Un roman comic. Cu hărțuitori ucigași!

Articol publicat in:Recenzii | 23 decembrie 2012
Autor:

Dean Koontz – ”Fără Îndurare” (Breathless, 2009) 414p., Trade Paperback, Litera, București, 2011, Colecția Thriller, Trad. Olivia Birsășteanu, Red. Mira Velcea, Ovidiu Șerban

Despre Dean Koontz am scris deja de două ori în Revista Suspans (despre ’Șoapte’, de la Editura Rao, și despre ’Cu Sufletul la Gură’, de la Editura Litera), așa ca nu prea mai am ce adăuga. Îmi aduc aminte că prima mea întâlnire cu o carte de-a lui Dean Ray Koontz s-a petrecut acum mult timp, undeva prin 2000, deși primele sale traduceri în România au apărut prin 1994 sau 1995, la Nemira și la defuncta Editură Olimp. Așadar, prima carte de Dean Koontz pe care am citit-o s-a numit ‚Masca’ (The Mask, 1981), apărută inițial sub pseudonimul Owen West; o carte absolut terifiantă, îmi aduc chiar aminte că am început-o întro seară și am abandonat-o în favoarea unei cărți de San-Antonio, reluând-o apoi a doua zi – pur și simplu mi-a fost prea frică să continui să citesc din ea în acea seară.

Apărută în 2009 în Statele Unite, cartea de față este un thriller extrem de alert, a cărui acțiune se desfășoară într-un ritm amețitor. Respectă rețeta clasică ce l-a consacrat pe Dean Koontz ca fiind unul din cei mai buni autori de cărți de acțiune, cărți care combină cu succes thriller-ul cu horror-ul, deseori fiind inserate și elemente de Science Fiction.

Cullen ‚Cubby’ Greenwich este un scriitor de succes, a cărui ultimă carte este primită foarte bine de critici, cu o singură excepție: gurul criticilor literari din țară, Shearman Waxx, cel care până atunci nu dăduse nicio atenție cărților publicate de Cubby, dar care, acum, se apleacă asupra acesteia din urmă. Din păcate, recenzia lui Waxx nu este deloc măgulitoare, ci, din contră: Cubby o consideră răuvoitoare, neinspirată, nici măcar informată, Waxx scoțând din context multe citate sau citind cartea doar pe sărite.

Cubby se consideră un soț și un părinte împlinit, mulțumit de realizările sale de până acum: are o soție superbă, Penny Boom (de prigine olandeză, cu părinți mai neobișnuiți, tatăl detonează clădiri care trebuie demolate, fiind, totodată, la fel ca și soția lui, un fin mânuitor al armelor de foc), extrem de inteligentă, scriitoare și ilustratoare de cărți pentru copii. Cel mai neobișnuit membru al familiei este însă fiul lor de doar șase ani, Milo (botezat așa la insistențele mamei lui Penny), un geniu în toată puterea cuvântului: fizician și informatician strălucit, citește ca un student și are discuții cu tatăl său care pe acesta, de multe ori, îl depășesc. Cel de-al patrulea membru al familiei Greenwich este Lassie, un câine care, în ciuda numelui, nu este din rasa Collie, dar care a căpătat statutul de membru al familiei cu drepturi aproape depline.

Cubby este cel mai neîndemânatic personaj pe care le-am întâlnit vreodată în literatură; pe aproape tot ce pune mâna strică: aspiratoare, frigidere, computere, becuri, nu contează ce, de arme de foc nici nu se pune problema, este atât de neîndemânatic încât, uneori, mi s-a părut că autorul chiar exagerează atunci când îl descrie. Deși toată lumea, de la soție până la dădaca lui Milo și la agentul său literar, îl sfătuiesc pe  Cubby să nu-i dea nicio replică lui Waxx, criticul care-l numise scriitoraș fără imaginație și fără orizont, acesta se încăpățânează și face exact contrariul. Se întâlnește cu Shearman Waxx la restaurantul unde acesta își ia prânzul de obicei, dar tocmai atunci are loc un mic accident în toaleta restaurantului, provocat de Milo, iar criticul îi șoptește lui Cubby că este condamnat. Rezultatul? Un coșmar care începe din acea zi și continuă până la finalul cărții.

Cu o ușurință aproape supranaturală, Waxx bagă spaima în familia Greenwich: pătrunde nestingherit în casa acestora, dând un tur al casei și arzându-le tabloul de nuntă, intră noaptea peste ei și-i electrocutează cu un aparat cu electroșocuri, trecând de sistemul performant de alarmă al casei și nealertând-o nici măcar un pic pe Lassie, gardianul lui Milo, totul culminând cu aruncarea casei în aer, umblând la cele două centrale care încălzeau casa. Greenwich primește un telefon de la un confrate scriitor, John Clitherow, care nu mai scrisese și publicase nimic de foarte mult timp. Acesta îi povestește lucruri care bagă groaza în el, convingându-l că este într-adevăr condamnat: Waxx îi făcuse lui Clitherow o recenzie negativă la una din cărți și de atunci dezastrul se abătuse asupra familiei sale – mai întâi, ambii părinți îi fuseseră uciși într-un accident suspect pe mare, apoi soția și, în cele din urmă, fiica, îi fuseseră ucise cu bestialitate. De ce? Waxx este un psihopat macabru, care îi hărțuiește pe oameni, răpindu-le ce au mai drag, aducându-i în pragul nebuniei, pentru ca apoi să-i ucidă.

Așadar, urgia se abate asupra familiei Greenwich: sunt nevoiți să lase totul în urmă și să fugă cât mai departe de locurile și de lucrurile dragi, pentru a scăpa din calea furiei ucigașe a lui Shearman Waxx, cel care își pusese în gând cu tot dinadinsul să-l distrugă pe bietul Cubby. Acesta, în ciuda aparenței sale inocente, ascunde un secret pe care nimeni, cu excepția mătușii lui care îl crescuse de la o vârstă fragedă, nu-l cunoaște, nici măcar soția lui: cu mulți ani în urmă, pe când era doar un copilaș, familia sa numeroasă (peste 30 de membri) îi fusese executată cu sânge rece de unul din frații tatălui său. Numai el scăpase, rămânând însă marcat pe viață. Acesta este secretul pe care s-a străduit o viață întreagă să-l țină ascuns și să-l facă uitat. Poate acesta este și motivul pentru care ezită să se ducă direct la poliție, pentru a-l demasca pe Waxx. Acesta și, desigur, faptul că lungul șir de crime cu care Waxx își condimentase cariera (ies la iveală multe alte crime ale căror victime fuseseră artiști pe care Waxx îi desființase în recenziile sale crude și nemiloase: execuții macabre și terifiante, torturi, soți obligați să asiste la torturarea și executarea cu sânge rece a soțiilor și copiilor, arderi cu acid ale ochilor, tăieri de mâini, amputări ale limbii sau coardelor vocale, tot tacâmul pe care un admirator al filmelor Saw sau Hostel le-ar fi pus în practică) rămăseseră nerezolvate, din lipsă de probe care l-ar fi putut lega pe psihopatul ucigaș de acestea.

Este, poate, cel mai amuzant și mai ironic roman de Koontz pe care l-am citit vreodată, fiind totodată și unul din cele mai sângeroase. Dialogurile ironice alternează cu replicile pline de umor fin dintre Cubby și soție sau Milo (să nu uităm că e un mic geniu), sau dintre Cubby și agentul său literar, Hud (îmi amintesc cele două discuții dintre cei doi, prin care Hud îi propune lui Cubby să scrie o continuare la ‚Marele Gatsby’, în care Gatsby continuă să trăiască, fiind vampir, sau o continuare la ‚Bătrânul și marea’ al lui Hemingway, cu un rechin, sau la ‚Ben Hur’, cu gladiatorul reîntors în chip de wrestler). Un roman amuzant și, totodată, terifiant, în care, încă o dată, cruzimea umană se dovedește a fi fără limite. O carte bună, cu un ritm alert, cu personaje interesante, cu situații bine ghidate din condei. În ritmul ăsta în care citesc cărțile lui Koontz, acesta sigur nu va putea ține ritmul de a scrie romane. Mult succes în continuare, Domnule Koontz și să ne aduci cât mai multe cărți!

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Un comentariu »

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.