Toate-s vechi şi nouă toate

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 24 ( mai, 2012 )
Autor:

Rodica Ojog-Braşoveanu ― Enigmă la mansardă
Seria Opere Alese. Rodica Ojog-Braşoveanu
Editura Nemira, Bucureşti, 2012

Enigmă la mansardă este destul de asemănătoare cu Stilet cu şampanie: în casa unui bătrân profesor are loc o crimă, aparent comisă din interior. Suspecţii sunt rudele imediate ale acestuia, precum şi prietenii de familie aflaţi în casă. Soţia este, bineînţeles, tânără şi de o frumuseţe inefabilă care frânge inimile tuturor bărbaţilor şi încearcă să-l ameţească şi pe maiorul Cristescu pentru a influenţa cursul anchetei. Astfel, devine suspectul principal, alături de amantul ei.  Avem şi alţi suspecţi, prezenţi sub forma unor tipologii pe care autoarea le introduce, într-o măsură mai mare sau mai mică, în aproape fiecare carte: gospodina de la ţară, fantele trecut de şaizeci de ani, tânărul necioplit şi fără griji, servitorul devotat.

Ceea ce mi s-a părut că diferenţiază această carte de restul e faptul că intrăm mai mult în lumea interioară a maiorului Cristescu, aflăm anumite lucruri personale din viaţa lui şi, de fapt, eu am simţit că această carte e despre el şi nu despre crima în sine.

Ancheta evoluează aşa cum ne-a obişnuit Rodica Ojog Braşoveanu, cu piste false, cu indicii care nu duc nicăieri, cu lucruri vechi dezgropate, cu răsturnări de situaţie. Ceea ce mi s-a părut că diferenţiază această carte de restul e faptul că intrăm mai mult în lumea interioară a maiorului Cristescu, aflăm anumite lucruri personale din viaţa lui şi, de fapt, eu am simţit că această carte e despre el şi nu despre crima în sine. Finalul m-a luat prin surprindere, pentru că dă de înţeles că aceasta este ultima carte din seria cu maiorul Cristescu şi asta m-a întristat. N-am citit niciodată o listă exhaustivă cu cărţile autoarei, împărţite pe personaje şi aranjate într-o ordine oarecum cronologică, aşa că nu am ştiut la ce să mă aştept de la această carte. Acum, că editura Nemira reeditează cărţile ei într-un format de lux (cartonat, copertă noire care sugerează atmosfera deseori mohorâtă a romanelor ei), n-ar strica să le şi aranjeze niţel ca să ştie lumea în ce ordine să le cumpere şi să le citească.

Şi dacă tot vorbeam de atmosfera mohorâtă, asta e o impresie pe care mi-o lasă aproape toate cărţile ei. Sunt multe personaje cu destine nefericite, personaje care nu apucă să afle ce-i ăla un final fericit, personaje care luptă pentru existenţa lor, în unele cazuri până la grotesc. Chiar şi eroii recurenţi (Minerva şi Cristescu şi, poate, chiar şi Melania) par că joacă o piesă, nu dau impresia unor oameni fericiţi. Chiar şi în momentele lor bune, par oameni singuri, dedicaţi profesiei lor, ca orice detectiv (sau hoţ) care se respectă, însă incredibil de singuri. Nu au familie şi nici prieteni, au hobby-uri ciudate şi ajung să se refugieze în muncă. Într-un fel, chiar dacă societatea prezentată în cărţile Rodicăi Ojog-Braşoveanu e una „veche”, îmi pare deseori îngrozitor de nouă, de modernă, şi recunosc, cu tristeţe, că oamenii parcă sunt aceiaşi dintotdeauna şi că doar fundalul s-a schimbat, la fel ca decorul pe rotile al unei scene de teatru.

 

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.