Un roman care te bântuie

Sarah Langan – Audrey’s Door
Ed. Harper, New York, 2009

Întrebare: Cine a alternat cu Stephen King în ultimii patru ani la adjudecarea premiului Bram Stoker pentru cel mai bun roman? Răspuns: Sarah Langan, noua revelaţie în materie de literatură horror nord-americană. Dacă în 2006 marele câştigător era Povestea lui Lisey, în 2007 am făcut cunoştinţă cu The Missing (titlul american, cel britanic fiind Virus), romanul secund scris de autoarea noastră. La fel, în 2008 i-a venit din nou rândul lui Stephen King, cu Duma Key, pentru ca în 2009 să cedeze, galant, premiul aceleiaşi Sarah Langan, cu romanul de faţă, Audrey’s Door.

Şi romanul de faţă merită premiul pe deplin. Să vedem de ce.

E vorba despre povestea unei case bântuite. Sigur, asta nu-i o noutate. Ba dimpotrivă. O ştie şi autoarea. O spune cu subiect şi predicat în prefaţă. „Poveştile moderne cu case bântuite se clădesc pe o tradiţie bogată.” Şi tot în prefaţă recunoaşte un lucru pe care, citind cartea, oamenii l-ar fi descoperit singuri. Sursele de inspiraţie pentru Audrey’s Door au fost romanele clasice ale genului: The Haunting of Hill House de Shriley Jackson, The Shining de Stephen King şi The Tenant de Roland Topor. Sarah Langan putea să se oprească aici şi nimeni n-ar fi condamnat-o pentru asta. Totuşi, ea alege să ducă adevărul până la capăt. În aceeaşi măsură, spune autoarea, Audrey’s Door e îndatorat filmelor lui Roman Polanski. Copilul lui Rosemary, îndeosebi.

Ei bine, da, toate acestea sunt influenţele, toate acestea reprezintă o parte din bogata tradiţie amintită în prefaţă. În acelaşi timp, acestea sunt reperele, coordonatele pe care dinainte trebuie să le avem în gând pentru a putea plasa romanul de faţă la locul pe care îl merită. Întrucât Audrey’s Door – prin forţă narativă, personaje puternice, ingeniozitate – se sprijină astfel bine pe tradiţia poveştilor cu case bântuite, îşi ia avânt şi face saltul spre nivelul următor.

Casa din romanul lui Sarah Langan se numeşte The Breviary. E o clădire cu apartamente din Manhattan, inspirată din realitate. Arhitectul ei a fost un individ pe nume Edgar Shermenhorn, un adept al misterioasei mişcări care, la vremea ei, a căpătat numele de Naturalism Haotic. Pentru a vă forma o imagine, acest stil arhitectural pare să fi fost înrudit cu stilul lui Gaudi. Totuşi, dacă arcele şi curburile lui Gaudi erau inspirate din natură, din fluenţa lumii organice, stilul lui Shermenhorn urmărea exact efectul opus: distrugerea naturalului, surparea în sine, sfidarea Marelui Arhitect.

Shermenhorn acesta a proiectat cu totul treisprezece clădiri, pe care le-a numit „apostolii” lui. În holul fiecăreia a instalat un altar. The Berviary e singura care a rămas în picioare.

Într-un mod potrivit, Audrey Lucas este şi ea arhitect de profesie. Şi tocmai fascinaţia faţă de Breviary – şi chiria modică, desigur – o face să aleagă fără a clipi să locuiască acolo. Audrey aduce însă cu ea un trecut zbuciumat, o istorie personală marcată de o mamă ruptă de realitate, acum internată într-un ospiciu, dar şi propriile probleme legate de TOC. Mai puternică decât acestea pare a fi însă dorinţa ei de afirmare într-un oraş care nu manifestă nicio urmă de milă pentru cei slabi.

Odată stabilită în The Breviary, starea lui Audrey se agravează. Viziuni stranii o vizitează, înstrăinarea se instalează, voci impunătoare îi vorbesc… Şi îi spun că trebuie să construiască o uşă. Iar vecinii par hotărâţi să facă tot posibilul pentru ca uşa aceea să devină realitate.
Sigur că treptat descoperim adevărata istorie a clădirii, sigur că fantomele trecutului cer să-şi facă auzit glasul, sigur că Audrey trebuie până la urmă să-şi arate măsura forţei lăuntrice. Vor fi victime, vor fi pagini greu de digerat, vor fi întâmplări decupate dintr-un timp şi suprapuse întâmplărilor din alt timp, poate cel prezent, cu rezultate pe care doar citind cartea le puteţi afla.

Audrey’s Door e genul de roman care te bântuie – plin de personaje atât de meticulos şi precis conturate, încât dimineţi la rând te trezeşti cu gândul la ele. Deşi ai prefera să n-o faci. Cu puţine excepţii, personajele dintr-un roman de groază reuşit nu sunt niciodată cea mai bună destinaţie a gândurilor noastre.

Etichete:
Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.