Un personaj detestabil

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 22 ( martie, 2012 )
Autor:

George ArionProfesionistul
Crime Scene Publishing, Bucureşti , 2011

Poate că-mi voi ridica în cap toţi admiratorii personajului Andrei Mladin, genialul ziarist inventat de George Arion, când voi spune că, odată cu citirea Profesionistului, am păţit un lucru ciudat, foarte rar întâlnit la împătimitul de lectură care sunt. Şi anume: sunt foarte puţine dăţile când am savurat pe nemestecate o carte cu al cărui personaj central să nu am niciun fel de afinitate. Ba mai mult decât atât: pe al cărui erou principal să-l urăsc atât de vârtos.

Andrei Mladin face parte exact din tagma nesuferiţilor, a inşilor cu care n-aş vrea să mă întâlnesc niciodată. Luaţi aminte, totuşi, că aici vorbesc despre gusturile mele. S-ar putea ca unor cititori genul acesta de personaj să li se pară de-a binelea simpatic. Mie nu. În permanenţă am avut senzaţia că am de-a face cu un mic fante de Dâmboviţa, arogant până-n pânzele albe, ironic dincolo de limita suportabilului şi care, uneori, dă dovadă de lipsă de priză la acţiune. Mai ales în momentele când monologurile lui emfatice diluează uşor tensiunea momentului. Andrei Mladin pare să le ştie pe toate; suficienţa lui ar deveni şi mai demnă de dispreţ dacă nu s-ar confunda, totuşi, cu flerul lui extraordinar şi cu ascuţimea extraordinară a minţii. Pentru că, s-o spunem pe aia dreaptă, el e cel care descoperă misterul crimelor, nu „miliţienii” de serviciu. Însă modul lui de relaţionare cu semenii, alura de donjuan şi stilul lui de a se face înţeles mi s-au părut, încă o dată, penibile. Însă pe urmă m-am gândit că ŞI în asta constă unicitatea lui Arion. Dacă a fost capabil să creioneze un erou atât de lesne recognoscibil ulterior, ei bine, asta nu poate să însemne decât că Andrei Mladin s-a născut din talentul pur al creatorului său. Importantă e, aşadar, impresia generală pe care ţi-o lasă Mladin, indiferent dacă asta înseamnă admiraţie sau dispreţ.

Romanul e dens, alert şi plin de neprevăzut. George Arion este un autor foarte atent la relevarea concomitentă a planurilor narative, la închegarea consistentă şi coerentă a acţiunii, la naturaleţea dialogurilor […] şi la creşterea treptată a tensiunii.

Acţiunea romanului Profesionistul are loc într-un orăşel liniştit, numit Marna. Andrei Mladin se află acolo pentru a scrie nişte reportaje despre muncile agricole, însă, aşa cum îi şade bine oricărui roman poliţist, scopul său în mica localitate se va schimba brusc atunci când va primi, la hotel, un telefon disperat de la beţivul oraşului, care-i cere ajutorul. Mladin îl ignoră, ca să afle a doua zi că acesta a fost asasinat. Probele îl incriminează pe Miron, un tip altminteri inofensiv, care suferă de tulburări psihice şi care e recunoscut în zonă pentru faptul că umblă cu un pistol de jucărie la brâu, ameninţându-i pe trecători. Mladin e cel care află că Miron nu putea lăsa un mesaj scris cu sânge la locul crimei, din moment ce, de ani buni, dizabilitatea mintală l-a făcut să nu mai cunoască literele. De aici începe lupta lui pentru a descoperi adevărul. E ajutat de o anume Mirela Nisipeanu – un fel de gagică de James Bond autohton(ă) – iar lucrurile pe care le descoperă se complică după fiecare pagină. Intră în scenă patronul unei săli de jocuri, un director de fabrică, câţiva mahări ai locului, se simte mirosul unor afaceri dubioase care au ca punct de plecare nişte biete lozuri în plic, mai aflăm despre alte două crime şi suntem, încet-încet, purtaţi către un deznodământ cu totul neaşteptat. Pe care, evident, nu vi-l dezvălui.

Cartea a apărut pentru prima dată în 1985. Unele pasaje din roman ar putea părea ciudate celor nefamiliarizaţi cu acea perioadă. De exemplu, chiar şi eu a trebuit să-mi reîmprospătez memoria, întrebând în stânga, în dreapta, în privinţa interdicţiei maşinilor de a circula în fiecare duminică (mi-au spus ai mei că da, maşinile cu număr par circulau într-o duminică, iar cele cu număr impar – în cealaltă, alternându-se conform unei legi acceptate tacit de toată lumea, într-o lume în care absurdul era o banalitate cotidiană).

Romanul e dens, alert şi plin de neprevăzut. George Arion este un autor foarte atent la relevarea concomitentă a planurilor narative, la închegarea consistentă şi coerentă a acţiunii, la naturaleţea dialogurilor (mai puţin în cazurile în care Mladin sare calul) şi la creşterea treptată a tensiunii. Lucru demn de luat în seamă este şi acela că George Arion nu mizează pe o singură trăsătură a romanului de gen; Profesionistul are şi părţi în care mai importantă decât suspansul e atmosfera de târg provincial, de metehne periferice, pe care autorul le descrie într-un mod care îl face compatibil şi cu un alt gen de literatură decât aceea, considerată la noi minoră, a policierelor.

P.S. Nu închei fără să-mi spun şi of-ul. E de lăudat iniţiativa aceasta de a reedita, la preţuri mai mici, cărţile poliţiste şi de a le dărui ca supliment al unor reviste („Flacăra”, în cazul de faţă). Însă preţul n-ar trebui să fie pretext pentru o proastă redactare. Am înţeles: la Oana Stoica-Mujea (despre al cărei roman Crime perfecte am scris în suspans.ro) nu era, din păcate, vorba doar despre redactare defectuoasă; domnişoara are probleme serioase de scriere, după cum reiese şi de pe blogul personal. La George Arion, în schimb, sunt sigur că doar neatenţia şi superficialitatea redactorilor au putut face ca romanul să găzduiască erori de scriere, de formulare, tăieri ininteligibile de frază ori pleonasme precum următoarele (respect întru totul grafia cărţii): „Dar aici vine omul, se plimbă, mai joacă şi la maşinile alea şi mai şi citeşte douăbine?” (p.45), „Cam treizeci de persoane de diferite vârste stau pe canapele şi în fotolii într.” (p.106), „Recad din nou (sic!) în beznă.” (p.120), „din nou îmi revine (sic!) în memorie” (p.139) ş.a.

Păcat. Ruşine redactorului şi tehnoredactorului.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

3 comentarii »

  • Daniel said:

    Perfectilor! Mai puteti de voi?

  • Dan Boeriu (author) said:

    Adică?

  • Laura said:

    M-ai convins sa citesc cartea, o s-o caut si eu.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.