Trista moştenire a romanului de aventuri

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 7 ( decembrie, 2010 )
Autor:

Chufo Lloréns – Moștenirea lui Martí Barbany
Trad. Mihai Gruia Novac
Editura Nemira, Bucureşti, 2010

Să ne înțelegem: iubesc aventura scrisă, copilăria nu mi-ar mai fi fost aceeași fără indieni, cowboy sau muschetari. Am savurat la fel de mult o scalpare ca la carte ca o intrigă de curte bine ticluită. După ce am mai crescut, plaja de subiecte preferate s-a extins și ea, iar filtrele pe care le-am aplicat lecturii au crescut la număr. Constantă a rămas doar nevoia de a citi o poveste bună, care în ultima vreme a devenit tot mai greu de satisfăcut.

Dar iată-mă pusă acum în fața a două volume groase, îngrijit editate de editura Nemira și cu garanția unei traduceri bune (Mihai Gruia Novac), ispitindu-mă încă de pe copertă cu promisiunea a două istorii care se împletesc între zidurile Barcelonei medievale „sub semnul iubirii și al ambiției: un tânăr de la țară reușește să-și schimbe destinul doar în speranța de a prospera, tânjind după dragostea unei tinere de neam ales, iar contele de Barcelona, prins într-o iubire adulteră, împinge orașul într-un periculos conflict politic”.

Trebuia să mă fi prins încă de pe aici că ceva nu era tocmai în regulă. În primul rând, „tânărul de la țară”, cel care dă și titlul romanului, nu „își schimbă destinul în speranța de a prospera”, și asta încă din primele pagini. Dați-mi voie să vă povestesc pe scurt despre ce este vorba, apoi puteți judeca și singuri:

Martí Barbany, un tânăr crescut fără tată (acesta luptând pe diverse coclauri în slujba contelui de Barcelona) află de moartea acestuia și se îndreaptă spre Barcelona pentru a intra în posesia moștenirii cuvenite. Vom trece aici peste ipocrizia auctorială care săvârșește tranziția personajului patern de la tată denaturat la făptură nobilă în doar câteva cuvinte, pentru a vedea, preț de câteva zeci bune de pagini ce se poate cumpăra pe piața barceloneză de la anul 1000 cu tot acest bănet căzut parcă din ceruri. Martí își achiziționează  așadar o casă onorabilă la umbra zidurilor cetății, și-o decorează cu cele mai scumpe obiecte și își tocmește pe deasupra și niște slugi, care îl vor servi în diverse scopuri pe parcursul celor mai bine de o mie de pagini ale romanului. După ce se așează la casa lui, Martí purcede la definirea scopului lui în viață, obținerea calității de cetățean al urbei. Ei bine, acest scop nu e foarte ușor de îndeplinit în epocă, totuși calea cea mai simplă este să se îmbogățească și mai mult (celelalte criterii de admitere în această select castă –  vezi calitățile personale – fiind considerate implicit îndeplinite). Nimic mai lesne de înfăptuit, după cum vom vedea, pentru că – incredibil – eroul nostru se dovedește a fi, în ciuda vârstei și lipsei evidente de experiență – un om de afaceri (sau, hai – de dragul parfumului istoric – să-i spunem ”negustor”) genial, iar sfătuitorii cu care se înconjoară – un evreu și un preot (fost războinic) sunt și ei incredibil de orientați, plus buni și cinstiți de pus la rană. Dar ce să vezi: drumul spre obținerea calității de cetățean al Barcelonei este vămuit de consilierul financiar al contelui Ramón Berenguer, un om rău-rău-rău, cu o fată vitregă superbă (și de 13-14 ani), de care eroul nostru se îndrăgostește „medieval” și căreia îi promite iubire veșnică (care însă, printr-o inocentă amnezie a lui Martí – sau a autorului? – se traduce doar în timpul până la moartea acesteia, Martí îndrăgostindu-se după scurtă vreme de fiica consilierului său evreu, chiar dacă, până la final, urmărește să răzbune moartea primei iubiri). Conflictul cu sus-pusul slujitor al contelui dă și cel mai onorabil fir narativ al poveștii, acesta stând, de altfel, la baza dorului de ducă al lui Martí. Vom trece aici cu vederea pasajele total gratuite din discursul general al lui Lloréns privitoare la relația consilierului Montcusí cu fiica sa și mai ales cele care se referă la aceasta ca material voyeuristic de masturbare si viol (adică stai și te lamentezi în limbajul dragostei dulci curtenești timp de 98% din suprafața tipărită, după care hotărăști din senin că-i prea cronicăreasca treaba, deci merită sa te dedai onaniei pentru a-ți de-lâncezi istorisirea). En fin, după sinuciderea fetei, care între timp dăduse naștere unui rod diform – mort și el, după puțin timp – al relației cu tatăl său, chiar după ce Barbany se întoarce din (mult prea) succint descrisele sale aventuri comerciale, începe partea dedicată investigării și identificării autorului moral al morții acesteia. Cu ajutorul bravilor săi sfetnici, Martí reușește să dea în vileag escrocheriile lui Montcusí și să îi obțină, prin ordinul contelui, repudierea din urbe. Eroul iese, așadar, victorios și mai bogat, iar binele învinge pe toate planurile. The end.

Dacă acest rezumat (sic!) vi se pare complicat, lung și oarecum fără sens, să vedeți cum sunt restul de o mie de pagini… Și nu am vorbit aici deloc despre cea de-a doua poveste (pentru că, da, mai este una!) Toate cele de mai sus sunt întrerupte în mod regulat de o narațiune paralelă, ceva mai puțin stufoasă și, cu mici excepții, complet independentă de povestea lui Martí Barbany. Timp de un volum si trei sferturi, capitolele alternează între acțiunea A (despre M.B.) și acțiunea B (despre contele Ramón Berenguer și ibovnica acestuia, Almodis). Probabil menită să crească suspansul în povestea A, intenția narațiunii B eșuează lamentabil, chiar dacă, în ceea ce mă privește, am găsit-o cu mult mai interesantă decât pe prima.  Atunci când în sfârșit se creează legătura, ea pare într-atât de nefericită și se dovedește a fi fost atât de puțin utilă devenirii lui Martí, încât stai și te gândești pentru ce a trebuit să pierzi atât amar de vreme.

Scrierea este greoaie, manieristă și complet anacronică (este vorba, până la urmă, de un roman scris în anii 2000!). Pe cât de inutilă este o mare parte din relatare, pe atât de redundante sunt și dialogurile lungite parcă la nesfârșit. În schimb, acțiunea căreia i s-ar fi putut aloca (mult) mai mult spațiu este scurtată fușeristic până la absurd. Personajele sunt de o simplitate de-a dreptul gingașă, monocrome și lipsite de orice calitate care le-ar putea face mai atrăgătoare. Martí este frumos, deștept și cinstit, Montcusí este urât, șmecher și hain (ba chiar pervers!). În plus, cu ce ne ajută detaliile (pseudo-) enciclopediste, istorico-kitsch, despre traiul medieval la curte sau din lăuntrul zidurilor cetății, atunci când acțiunea pe care o deservesc este prezentată într-un mod superficial care deseori frizează ridicolul.

Și ce roman de aventuri ar fi putut fi! Biografiile marilor negustorii din evul mediu occidental s-ar putea traduce oricând în romane excelente de aventuri. Autorul a avut – susține el – ocazia să cerceteze viața unora dintre cele mai relevante personaje din breaslă. Cu toate acestea, el nu a reușit să traducă nici pe departe agitația vieții de pe uscat sau mare a acestor oameni.

În fond, dacă volumul tot se intitulează „Moștenirea lui Martí Barbany”, n-ar fi fost mai simplu să se fi făcut puțină economie de hârtie (că tot am intrat în secolul verde) și să putem citi, într-o rubrică magazin-istorică de genul „se întâmpla acum o mie de ani”: „Martí B., din localitatea X., primește o moștenire importantă de la tatăl său, pe care cu cinste și onoare o sporește, drept pentru care devine cetățean cu drepturi depline al urbei medievale Barcelona”. Restul, daca suntem cât de puțin interesați de istoria europeană, ni le putem imagina și singuri și poate într-o maniera mai pasionantă și mai coerentă decât a făcut-o Chufo Lloréns.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

2 comentarii »

  • Al 7-lea număr al revistei Suspans « Mircea Pricăjan said:

    […] CRISTESCU – Trista moştenire a romanului de aventuri (Chufo Llorens, Moştenirea lui Marti […]

  • dan said:

    Na, nu se mai scrie aventura ca pe vremuri… Unde-o fi Old Shatterhand?

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.