Vezi, gustă şi simte Sicilia din romanele lui Camilleri

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 4 ( septembrie, 2010 )
Autor:

Andrea Camilleri – Câinele de teracotă
trad. Emanuel Botezatu
Colecţia Suspans
Editura Nemira, Bucureşti, 2010

Genială. Acesta este primul cuvânt care îmi vine în minte când vreau să descriu cea de-a doua carte din seria comisarului Montalbano de Andrea Camilleri, Câinele de teracotă.

Am început cartea cu elan pentru că auzisem numai lucruri bune despre ea, am trecut printr-o etapă de scepticism pentru că înotam greu prin traducerea cu accent oltenesc şi verbe la perfectul simplu, şi am prins din nou aripi pe la pagina 159, când adevăratul mister al cărţii a ieşit la iveală. Câinele de teracotă este o carte antrenantă, a cărei acţiune se desfăşoară pe două planuri: pe de o parte ancheta traficului de arme în care diverşi mafioţi şi acoliţi dau ortul popii unu câte unu, şi pe de altă parte, ancheta morţii celor doi tineri găsiţi în peşteră şi păziţi de statuia de teracotă a unui câine în mărime naturală. Sătul de mafioţi, de corupţie şi de „caracatiţa” căreia îi tai un braţ şi îi cresc zece, Montalbano se concetrează pe ancheta celor doi tineri, mânat de curiozitatea de a descoperi cine i-a omorât şi cine i-a aranjat în acel fel ciudat în peştera zidită cu cincizeci de ani în urmă. Bazându-se mai mult pe elementul uman şi mai puţin pe tehnologia criminalistă, Montalbano pune cap la cap amintirile bătrânilor satului, interpretările unor profesori erudiţi şi propriile-i deducţii pentru a ne oferi la finalul cărţii rezolvarea mult-dorită a cazului.

Comisarul Salvo Montalbano e un tip singular în panoplia detectivilor de renume din literatura universală. Spre deosebire de Poirot, care este un domn în adevăratul sens al cuvântului, Montalbano nu ţine la astfel de aparenţe. Vorbeşte în dialect sicilian , presărat din belşug cu termeni argotici, înjură şi nu se fereşte să le tragă câte un perdaf aspru subalternilor sau celor implicaţi în caz. Se îmbracă în blugi şi tricou şi urăşte ţinutele oficiale, conferinţele de presă şi părul dat cu briantină. Nu se sfieşte să înoate gol în mare şi să înfulece un kilogram şi jumătate de mostazzoli (dulciuri siciliene umplute cu vermut). De fapt, asta mi-a plăcut cel mai mult la această carte, faptul că Montalbano e un gurmand în adevăratul sens al cuvântul, iar asta face ca romanul să fie presărat cu descrieri savuroase de feluri de mâncare, dulciuri şi băuturi. Rămas integru şi cinstit într-o societate coruptă, Montalbano are un stil unic de a-şi rezolva cazurile, care stimulează imaginaţia oricărui cititor. De fapt nu chiar oricăruia, pentru că recomand cartea doar persoanelor peste optsprezece ani, din cauza unor pasaje cu conţinut obscen şi limbaj licenţios.

Al doilea personaj principal din cărţile lui Camilleri este Sicilia, insula natală atât a autorului, cât şi a personajului. Descrierile abundă în termeni vizuali care te ajută să îţi creezi o imagine vie a Siciliei şi să-ţi stârnească dorinţa de a o vizita: „coline aride ce semănau cu uriaşe monumente funerare străvechi, acoperite ici-colo de smocuri galbene de iarbă uscată […] întrerupte din loc în loc de cenuşiul stâncilor – creneluri răsărite absurd din neant sau poate căzute din cer, stalactite ale acelei adânci peşteri în aer liber care este Sicilia. […] Ici colo câte o pată de verde, însă nu, nu de la frunzele copacilor sau culturi: era verdele agavelor, al tufelor de bob sălbatic, matură sau iarbă-spadă – un verde stins, prăfuit, de buruieni ce se pregătesc, la rândul lor, să capituleze.”

Dacă vreţi să intraţi în lumea comisarului Montalbano, vă recomand să începeţi cu Forma apei, prima carte din serie, să continuaţi cu Câinele de teracotă şi apoi cu Hoţul de merinde şi Cântecul viorii, toate publicate la Editura Nemira, în traducerea excelentă a lui Emanuel Botezatu.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.