Vârcolacul paznic la oi

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 14 ( iulie, 2011 )
Autor:

Tanya Huff – Blood Trail* (1992)
Orbit, 2004

Nu ştiu dacă e de bine să spui despre un roman ce recurge la recuzita genului horror că e fermecător şi amuzant, dar Blood Trail aşa este. O poveste poliţistă cu vârcolaci paznici la oi, în care, la fel ca şi în Blood Price, nu creaturile supranaturale sunt adevăratul pericol, ci oamenii în nerozia lor.

Fireşte că se vor găsi cititori pe care să nu-i încânte ideea unor vârcolaci îmblânziţi, dar sunt tare simpatici şi constituie unul dintre motivele pentru care cartea se citeşte cu plăcere, chit că nu suspansul este punctul ei forte.

În cel de-al doilea roman al seriei Blood Books ieşim din cadrul serialului chipurile făcut după carte, Blood Ties, deşi ideea generală a fost preluată într-unul dintre episoadele din cea de-a doua serie. În Blood Trail, detectivul particular Vicky Nelson ajunge să investigheze, la rugămintea noului ei amic, vampirul Hery Fitzroy, un caz straniu. Cazul nu poate ajunge în atenţia poliţiei pentru că victimele sunt o familie de vârcolaci, or, vorba bancului, „aşa ceva nu există”.

Clanul Heerkens locuieşte la ţară, într-o zonă izolată şi cu puţini vecini, şi are o fermă de… oi. Adică de ce nu, că doar trebuie să mănânce şi vârcolacii ceva. Când însă doi dintre membrii clanului sunt împuşcaţi, noaptea, în timp ce erau transfomaţi, devine evident că secretul lor a fost aflat şi cineva le poartă sâmbetele. Şi aşa ajunge citadina Vicky la ţară, încercând să dea de misteriosul trăgător înainte ca acesta să mai facă şi alte victime. Evident, Henry i se va alătura în investigaţie. Între timp, Mike Celucci, fostul partener de muncă şi viaţă al lui Vicky, de pe vremea când aceasta lucra în poliţie, face o investigaţie cu privire la Henry şi găseşte atât de puţine lucruri compromiţătoare încât intră rău de tot la bănuieli, aşa încât decide s-o avertizeze asupra acestuia. Gelozia nu joacă niciun rol în această decizie. Sau cel puţin aşa susţine el.

E o carte care se citeşte repede şi – din punctul meu de vedere – cu plăcere. Atipic faţă de clişeele genului este faptul că de data asta aflăm încă de pe la jumătatea cărţii cine este criminalul (şi, oricum, bănuim că el este cu mult înainte), iar toate povestea se construieşte în jurul întrebării dacă Vicky va reuşi să-l depisteze înainte ca acesta să şteargă de pe faţa pământului clanul de vârcolaci şi, la fel de important, ce va face în acest caz, dat fiind că a-l aduce în faţa justiţiei nu este o opţiune, iar a-l lăsa pe mâna victimelor sale este o idee cu care, ca fost om al legii, nu se prea împacă.

În acest roman ajungem să o cunoaştem mai bine pe Vicky. Huff se concentrează mai mult asupra ei, în timp ce Henry şi Mike sunt utilizaţi numai cât s-o pună în valoare. Trebuie să protestez faţă de utilizarea defectuoasă a vampirului, care – până în punctul culminant al cărţii – este folosit mai mult ca decor, rolul lui fiind, mai mult sau mai puţin,  să treacă prin cameră fiind sexy (şi să-l facă pe Mike gelos). Revenind la Vicky, există o scenă care ne spune totul despre ea: aceea în care, unul dintre vârcolaci, în forma lui umană, înhaţă o insectă din zbor şi o mănâncă, iar ea, provocată şi ca să-i demonstreze că nu e cu nimic mai prejos, mănâncă şi ea un greier (întrebându-se, în acelaşi timp, ce naiba face). E un moment amuzant, dar care conţine în el esenţa eroinei: încăpăţânată, „insanely competitive” (cum ar zice Mike despre ea), decisă să dovedească mereu şi oricui cât este de dură şi respingând orice slăbiciune.

Nişte căţei mai mari

Adevăratul farmec al romanului îl constituie însă familia de vârcolaci, căreia Huff îi face un portret tandru şi amuzant. Clanul este organizat după regulile haitelor de lupi, cu un mascul şi o femelă dominanţi, care sunt şi singurii care au dreptul să se împerecheze. O discuţie în contradictoriu cu masculul alfa este riscantă, pentru că acesta poate să reacţioneze instinctiv ca faţă de un atac sau act de nesupurnere. Nimeni nu devine vârcolac după o muşcătură, ci se naşte astfel, în cadrul unui clan. Gata oricând să se transforme din om în animal şi invers, au câte un nume diferit pentru fiecare dintre cele două forme ale lor, cea „cu blană” şi cea fără („pentru că ar fi cam greu să le explicăm vecinilor de ce pe câinii noştri îi cheamă la fel ca pe membrii familiei”).

Alternanţa între cele două forme îi permite lui Huff tot felul de ghiduşii: unul dintre membrii clanului nu conduce mai niciodată, pentru că îi place prea tare să stea cu capul scos pe geamul maşinii sau îşi aruncă singur frisbee-ul, în formă umană, şi tot el îl prinde, dar sub formă de lup. „Nu ajung şi eu să muşc pe nimeni, niciodată”, se oftică mezinul familiei. Lui Vicky i se atrage atenţia că nu trebuie să aplice cu ei noţiunile de normalitate valabile pentru oameni, iar Mike constată asta pe pielea lui, după un dialog cu mezinul Daniel (de numai şase ani). „Eşti supărat pe Henry pentru că e cu partenera ta?”, întreabă puştiul. „Nu-i partenera mea”, răspunde Mike. „Miroşi ca şi când ar fi”, îi zice copilul, „nu şi ea însă”. În fine, fireşte că se vor găsi cititori pe care să nu-i încânte ideea unor vârcolaci îmblânziţi, dar sunt tare simpatici şi constituie unul dintre motivele pentru care cartea se citeşte cu plăcere, chit că nu suspansul este punctul ei forte.

*

Romanul a apărut şi în traducere românească (Iulia Arsintescu), la Editura Leda, în 2010.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.