Un thriller banal

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 19 ( decembrie, 2011 )
Autor:

Mikkel Birkegaard – Biblioteca umbrelor
Editura Polirom, 2011
Traducere Gabriela Sauciuc

Dacă n-aţi mai citit niciodată un thriller, atunci probabil romanul ăsta o să vă placă. Altfel, însă, este mai bine să vă ocupaţi timpul cu altceva decât cu acest thriller banal, cu personaje unidimensionale, de carton, cu dialoguri sărace, previzibile şi cu o premisă interesantă în sine, dar făcută praf de ideea autorului că întunecat înseamnă „ceva ce se petrece în întuneric”.

Şi mai ales nu vă lăsaţi induşi în eroare de comparaţia cu „Numele trandafirului”, de pe coperta a patra. Romanul nu are nimic din misterele succesiv dezvăluite, precum petalele de trandafir, ale romanului lui Eco.

Nu vă lăsaţi induşi în eroare de comparaţia cu „Numele trandafirului”, de pe coperta a patra. Romanul nu are nimic din misterele succesiv dezvăluite, precum petalele de trandafir, ale romanului lui Eco.

Povestea începe interesant: anticarul Luca Campelli revine acasă dintr-o misterioasă călătorie şi descoperă, în anticariat, o carte despre care presupune că e o achiziţie făcută în lipsa lui de asociatul său. Cartea, pe care – entuziast – începe s-o citească, îl va ucide, deşi aparent este victima unui infarct. În acest moment intră în scenă fiul, Jon, avocat tânăr, ambiţios şi de succes, care, însă, trăind înstrăinat de tatăl său, nu ştie nimic despre secretele periculoase ale acestuia. Jon este sceptic – previzibil – nu a mai citit o carte de ficţiune de ani de zile – alt clişeu şi ăsta – şi nu doreşte decât  să vândă anticariatul şi să-şi vadă de ale lui. Călăuzit însă de asociatul tatălui său, Iversen – bătrânul înţelept din orice poveste bună – şi de Katherina – care, inevitabil, este roşcată cu ochi verzi şi de care la fel de inevitabil ca în orice film de aventuri hollywoodian, el se va îndrăgosti şi viceversa – Jon află că a citi nu e o ocupaţie inofensivă. Că există oameni care pot, prin felul în care citesc, să influenţeze gândurile şi acţiunile altora în sensul dorit de ei, şi oameni capabili să accentueze felul în care cititorul recepţionează o lectură, chiar dacă ei înşişi sunt lipsiţi de darul lectorilor. Că între Lectori şi Receptori – cum se cheamă cele două grupuri – există suspiciuni şi adversităţi şi că tatăl său bănuia existenţa unui grup malefic, Umbrele, care încearcă să se folosească de aceste puteri speciale ca să urmărească propriile lor interese.

La fel de previzibil, odată testat, ferit-a sfântul ca Jon să fie vreun antitalent total, dimpotrivă, el este cel mai talentat lector din istorie, aproape dincolo de măsurători, şi ca urmare devine ţinta inamicului ascuns, ale cărui planuri malefice vizează neapărat controlul lumii. De aici derivă tot felul de crime, comploturi, atentate, răpiri şi alte chestii sângeroase, din păcate cam previzibile (inclusiv cine era maleficul ăl mare).

Păcat. Ideea nu era rea şi cu nişte personaje puţin atipice ar fi ieşit altceva din povestea asta. Şi cu nişte dialoguri vii. Şi cu o atmosferă… Dar am impresia că deja vorbesc despre altă carte.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.