Ucis de clişee

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 15 ( august, 2011 )
Autor:

Alex Scarrow October Skies
Orion, Londra, 2008

Idee bună, execuţie ruinată de clişee. Aşa se poate rezuma romanul lui Scarrow, ceea ce nu-l transformă într-o lectură complet neplăcută, dar încadrează cartea la categoria „născut talent, murit speranţă”.

Julian, reporter freelance şi operatorul său, Rose, fac un reportaj în Sierra Nevada, investigând povestirile cu fantome şi relatările despre diverse apariţii stranii. În timp ce iau câteva cadre în interiorul unei rezervaţii naturale, cei doi descoperă rămăşiţele unei tabere făcute de colonişti cu mai bine de 150 de ani în urmă şi realizează că aceştia fuseseră prinşi de ninsori în timp ce traversau munţii şi siliţi să ierneze acolo. Anticipând o dramă, inclusiv potenţiale acte de canibalism, cei doi decid să se documenteze temeinic, să afle povestea completă, să găsească eventualii supravieţuitori şi să facă un material cu care să dea lovitura în televiziune.

Cine vrea o lectură uşoară şi comercială pentru o după-amiază de leneveală poate încerca October Skies. Cine însă doreşte suspans, răsturnări de situaţie neaşteptate, evoluţii imprevizibile, acela să citească altceva.

Descoperirea unui jurnal lăsat într-un cufăr de unul dintre colonişti arată însă că lucrurile erau mai stranii decât s-ar fi bănuit. Cei 130 de colonişti care şi-au găsit sfârşitul în luminişul din munţi erau parte a două grupuri distincte, unite doar de nevoia de a traversa Sierra Nevada. Şi dacă dintr-un grup făceau parte oameni obişnuiţi, celălalt, mult mai numeros, era compus din fanatici religioşi, desprinşi din grupul mormonilor pentru că, după părerea lor, aceştia se îndepărtaseră de adevărata credinţă şi nu mai erau destul de puri. Liderul lor, carismaticul Preston, este decis să scrie o nouă Carte, care să reflecte cu adevărat cuvântul Domnului.

La început, aşa cum este văzut prin ochii tânărului medic Ben Compton, autorul jurnalului, Preston este o figură remarcabilă, în ciuda asprimii sale. Când însă, surprinşi în munţi de zăpezile care cad mai devreme, coloniştii se văd siliţi să ierneze laolaltă, secretele întunecate şi disensiunile din interiorul sectei izbucnesc la suprafaţă. Iar când o creatură stranie este văzută dând târcoale taberei şi foştii mormoni sunt găsiţi ucişi în condiţii bizare, tensiunile dintre aceştia şi ceilalţi coloniştii devin de imposibil de aplanat.

Această parte a romanului este bine scrisă, autorul reuşind să redea exact atmosfera de teroare, ameninţarea pădurii copleşite de zăpadă, oroarea crimelor, tensiunea crescândă.

Expoziţia de clişee

 

Din păcate, Scarrow n-a găsit idee mai bună decât să dubleze povestea coloniştilor cu o intrigă politică actuală greţos de previzibilă. Conform acesteia, un candidat independent la preşedinţia SUA, aflat în ascensiune şi cu şanse reale de a câştiga (cine ştie măcar puţine despre funcţionarea sistemului politic şi mediatic îşi dă seama cât de puţin plauzibil este acest lucru, mai ales în State), devine interesat de cercetările celor doi jurnalişti. Shepard este mormon şi pare îngrijorat că dezvăluirile despre gruparea lui Preston i-ar putea compromite evoluţia politică, deşi vom vedea pe parcurs că interesul lui este de o natură mult mai personală. Şi cum ar putea fi un politician sigur că secretul rămâne ascuns? Păi cum altfel decât comandând asasinarea celor care au cât de cât idee despre descoperirea din Sierra Nevada, de parcă n-ar fi mai simplu să-i plăteşti generos decât să-ţi rişti cariera pentru o acuzaţie de crimă.

Nu neg că politicienii s-ar face ocazional vinovaţi şi de astfel de aspecte, dar, dacă e să te iei după romane, mai să crezi că ar fi o practică uzuală. În plus, politicianul acesta este şi deranjat mental, chestie de care nimeni nu s-a prins. Iar când un psihiatru emite ideea că asemenea trăsături sunt ereditare şi pot reapărea într-o generaţie, deja te cam prinzi care e treaba cu Shepard şi, din păcate, te cam prinzi şi cine era criminalul misterios din luminişul cu colonişti. Ceea ce nu-i chiar bine, întrucât treaba asta se petrece înainte de jumătatea cărţii.

Ca urmare, eu una m-am trezit ştiind mult prea devreme şi cine îi omora pe colonişti şi cine e Shepard şi cine a supravieţuit ororii din munţi. Lucru care, în cazul unei cărţi de suspans şi mister, e o indicaţie clară a eşecului. Şi cum nu-s vreun ucenic de Sherlock Holmes, presupun că, dacă m-am prins eu, asta se va întâmpla cu majoritatea cititorilor, că doar am văzut cu toţii genul ăsta de filme şi-am citit genul ăsta de romane.

În concluzie, cine vrea o lectură uşoară şi comercială pentru o după-amiază de leneveală poate încerca October Skies. Cine însă doreşte suspans, răsturnări de situaţie neaşteptate, evoluţii imprevizibile, acela să citească altceva.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.