text foarte îngrijit. Adică, mi-a fost clar că pe domnul Silverman nu l-a preocupat cine ştie cât forma în care îşi prezintă povestea. (Şi parcă nici chiar povestea în sine, dar la asta ajungem imediat.) Personajele sunt destul de schematice, decorurile ne sunt prezentate sec, din câteva cuvinte, numai cât să ne dăm seama că am schimbat mediul, înlănţuirea de evenimente nu ţine cont decât de nevoia de-a demonstra teza cărţii.

Teza lui Dov Silverman este aceea că imaginaţia ne apropie de Dumnezeu, că tocmai făptuind păcatul am făcut pasul spre cunoaşterea Creatorului.

Spuneam de poveste. Ei bine, ea prezintă cam aşa: În comunitatea evreiască din Safed, Israel, se pregătesc lucruri necurate. Samael Gorman, un tânăr rabin al locului are ambiţii mari, doreşte să ocupe cel mai înalt loc din Consiliul Rabinilor, argumentând că doar în felul acesta comunitatea locală va putea beneficia de 20 de milioane de dolari, bani pe care nişte investitori americani sunt dispuşi să-i doneze Safed-ului, transformându-l într-un soi de Bible-Land. Acum, comunitatea trece prin clipe grele şi oferta aceasta sună foarte tentant. Cu atât mai tentant cu cât actualul rabin-şef, Berel Caspi, e bătrân şi bolnav şi suferă de pe urma dispariţiei prea timpurii a fiului său, Michael. Acesta, Michael, urma în scurt timp să o ia în căsătorie pe Gabriella, care moare însă şi ea. Mâhnirea lui Berel Caspi e atât de mare, încât nu pregetă să anunţe că nunta celor doi se va organiza, totuşi, chit că mirii au plecat în lumea drepţilor. În acest timp, Samael Gorman, văzând că ispita banilor n-a avut efectul scontat, face un pact cu Satana însuşi, ducându-se în vizită la el acasă, în Arcada Satanei (o peşteră din apropiere). Alături de el, îţi vând sufletul şi Alex Mazuz, primarul Safedului, şi Zaki, un amic rabin. Din întâlnirea aceasta reţinem, desigur, chiar descrierea înfăţişării Satanei: „[…] un bărbat mic de statură, grăsuţi, purtând nişte pantaloni eleganţi şi o cămaşă cu mâneci scurte. Focul se reflecta pe fruntea sa cu început de chelie. Obrajii săi rozalii şi grăsuni încadrau nasul lui mic şi ascuţit.” (p. 162).

Sigur că până la urmă asistăm la lupta dintre bine şi rău. Şi sigur că binele învinge. Dar nu asta e de reţinut din Cabalistul. Teza acestei cărţi cred că poate fi rezumată cel mai bine printr-o frază scurtă, peste care dăm la pagina 286. Iat-o: „Atunci când Adam şi Eva au muşcat din fructul pomului interzis au primit imaginaţia.” Astfel, teza lui Dov Silverman este aceea că imaginaţia ne apropie de Dumnezeu, că tocmai făptuind păcatul am făcut pasul spre cunoaşterea Creatorului. Şi fiindcă omul e-o făptură dotată cu imaginaţie (care imaginaţie e de sorginte divină!) Diavolul nu va putea niciodată să-l înfrângă definitiv.

Cabalistul îmbracă această frumoasă teză în nişte straie, din păcate, prea sărace. Povestea rezumată mai sus e-atât de searbădă, împiedicând aproape orice vibraţie din partea cititorului, încât ajungi la finalul cărţii să te gândeşti că poate ar fi fost de-ajuns ca autorul să scrie o simplă proză scurtă.

Iar autorul, că de la el am pornit, Dov Silverman, am aflat eu după ce i-am citit această primă carte, e-un newyorkez sadea, fost militar în Marina SUA şi participant la războiul din Coreea. În 1972 a rupt-o însă cu trecutul şi, luminat probabil de puterea imaginaţiei, s-a mutat în Israel, chiar în oraşul Safed, unde conduce în prezent un liceu şi unde-şi scrie romanele. Romane religios-educative, fără-ndoială, numai că – judecând după Cabalistul, cel puţin – strădania sa cam miroase a tezism.

În orice caz, thriller ezoteric nu mai citisem până acum. E o experienţă.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Un comentariu »

  • RM said:

    Am citit si eu cartea aceasta pe la sfarsitul lui august, atrasa mai degraba de titlul ei, dar sentimentul lipsei de consistenta a povestii, al schematismului si al tezismului a fost acelasi. Mi-am zis doar ca poate am apreciat eu gresit lucrurile. Am retinut insa ca amanunt socant si nu tocmai pe placul meu, daca nu chiar inutil, descrierea torturilor la care diavolul ii supunea pe cei pe care-i prindea la stanca aceea al carei nume nu mi-l mai amintesc :). Mi s-a parut inutila descrierea deoarece nu am avut senzatia ca s-ar lega cumva de restul povestii si nici nu parea ca duce la ceva concret in ansamblul acesteia. Adica nu era relevanta. Am totusi o observatie la cele scrise mai sus, respectiv, din cate imi amintesc eu, numitul Zaki era un negustor / om de afaceri bogat din Safed, nu rabin. In rest, mi se pare ca tot ceea ce ati scris mai sus surprinde perfect si parerea mea despre aceasta carte. 🙂

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.