Interviu cu Robyn Young sau cum te pot face Templierii celebru

Articol publicat in:Scriitori | 26 februarie 2013
Autor:

Ajunsă la jumătatea unui tur maraton de două săptămâni prin Scoţia, pe urmele lui Robert the Bruce, Robyn Young încerca să nu pară epuizată. După ce a vizitat castele în ruină şi vechi câmpuri de bătălie, scriitoarea a ajuns la Aberdeen, unde locuia odinioară John of Strathbogie, unul dintre cei mai apropiaţi prieteni ai lui Bruce.

“O parte din mine conduce maşina, iar cealaltă încearcă în permanenţă să se transpună în această lume diferită, spunea Young, în vreme ce lucra la cea de-a doua carte a trilogiei Insurrection, care-l are drept personaj central pe Robert de Bruce. Nu poţi să stai pur şi simplu şi să te bucuri de peisaj, ci trebuie să înregistrezi o mulţime de informaţii şi să-ţi imaginezi la tot pasul ce ar fi văzut personajele.”

Pe lângă distanţa de 700 de ani care-i desparte, autoarea are de a face cu un erou care şi-a pus amprenta asupra unei bune părţi din ţara sa, fie ca războinic, evadat sau rege.   “Aproape peste tot pe unde merg, a trecut şi el – şi chiar prin multe alte locuri pe care eu nu le pot vizita într-o singură călătorie. Acesta este unul dintre lucrurile interesante în ceea ce-l priveşte. A parcurs atâta drum, iar faptele lui au influenţat întreaga ţară, implicând pe toată lumea, la orice nivel.”

Young, care locuieşte în Brighton, este considerată una dintre cele mai noi şi mai importante voci în lumea  ficţiunii istorice, după publicarea trilogiei Frăţia Templierilor (Anima Templi, Cruciada şi Recviem), apărută la Editura Nemira şi tradusă în peste 19 limbi în întreaga lume. În timp ce făcea muncă de cercetare pentru personajul central al trilogiei, a aflat despre Robert the Bruce, cel mai enigmatic conducător din Războaiele de Independenţă ale scoţienilor. Povestea lui mai fusese spusă şi înainte, desigur, îndeosebi de către Sir Walter Scott, însă autoarea l-a considerat un personaj de renume, mai ales pentru publicul modern.

În ultimii ani, Bruce a fost vioara a doua, pe lângă un bărbat care a trăit în aceeaşi perioadă istorică, şi anume William Wallace. “La un moment dat, Robert nu a mai fost considerat un personaj la modă şi, cu cât citeam mai mult despre fiecare dintre ei, cu atât mă întrebam: Cum e posibil? Robert este un bărbat fascinant, schimbător, imprevizibil. Este foarte motivat, foarte ambiţios şi totuşi foarte plăcut. Are o mulţime de defecte, însă eu consider că oamenii de astăzi sunt atraşi tocmai de astfel de personaje.”

“Înţeleg perfect faptul că, fiind un personaj integru,  Hollywood-ul l-a preferat pe Wallace. Este devotat unei cauze, pentru care luptă până la moarte. Braveheart l-a comparat pe Bruce cu Wallace – aşa trebuie procedat la Hollywood – , dar amândoi sunt la fel de puternici, amândoi s-au evidenţiat faţă de alte persoane prin anumite caracteristici. În ceea ce mă priveşte, consider că Robert este de departe cel mai interesant personaj, prin schimbările mult mai însemnate pe care le-a adus.

În vreme ce Braveheart l-a înfăţişat pe Bruce drept dezertor, trădător chiar, în realitate lucrurile par să fi fost mult mai complicate. El şi tatăl său au luptat într-adevăr alături de Edward I al Angliei împotriva scoţienilor, însă în anul 1297, Robert s-a aliat cu aceştia din urmă. Mai târziu s-a supus lui Edward, împreună cu mare parte dintre nobilii scoţieni (Wallace era o excepţie notabilă), însă în 1306 a distrus pacea fragilă dintre cele două ţări prin uciderea principalului său rival, John Comyn, revendicându-şi dreptul la tronul Scoţiei.

Nici nu a fost bine încoronat, că a şi pierdut o luptă împotriva englezilor şi a fost obligat să fugă în Irlanda, în vreme ce familia sa a fost supusă unor acte de răzbunare îngrozitoare. Şi-a croit drum înapoi şi a restabilit independenţa Scoţiei. Sub conducerea lui Bruce a fost semnată Declaraţia de la Arbroath, în 1320.

“Pentru un scriitor, este rampa de lansare a unei poveşti perfecte. Personajul îşi duce la îndeplinire ambiţiile, devine rege, după care ajunge la ruină, nemaiputându-se baza decât pe inteligenţa proprie şi pe o mână de bărbaţi care aleg să-l urmeze. Deşi pierde tot, îşi croieşte drum înapoi, totuşi abia acum am senzaţia că ajunge să se cunoască pe sine. Iar în final devine un rege cu adevărat capabil.”

Chiar şi în fragmentul de început, Young nu se fereşte de brutalitatea câmpului de luptă medieval şi de politica bizantină aflată la baza conflictului. Curtea Scoţiei este un loc al rivalităţilor, iar relaţiile cu englezii sunt complexe. Edward I visa să unească Insulele Britanice sub conducerea unui singur om, Regele Arthur, iar mulţi nobili scoţieni erau loiali ambelor tabere. Această perioadă turbulentă a dat viaţă unor elemente prezente în peisajul politic de astăzi.

“Acesta este punctul în care s-a format ceea ce cunoaştem astăzi sub denumirea de Insulele Britanice, cu toată politica lor ostilă. De aceea îl găsesc atât de fascinant şi totodată consider că este extrem de important să fie povestit într-un mod accesibil. Familia mea este britanică în întregime, am descendenţă scoţiană, irlandeză şi galeză totodată. Totul se rezumă la a conştientiza unde-ţi sunt rădăcinile.”

Asemenea tuturor scriitorilor de romane istorice, Young trebuie să-şi ţeasă povestea în jurul anumitor fapte concrete, făcând uz de imaginaţie acolo unde se termină informaţiile de ordin istoric. Aceasta presupune să ai cunoştinţe detaliate despre respectiva perioadă, fără a-ţi fi totuşi teamă să-ţi acorzi anumite libertăţi, ocazionale, e drept, în favoarea naraţiunii. “Presupune extrem de multă responsabilitate, dar eu personal iau istoria foarte în serios şi îmi doresc o poveste plauzibilă, chiar şi acolo unde nu ştim exact ce s-a întâmplat. Deţinem câteva “insule de cunoştinţe” pe care trebuie să le unim, construind poduri între ele, astfel încât să obţinem un tărâm mai întins, ceva mai uşor de traversat.”

Young este una dintre puţinele scriitoare de romane de aventuri istorice – pseudonimul a fost ales intenţionat, pentru a crea ambiguitate în ceea ce priveşte genul ei şi recunoaşte că îşi petrece mare parte din timp printre bărbaţi.

“Nu mi-ar plăcea deloc să scriu poveşti de dragoste sau o saga, care mi se par pur şi simplu sufocante. Femeile, în special în Evul Mediu, erau obligate să ducă o viaţă fără însemnătate. Mie mi s-ar părea extrem de dificil, eu simt nevoia să mă aflu acolo unde sunt bărbaţii şi să deţin mai mult control asupra lumii despre care scriu.”

Young declară că a fost cam băieţoasă şi, fiind singură la părinţi, şi-a găsit refugiul în cărţi şi a crescut înconjurată de romane de aventuri, ajungând să le iubească, – Susan Cooper, CS Lewis sau Pat O’Shea. „Mi-am petrecut unele dintre cele mai fericite momente din copilărie în casa bunicilor din Somerset, împreună cu verişorii mei. Obişnuiam să stăm în pijama în dormitor şi să bem cacao cu lapte, în timp ce bunicul ne spunea poveşti de aventuri, ale căror personaje principale eram noi înşine.”

Şi-a petrecut adolescenţa convinsă fiind că va deveni jurnalist până când cineva care avea această meserie a avertizat-o că este “prea drăguţă”.  “Asta m-a dat înapoi, şi în acelaşi timp m-a făcut să-mi dau seama că făcusem un compromis, că alesesem jurnalismul deoarece îl consideram o modalitate de a câştiga bani, dar în acelaşi timp de a jongla cu vorbele, însă dintotdeauna mi-am dorit să fiu romancier.”

A decis să nu urmeze facultatea, aşa că s-a dus în Brighton, unde a lucrat ca organizator al unui festival de muzică, apoi a condus un club de noapte. În cele din urmă, când se îndrepta spre 30 de ani, a avut prima slujbă “adevărată” într-o firmă de construcţii, ceea ce i-a displăcut atât de mult, încât s-a şi îmbolnăvit. Totuşi, în paralel a scris un roman fantasy de 350 000 de cuvinte, în numai şase luni. “Era primul roman dintr-o serie, din care am scris două cărţi. Erau groaznice, însă cred că trebuia să le scriu, înainte să pot face ceva cu adevărat bun sau real.”

Când a aflat pentru prima dată despre Cavalerii Templieri, a suferit o criză de agorafobie, motiv pentru care a avut un concediu medical prelungit. Apoi a văzut reclama pentru o excursie în Egipt şi imediat şi-a făcut o rezervare. “Prietenii şi familia mi-au spus: N-ai ieşit din casă timp de şase luni, cum crezi că o să fii în stare să te sui într-un avion? Iar eu le-am răspuns că asta fie o să mă ucidă, fie o să mă vindece.” Se pare că m-am vindecat. A fost un şoc cultural imens, o perspectivă cu totul nouă.” La întoarcere, şi-a dat demisia de la firma de construcţii şi s-a înscris la un curs de seară cu tema scriere creativă, în cadrul căruia a alcătuit primul draft al trilogiei Frăţia Templierilor.

Timp de şapte ani, Young a rescris trilogia de 11 ori, iar doi editori importanţi s-au luptat să obţină drepturile de publicare. În 2006, ediţia harcover a devenit bestseller în Marea Britanie. După Codul lui Da Vinci, Templierii erau monedă forte în rândul editorilor, însă publicul tot mai numeros al cărţilor lui Young, C J Sansom şi alţii a dovedit că romanul epic istoric are mii de kilometri de parcurs.

Dintr-o necunoscută, Young a devenit aproape peste noapte o autoare celebră, ale cărei cărţi s-au vândut în lumea întreagă.

“Este o provocare! Te trezeşti faţă în faţă cu situaţii la care nu te aşteptai neapărat. Când am fost publicată în Statele Unite, mi s-a cerut să fac un turneu radio de pe o coastă a Americii pe cealaltă, stând în sufrageria mea din Brighton – 18 interviuri în numai şase ore, dintre care jumătate au fost în direct, iar eu nu dădusem în viaţa mea un interviu la radio. Mi-l amintesc pe primul dintre ele, în timpul căruia vocea mea suna precum cea a unui şoricel timid vorbind la radioul Californiei de Nord, iar spre sfârşitul zilei mă obişnuisem deja.”

În mod evident, Young iubeşte ceea ce face, deşi nu pierde vremea foarte mult; ne oferă un roman de 200.000 de cuvinte pe an. “Cred că unul dintre motivele pentru care am devenit scriitor de romane istorice, a fost ideea de a afla secrete, pe care puţină lume le cunoaşte şi pe care este palpitant să le împărtăşeşti celorlalţi prin intermediul scriiturii tale. Robert de Bruce este un personaj a cărui istorie merită povestită. A fost uitat vreme îndelungată, dar acum, în lumea noastră complexă, consider că e timpul să-l readucem în actualitate.”

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.