Un roman noir pre-apocaliptic

Articol publicat in:Recenzii | 06 februarie 2013
Autor:

Ben H. Winters-The Last Policeman (Last Policeman I: The Last Policeman, 2012), Mobi E-Book, 2001 Kb (288 p.), Quirk Books

Prima dată am auzit de Ben H. Winters atunci când, căutând niște cărți interesante pentru a le adăuga pe Kindle, am găsit două nume foarte…neobișnuite: Sense and Sensibility and Sea Monsters și Android Karenina. La recomandarea unui prieten însă, am început o altă carte de-a acestui autor american, cea de față. Este un roman noir destul de bun, cu multe răsturnări de situație, dar ceea ce-l face special este cadrul în care se desfășoară acțiunea: lumea, așa cum o știm, este pe cale de a se sfârși, deaorece un asteroid de aproape șase kilometri în diametru se află pe o traiectorie de coliziune cu Pământul, urmând a se prăbuși pe planeta noastră peste aproape șapte luni.

Henry Palace, zis și Hank, este detectiv criminalist la Departamentul de Poliție din orașul Concord, un oraș situat în statul New Hampshire, SUA. El anchetează un caz de sinucidere, victima fiind un banal statistician, Peter Zell de la o agenție care, printre altele, se ocupă (sau se ocupa, acum când sfârșitul lumii e aproape) de vânzarea de asigurări de viață. Zell a ales să se spânzure într-un loc foarte neobișnuit, la un local McDonald’s din buricul târgului, deși, având în vedere circumstanțele, sinuciderea nu este deloc un lucru neobișnuit. Hank este totuși de părere că are de-a face cu o crimă, nu cu o sinucidere, deoarece, cu toate că Zell purta haine obișnuite atunci când se sinucisese, alesese o curea din piele, foarte scumpă, pentru a se spânzura cu ea. Ancheta înaintează anevoios, deoarece nici chiar medicul legist care se ocupă de caz, Alice Fenton, un adevărat general de brigadă țeapăn și demn, trece foarte repede peste autopsie, catalogând cazul drept o sinucidere. La scena sinuciderii apare și un personaj care va avea o mare influență asupra lui Palace, Naomi Eddes, colegă de muncă de-a lui Peter Zell, o femeie enigmatică, foarte frumoasă, tunsă chilug, de care detectivul va încerca să se apropie pentru a afla mai multe despre cel a cărui moarte o ancheta.

În ciuda tuturor aspectelor anchetei, care indică o sinucidere, nu o crimă, și a colegilor de muncă, ceilalți detectivi de la departament, Henry Palace se încăpățânează să trateze cazul ca pe o crimă. Ce-l motivează pe el, deși vine apocalipsa și nimănui nu-i mai pasă dacă cineva s-a sinucis sau a fost omorât, când numărul crimelor și sinuciderilor a crescut exponențial pe măsură ce Maia (ironic nume, având în vedere că pe 21 decembrie 2012, civilizația Maya anunțase o schimbare, un nou început, deși toți o interpretaseră ca o anunțare a apocalipsei), asteroidul ucigaș, se apropie inexorabil de Pământ și nimic nu mai contează? Nici măcar o altă crimă. Oricum, forțele polițienești se reduseseră drastic, deoarece nu prea mai voia mai nimeni să lucreze, ci să plece în Bahamas sau pe vreo altă insulă exotică, pentru a-și petrece ultimele luni de viață liniștiți, fără stres, fără griji, bând, mâncând și distrându-se.

Problema este că Palace are o conștiință și un simț al datoriei foarte dezvoltate, simțul său civic fiind încă foarte puternic, motivat, în mod sigur, și de faptul că ambii săi părinți fuseseră uciși (de fapt, lucrurile nu stau chiar așa, lucru care va ieși la iveală ceva mai târziu) pe când el avea doar doisprezece ani. Mama sa lucrase pentru poliție toată viața, lucru care, coroborat cu uciderea acesteia de către un hoț, cântărise foarte mult atunci când Henry a decis să se facă polițist. Henry nu are pe cap numai ancheta lui Zell, ci și faptul că apare în scenă și sora sa mai mică, Nico, al cărei soț, Derek, un cunoscut militant, pe care Palace nu-l agrează absolut deloc, dispăruse în mod misterios și nu se mai știa nimic despre el. Pe măsură ce anchetarea crimei (nimeni nu-l poate convinge pe Henry că de fapt este o sinucidere, care nici n-ar trebui să-l preocupe, într-un oraș în care sinuciderea a devenit ceva banal, la ordinea zilei) Palace face cunoștință cu din ce în ce mai multe personaje (Sophia Littlejohn, sora lui Zell, soră medicală, de care acesta se îndepărtase treptat-treptat și cu care nu prea mai ținea legătura, și soțul acesteia; Gompers, șeful lui Zell, de la care află detalii despre firea liniștită și introvertită a angajatului său; J.T. Toussaint, singurul prieten apropiat al lui Zell, pe care acesta îl vizita destul de des și cu care își petrecea, din când în când, timpul liber, etc.), care îl vor ajuta să dezlege ițele unei anchete cu ramificații și implicații din ce în ce mai mari.

O atmosferă apăsătoare, deprimantă (cum ar putea fi altfel, când toți știu că lumea se va sfârși, că mai au de trăit o jumătate de an, apoi, deși mare parte din populație va supraviețui impactului meteoritului cu Pământul, se vor confrunta cu foamete și haos, deoarece norul de praf rezultat ca urmare a impactului va acoperi lumina soarelui pe o periodaă foarte lungă, căreia nici o ființă vie de pe Terra nu-i va face față), nimeni nu mai are chef de nimic, recoltele zac pe câmp, animalele mor de foame, de rețelele telefonice nu mai are cine se îngriji, totul este lăsat în paragină, toți își părăsesc locurile de muncă și-și iau lumea în cap. Într-o lume care nu mai are pentru ce trăi, care încet, dar sigur, se destramă (e de înțeles motivul), care caută adăposturi subterane sau rachete către Lună inexistente, Henry Palace este singurul care dorește din toată inima să-și facă treaba pentru care este plătit, care dovedește că simțul datoriei nu trebuie să dispară nici chiar atunci când zilele ne sunt numărate. O lectură deseori ironică, incisivă (de neuitat este momentul în care un tonomat cântă numai melodii legate de sfârșitul lumii: Elvis Costello-Waiting for the End of the World sau Tom Waits-The Earth Dies Screaming sau un cântec de R.E.M., căruia nu i se precizează numele, probabil It’s the End of the World), bine pusă la punct și cu o concluzie halucinantă.

Un foarte interesant interviu  cu autorul se află pe pagina de pe Amazon a cărții de față, în care acesta trebuie să răspundă unor întrebări legate de subiectul următoarelor volume și nu numai, cum de altfel, pe site-ul editurii Quirk Books, cea care îi publică toate cărțile lui Ben H. Winters, se află și un forum, tot legat de subiectul cărții. Tot de acolo am aflat și că volumul de față deschide o trilogie, care îl va avea în centru tot pe Henry Palace.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.