James Herbert – Dezvăluiri despre sine consemnate de Angela Wintle în The Telegraph

Articol publicat in:Scriitori | 14 decembrie 2012
Autor:

James Herbert, în vârstă de 69 de ani, este cel mai vândut scriitor de horror din Marea Britanie, poziţie pe care a ocupat-o încă de la publicarea romanului său de debut, Şobolanii, în 1974 [Ed. Nemira, 2008], care ne prezintă o Londră năpădită de rozătoare carnivore. Cărţile sale s-au vândut în 54 de milioane de exemplare în întreaga lume şi au fost traduse în peste 30 de limbi. Ultimul său roman, Ash (Ed. Macmillan), este proaspăt ieşit de la tipar, iar o adaptare a unui volum anterior, The Secret of Crickley Hall, a avut premiera pe 2 decembrie la BBC1. Locuieşte în Sussex alături de soţia sa, Eileen. Împreună au trei fete.

Rutina: Dimineţile înseamnă un chin pentru mine, dar sunt întotdeauna la birou la ora 10. Ca scriitor, trebuie să fii disciplinat. Nu fac niciodată schiţa unui roman, întrucât dacă ştiu ce va urma mă plictisesc de moarte. Las povestea să se dezvăluie singură. La ora 13 Eileen mă sună pe intercom să mă invite la prânz. Mă întorc în camera de lucru la 14.30 şi muncesc timp de trei ore, apoi mă răsplătesc cu un pahar mare de votcă înainte să mă instalez în faţa televizorului pentru a urmări Familia Simpson. Mulţi se amuză când află asta, deoarece se presupune că ar trebui să fiu întunecat şi misterios.

Copilăria: Am crescut în East End, Londra, fiind mezinul unei familii catolice cu trei copii. Ambii părinţi erau comercianţi şi lucrau şapte zile pe săptămână. Locuiam într-o mohorâtă clădire dickensiană în spatele bazarului Petticoat Lane din Whitechapel. Familia Kray avea casa chiar pe colţul străzii. Mama m-a mustrat cam dur pentru faptul că i-am numit „animale“ într-unul din romanele mele. Mi-a zis: „Îţi citesc cartea din închisoare şi o să dai de bucluc.“

Manuscrisul: Şobolanii l-am scris pe vremea când lucram ca art director într-o agenţie de publicitate din Londra. Cartea s-a vândut în peste un milion de exemplare în Marea Britanie, deşi nu a ajuns pe primul loc în topuri. Cred că în mod intenţionat n-a fost introdusă pe lista de bestselleruri, deoarece descrierea plastică a scenelor de violenţă nu era ceva obişnuit la acea vreme, iar cartea este plină de astfel de pasaje, a căror prezenţă este întotdeauna justificată. Romanul a fost inspirat dintr-o replică din Dracula lui Bram Stoker. Reinfeld, nebunul care îl idolatriza pe Dracula, a spus la un moment dat că a văzut o mie de şobolani cu ochi roşii holbându-se la el. Cum meseria mea era strâns legată de imagine, replica aceasta a avut pentru mine o puternică rezonanţă şi am ştiut că, dezvoltată, ar avea un mare impact vizual. O altă sursă de inspiraţie a constituit-o experienţa mea din copilăria petrecută în East End. În spatele casei noastre se afla o zonă unde comercianţii îşi abandonau lăzile cu fructe putrezite. Colcăia de şobolani.

Mama: Originară din Manchester şi provenind dintr-un mediu modest, când a împlinit 21 de ani a venit la Londra să înceapă o viaţă nouă. La coborârea din tren, prima persoană pe care a întâlnit-o a fost tatăl meu, căruia i-a adresat rugămintea de a o conduce la cea mai apropiată biserică catolică. A acompaniat-o, deşi era un agnostic, şi aşa au început să iasă împreună. Mama avea darul de a vedea prin ochii unui copil şi ne spunea poveşti minunate. Cu siguranţă de aici vine plăcerea mea de a povesti.

Horror: Urăsc violenţa şi n-am intenţionat niciodată să scriu literatură horror; pur şi simplu a ieşit din mine. Chestia bună este că sub acest nume poţi cuprinde subiecte umoristice, romantice sau chiar thrillere politice. Poţi lua o situaţie cât se poate de obişnuită şi să o transformi în ceva revoltător. Când am început eu să scriu, genul horror fusese abordat şi de alţii, dar nu-l duseseră la desăvârşire. Am vrut să fac ceva diferit. Din păcate, unii scriitori au mers prea departe, iar eu am tras ponoasele.

OBE: În 2010 mi-a fost acordat Ordinul Imperiului Britanic (Order of British Empire) pentru servicii aduse literaturii. Prinţul Charles, pe care întotdeauna l-am admirat, a condus ceremonia de învestire ce a avut loc la Palatul Buckingham. M-a întrebat dacă lucrez la o nouă carte şi i-am răspuns „Da, tocmai am terminat una şi domnia voastră sunteţi în ea“ Ei bine, dacă aţi văzut vreodată pe cineva albindu-se la chip, asta a făcut el atunci. I-am spus „Nu vă faceţi griji, este OK, are happy end“. Însă el era complet tulburat, iar asta a pus capăt discuţiei noastre

 

 

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Un comentariu »

  • Liviu Szoke said:

    Sper ca Nemira sa nu abandoneze acest autor intr-adevar remarcabil (poate termina seria din care face parte si „Sobolanii”, mai sunt doar trei carti din ea), pe nedrept pus in umbra de Stephen King si Dean Koontz, si care este cu mult peste John Saul. Sper ca in curand sa scriu o recenzie la unul din cele mai bune romane ale sale, Others (din 1999).

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.