Un roman istoric cum n-am mai întâlnit

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 23 ( aprilie, 2012 )
Autor:

Rodica Ojog-Braşoveanu – Logofătul de taină
(Colecţia Rodica Ojog-Braşoveanu – Opere Alese, Vol. 7)
Editura Nemira, Bucureşti, 2012

Am citit îndeajuns de multe cărţi semnate de Rodica Ojog-Braşoveanu ca să am garanţia unei lecturi plăcute indiferent ce titlu de-al ei aş alege. Totuşi, până acum m-am ferit cu încăpăţânare de romanele ei istorice pentru simplul motiv că nu sunt un fan al genului. Asta este, recunosc. Dar cum era vorba aceea, niciodată să nu zici niciodată?!

Romanul de faţă este construit ca o poveste în poveste. Vocea lui moş Pahomie, contemporan cu Vasile Alecsandri, aşadar un om al secolului XIX, se aude prima, bătrânul este cel care deschide şi închide cartea, el este cel care face trecerea de la un capitol la altul. Cele câteva pagini care rup firul principal al romanului au rolul de a ne prezenta contextul istoric, de a creiona personajele reale şi a detalia raportul de forţe în Europa de pe la 1700 din perspectiva oarecum detaşată şi obiectivă a unuia care se află într-un viitor îndepărtat. Necesare aceste pagini, dar cât de repede treceam de ele ca să ajung la aventurile logofătului de taină!

Niciodată să nu zici niciodată. Am descoperit în Logofătul de taină un roman de „capă şi spadă” mai ceva ca scrierile lui Dumas şi nu pot decât să mă bucur de predilecţia scriitoarei de a se îndrăgosti, efectiv, de câte un personaj şi a-l urmări pe parcursul mai multor cărţi.

Fiindcă adevărata poveste este cea a boierului Radu Andronic, un tânăr de numai douăzeci şi doi de ani, dar fără de seamă de iscusit şi isteţ, şcolit prin care mai de care târguri papistaşe, trupeş şi bine legat, şi nu în ultimul rând contraspion cu tradiţie, din tată-n fiu, ca să nu mai spunem cu renume, de i se dusese buhul în cercurile de interese din Europa. Logofăt de taină al Măriei Sale Vodă Brâncoveanu (zis şi Altîn Bey, prinţul aurului – şi al arhitecturii, aş adăuga eu), rolul lui Andronic este limpede, de a deturna planurile de uzurpare şi trădare ce se urzesc împotriva cetăţii de scaun valahe. Tânărul este mânat de slujba sa pe te miri unde, iar în aventurile sale nu porneşte singur, ci este însoţit de slujitorul său destoinic Ilie Machidon. Înţelepciunii instruite de care dă dovadă Andronic îi vine mereu în completare înţelepciunea ţărănească a lui Machidon; între cei doi se leagă o chimie spumoasă şi nu puţine sunt pasajele pline de umor ce punctează acţiunea.

Iar unui bun roman de spionaj nu-i poate lipsi o măsură de romantism: apar aici, în povestea lui Andronic, şi femei frumoase, se împletesc poveşti de dragoste – ce-i drept, nu e prea greu să-l îndrăgeşti pe logofăt.

Aşadar, un roman istoric cu iz de aventură şi intrigă, fie ea politică ori amoroasă. Or fi multe pe lumea asta, însă ceea ce-l face pe acesta de-a dreptul excelent este grija deosebită faţă de detalii – aroma timpurilor, culoarea locală îmbibă fiecare slovă. De-a dreptul fabuloasă trebuie să fi fost munca de documentare a scriitoarei: menţionez nişte descrieri extraordinare ale Bucureştilor vechi de la 1700, de la cele mai mici amănunte, cum ar fi nuanţele şi calitatea feluritelor pânzeturi cu care se îmbracă bucureşteanul la obiceiurile tagmelor sau claselor sociale. Limbajul abundă în arhaisme şi regionalisme, termeni împrumutaţi, căci vedeţi voi, Bucureştiul de atunci era o cetate cosmopolită, erai prins aici „în viitoarea unei omeniri împestriţate ce forfotea fără istov… făpturi în cele mai năstruşnice straie, după legea şi deprinderile pământului unde văzuseră întâiul răsărit de soare”. Un Bucureşti care te face să fii mândru şi să-l cauţi printre zidurile şi străzile de azi.

Limbajul uneori excesiv de alambicat mi-a încetinit ritmul lecturii, vorba molcomă a lui Pahomie m-a iritat pe alocuri; dar frumuseţea scrierii m-a convins şi chiar am ajuns să mă bucur de lectura mai măsurată – până la urmă, o carte bună se savurează.

Niciodată să nu zici niciodată. Am descoperit în Logofătul de taină un roman de „capă şi spadă” mai ceva ca scrierile lui Dumas şi nu pot decât să mă bucur de predilecţia scriitoarei de a se îndrăgosti, efectiv, de câte un personaj şi a-l urmări pe parcursul mai multor cărţi. Ciclul logofătului Radu Andronic mai cuprinde câteva titluri, le înşirui mai jos şi, între noi fie vorba, abia aştept să mă apuc de următorul. Cu riscul de a face o supradoză de R.O.B.

Ciclul logofătului Andronic

  • Logofătul de taină
  • Agentul secret al lui Altîn-Bey
  • Ochii jupâniţei
  • Letopiseţul de argint
  • Vulturul dincolo de Cornul Lunii

*

P.S. Includ şi link-uri către ce spun şi alţi cititori înfocaţi pe blogul Nemira (după nume, toţi băieţi, ceea ce mi se pare cel puţin interesant):

Eduard Argatu – ://nemirabooks.ro/logofatuldetainacalatorieintroaltaepoca

Cristian Pontos – http://nemirabooks.ro/tabloulunuitrecutlogofatuldetaina

Alexandru Trandafir – http://nemirabooks.ro/logofatuldetainaspionajsiurzelipoliticeinepocaluivodabrancoveanu

Gabriel Zancu – http://nemirabooks.ro/peripetiilelogofatuluidetaina

 

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

6 comentarii »

  • RONDUL DE NOAPTE – 25.04.2012 | Comunitatea viitorilor scriitori de literatură SF și Fantasy said:

    […] Alexandra POPESCU — Un roman istoric cum n-am mai întâlnit (Logofătul […]

  • Badila Claudia said:

    M-ati facut curioasa! Recunosc, din acelasi motiv am ocolit si eu, cu discretie, romanele istorice scrise de minunata doamna Rodica Ojog-Brasoveanu. Chiar si cartile de spionaj „Al cincilea as” sau „Intalnire la Elysee” le-am inceput un pic cam „crispata”, insa surpriza a fost totala si extrem de placuta. Asa ca acum o sa continui cu romanele istorice, mai ales la recomandarile celor de aici.De altfel, mai demult savuram romanele istorice, fie ele cu un usor iz de poveste, fie cele serioase si pline de adevar. In ultima vreme, insa, ma axasem pe cartile gen thriller, de razboi sau suspance. Multumesc pentru sugestii. 🙂

  • Laura said:

    Mi-au placut la nebunie romanele din seria cu Andronic, le-am devorat pe toate si le pastrez la colectie ca pe ceva drag! Sunt nemaipomenite, superb executate, ce mai, jos palaria in fata doamnei Ojog-Brasoveau pentru maiestria de care a dat dovada.

  • Roxana said:

    Îmi place Rodica Ojog-Braşoveanu care a reuşit să scrie foarte bine, atractiv, amuzant şi plin de acţiune orice carte, indiferent dacă a fost vorba de cărţi poliţiste (exemplu seria Melania), de spionaj modern (exemplu Al cincilea as) sau cărţi de capă şi spadă. Mi-au plăcut extrem de mult aceste cărţi de aventură, spionaj infuzate cu puţin romantism. Un articol foarte bun, o recomandare excelentă pentru lectură. O idee foarte bună a Editurii Nemira de a reedita aceste titluri. Felicitări Alexandrei Popescu, care a reuşit să prindă în articolul ei tot ceea ce este esenţial şi să o facă într-un mod foarte frumos, atractiv şi cald.

  • Mircea said:

    Doamna Rodica Ojog-Braşoveanu este printre cele mai bune scriitoare de la noi. Am citit câteva cărţi poliţise de-ale dânsei, dar acum mi-a picat în mână „Letopiseţul de Argint”.
    Este o carte foarte frumoasă care m-a ţinut cu sufletul la gură. Acum caut să citesc şi celelate cărţi din seria „Logofătului Radu Andronic”. V-o recomand cu căldură!

  • Alexutza (author) said:

    Mă bucur să descopăr și alți cititori care au îndrăgit-o pe ROB și personajele ei!

    Dnei Roxana: Într-adevăr, Nemira a venit cu o idee excelentă! Eu una încerc să-mi adun toată colecția, sînt cărți pe care le citesc și recitesc cu drag, pe care aș vrea ca și copilul meu să le aprecieze cînd va veni vîrsta. Aici sînt pe aceeași lungime de undă cu Laura, titlurile ROB sînt ceva drag la mine în casă.

    Dlui Mircea: Primul lucru pe care l-am făcut după ce am citit ”Logofătul de taină” a fost să-mi iau ”Letopisețul de argint”! Încă nu am reușit să ajung la el, dar mă cheamă din raftul meu cu cărți ”de citit”.

    Dnei Badila (cu ceva întîrziere, îmi cer scuze): E o plăcere să pot recomanda o lectură atît de frumoasă!

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.