Un ghiveci de morţi vii

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 24 ( mai, 2012 )
Autor:

Craig DiLouie – The Infection
Permuted Press, 2011

De vreo săptămână şi ceva am pus mâna pe o carte non-fiction, lungă şi greoaie, antrenantă ca o frunză uscată. Ca să iau o pauză de la ea am întrerupt lectura pe la pagina 500 (cam pe la jumătate) şi mi-am zis să citesc ceva lejer ca să ies din ritmul acela impus de un cotor gros de câteva degete. Cartea următoare am luat-o aproape la întâmplare. Doream să fie ceva legat de sfârşitul lumii, ceva cu zombi dacă se poate, iar The Infection a lui Craig DiLouie era chiar la îndemână, aşa că am încărcat-o pe eReader-ul meu antic şi m-am pus să citesc.

The Infection este tot atât de originală în cuprins pe cât lasă de înţeles titlul. O carte plină de clişee stupide, care mai de care mai amuzante, cu retrospective lungi din viaţa personajelor, menite să servească drept contrast între situaţia actuală şi ce frumoasă era viaţa în trecut.

Ca orice carte cu non-morţi, The Infection începe cu primele zile ale apocalipsei, când unul din cinci oameni cade răpus de o maladie misterioasă. Fără discriminare, maladia îi face pe cei infectaţi să urle prelung şi să cadă într-o comă de vreo trei zile, la capătul căreia se scoală cu toţii şi încep să atace pe cei din jurul lor.

Prima parte este oarecum interesantă, în sensul că autorul ştie să descrie bine scenele şi să-ţi creeze impresia că urmăreşti un film marca Romero. Apoi The Infection devine plictisitoare, chiar puerilă pe alocuri, cu scene glorioase de luptă care cochetează cu penibilul şi monologuri absolut amuzante care se termină cu „trebuie să luptăm pentru rasa umană”. Undeva pe la jumătatea romanului, autorul a epuizat cam toate ideile legate de zombi şi sânge şi supravieţuire, aşa că a decis să o cotească pe un alt făgaş. A introdus brusc în firul epic mutanţi apăruţi peste noapte, viermi imenşi cu două capete, maimuţe cu picioare de insectă şi alte creaturi parcă scoase din filmele proaste ale anilor ’70. Se merge până la ridicol, cu mase imense de zombi mărşăluind la picioarele unor asemenea fiinţe-gigant, cele din urmă apucând din când în când câte o îmbucătură de carne moartă. Ca şi cum ai lua un snack în timpul unei plimbări, monştri înalţi cât un bloc se înfruptă din masa de morţi vii în timpul unui atac de amploare asupra unor soldaţi.

Personajele nu sunt nici ele prea bine conturate, jumătate din ele contopindu-se unul în celălalt, de ajungi la un moment dat să o încurci pe Wendy cu Anna şi pe Paul cu un altul. Absolut fără nici o logică, unele personaje iau decizii pe care un om normal nu le-ar lua în situaţii de criză. Alte personaje apar cale de câteva pagini ca apoi să dispară brusc, cu scuza că „s-au sinucis” sau „au plecat”.

Pe la final, lucrurile devin din nou alerte, când are loc o bătălie glorioasă între o hoardă de morţi vii, animalele extraterestre care-i acompaniază cu urletele lor şi nişte soldaţi al căror scop este să detoneze un pod. Ţelul este să oprească avansul hoardei care se apropie ameninţător de un aşezământ în care ultimii supravieţuitori ai apocalipsei s-au adunat ca să trăiască în pace. Lupta are loc cale de zeci de pagini, cu accent pe determinarea eroilor de a ţine piept hoardei şi făcând abstracţie de cum s-ar încinge toate armele alea dacă cineva le-ar folosi mai mult de zece minute de foc continuu. Asta ca să nu sărim cu gândul la cum e practic imposibil pentru treizeci-patruzeci de oameni să menţină focul deschis vreme de aproape două ore fără să rămână cu încărcătoarele goale.

The Infection este tot atât de originală în cuprins pe cât lasă de înţeles titlul. O carte plină de clişee stupide, care mai de care mai amuzante, cu retrospective lungi din viaţa personajelor, menite să servească drept contrast între situaţia actuală şi ce frumoasă era viaţa în trecut. Efectul acestor retrospective e însă cel de alienare a cititorului care e prea puţin interesat să afle cum a luptat în Afganistan cutare personaj şi ce târguri a făcut el cu insurgenţii.

Cartea e plină de inexactităţi ştiinţifice, scene de acţiune umflate până la refuz de acte eroice, dialoguri care te fac să-ţi treci nervos degetele prin păr şi se încheie neverosimil, cu unii din eroi proclamând că preferă nesiguranţa drumului în detrimentul unui aşezământ apărat de 120.000 de oameni. Pentru că ei vor să lupte, să ajute, scopul lor în viaţă e să cureţe planeta de invazia extraterestră. Pentru că la sfârşit nu mai e vorba de un virus venit din China, ci de un adevărat atac extraterestru în care corpurile celor infectaţi sunt folosite pe post de armă şi în care mutanţii cu platoşă, maimuţele cu picioare de insectă şi morţii vii sunt un tot unitar care gândeşte cu o singură minte.

Există persoane care vânează filmele de categoria B în speranţa că vor putea râde la ele mai bine decât la o comedie cu Adam Sandler. Poate că The Infection ar prii pe plan literar exact acestui gen de persoane. În rest, cartea lui DiLouie e la kilometri distanţă de World War Z a lui Max Brooks sau aproape orice alt roman care tratează problema morţilor vii. De evitat.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.