Voinţa de putere

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 21 ( februarie, 2012 )
Autor:

Dean KoontzThe Door to December
Edituta Signer, SUA, 2002

E vorba despre un roman mai vechi – din 1985, mai exact – unul apărut iniţial sub pseudonimul Richard Paige. Este, de altfel, singurul roman pe care Dean Koontz l-a publicat sub acest pseudonim. Ne explică pe îndelete şi cu umorul său caracteristic, în postfaţa acestei ediţii din 2002, care a apărut în sfârşit cu adevăratul nume pe copertă; n-am să stărui asupra acestui aspect.

Dean Koontz, în acest roman de tinereţe, reuşeşte să ne pună în gardă într-un mod convingător – metaforic, dacă vreţi – cu privire la dimensiunea răului la care pot ajunge cei însetaţi de putere.

Ce ne interesează este însă doar amănuntul cu care am început: e vorba despre un roman din anii ’80. Astfel, avem de-a face cu o poveste alertă, bine închegată, cu tonuri fantastice puternice şi nu la fel de apăsat moralizatoare cum ne-a obişnuit autorul în timpul din urmă. Asta nu va să zică nicidecum că o astfel de valenţă lipseşte – nu la o carte marca Dean Koontz. Este, aşa cum autorul citează un biograf al său, „o analiză a influenţei nefaste a puterii şi a pornirii totalitare” (subiect care, în condiţiile date, în România, ar trebui să ne preocupe – şi pe unii chiar ne preocută!).

Laura se trezeşte într-o dimineaţă şi află de la agenţii de poliţie care-i bat la uşă că fiica sa, Melania, dată dispărută de mult timp a fost găsită pe străzile din Los Angeles hoinărind debusolată. În acelaşi timp, aproape de locul unde a fost ea găsită, într-un subsol s-a petrecut ceva inexplicabil: mai mulţi cercetători aparent neafiliaţi vreunei organizaţii a statului au fost ucişi de o forţă extraordinară, supraomenească. Una dintre victime este chiar tatăl Melaniei, fostul soţ al Laurei.  La faţa locului soseşte poliţia şi, la scurt timp, Laura însăşi. Dan Haldane, detectivul care preia cazul, e un tip simţitor, modelul poliţistului nesupus şefilor obtuzi şi se oferă imediat să o ajute pe tulburata Laura în tot ceea ce va urma.

Şi de urmat urmează multe lucruri teribile. Întâi de toate că Melania, acum în vârstă de nouă ani, pare afundată ireversibil într-o stare catatonică vecină cu autismul, din care nici chiar mama ei, psiholog de profesie, nu e convinsă că o va putea scoate. Apoi, pare-se că mai multe organizaţii, deopotrivă oficiale şi acoperite, sunt dispuse la orice pentru a pune mâna pe fată. La ce experimente a fost ea suspusă ani întregi de tatăl ei dement şi de colegii acestuia, la fel de smintiţi? Cine le finanţa experimentele şi în ce scop? Ce explicaţie au fenomenele supranaturale care se petrec într-o succesiune tot mai rapidă şi cărora le cad victime, rând pe rând, toţi cei aparent implicaţi în experimentele cu pricina? Ce este acea „uşă spre decembrie” de care aminteşte Melania în rarele sale momente de luciditate? La toate aceste întrebări trebuie să răspundă Laura şi Dan, străduindu-se în acelaşi timp să o protejeze pe Melania.

Explicaţiile, desigur, nu întârzie să vină şi ele sunt înfricoşător de credibile.

Dean Koontz, în acest roman de tinereţe, reuşeşte să ne pună în gardă într-un mod convingător – metaforic, dacă vreţi – cu privire la dimensiunea răului la care pot ajunge cei însetaţi de putere. Cu ajutorul unor personaje cu care cititorului îi vine uşor să empatizeze, mesajul său nu are cum să-şi rateze ţinta.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

2 comentarii »

  • Liviu2all said:

    Seamana destul de mult cu „Ucigasi in Numele Domnului” (The Servants of Twilight) sau cu „Raurile Intunecate ale Inimii” (Dark Rivers of the Heart), cu tineri urmariti de guvern/organizatii pentru puterile lor extraordinare sau ca urmare a unor experimente.

  • Mircea Pricăjan said:

    Aşa-i, Liviu, e-n aceeaşi linie cu cele două romane amintite de tine. Deşi „Servants of Twilight” i-e superior, iar „Dark Rivers…” i-e şi mai superior (sic!), după părerea mea.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.