Michael Crichton, părintele techno-thriller-ului

Articol publicat in:Scriitori | Aparut in:Nr. 6 ( noiembrie, 2010 )
Autor:

Cine s-ar fi gândit în anii ’60-’70 ai secolului trecut, când televiziunea era abia la începuturi, calculatoarele personale erau un vis frumos, iar internetul poate doar o bănuială în minţile unora, că, nu peste mult timp, cărţile unui scriitoraş pe nume Michael Crichton vor ajunge să dea naştere unui gen literar care, pornind de la deja bananele poveşti science-fiction, va reflecta o societate din ce în ce mai tehnicizată?

Ambiţii universitare măreţe

Născut pe 23 octombrie 1942 în Chicago, statul Illinois, John Michael Crichton îşi petrece anii copilăriei în Roslyn, Long Island, New York. Pasiunea pentru trecutul şi evoluţia omului îl împinge să studieze antropologia la Universitatea Harvard, absolvind-o cu distincţia summa cum laude în 1964. După o perioadă de profesorat, când predă la Universitatea Cambridge din Anglia, Crichton alege să se întoarcă pe băncile şcolii, la Harvard Medical School, de unde îşi ia doctoratul în 1969. În următorul an se perfecţionează la Salk Institute for Biological Sciences din California.

Germenul Andromeda

În ciuda tuturor acestor ambiţii universitare, Crichton visează multă vreme să devină scriitor. El însuşi mărturiseşte că titlul The Andromeda Strain („Germenul Andromeda”) l-a obsedat cu mult înainte ca romanul să-i fie cât de cât conturat în minte. Ideea care-i sugerase acest titlul o găsise într-o notă de subsol din cartea lui George Gaylord Simpson, The Major Features of Evolution, unde autorul spune că organismele din atmosfera superioară n-au fost niciodată folosite de scriitorii de science-fiction ca subiect de poveste.

După îndelung preget, Crichton purcede la drum şi aşterne pe hârtie o primă versiune a romanului. O trimite editorului său Bob Gottleib – celebru pentru editarea şi mai celebrului roman al lui Joseph Heller Catch-22 – de la faimoasa editură americană Knopf. Este refuzat verde-n faţă, sugerându-i-se o rescriere completă a manuscrisului. Motivaţia: povestea nu transmite cititorului sentimentul unei realităţi posibile. Sugestie: s-o rescrie având în gând modelul anchetelor de profil din revista New Yorker. Adică, informaţii precise, hotărâte, la obiect, fără multe divagaţii, şi o acţiune suficient de tensionată pentru a putea susţine tot acel fundal teoretic.

Crichton se execută şi-n scurtă vreme trimite editurii o a doua versiune a Germenului Andromeda. O nouă respingere din partea lui Gottleib şi-un îndemn de-a rescrie acum doar jumătate de poveste. Simţind că e pe calea cea bună, Crichton bate din călcâie şi începe să scrie din nou, de data aceasta împins de la spate aproape zi de zi de editorul său, care-i indică ce început de capitol trebuie schimbat, ce personaj trebuie amplificat, unde trebuie folosit cu apăsare stilul cărţii de non-ficţiune.

În cele din urmă, romanul este acceptat, ajunge pe piaţă (în 1969, când Crichton tocmai îşi lua doctoratul în medicină) şi-i aduce autorului mult dorita recunoaştere publică.

Uriaşul şi Piticul

Înainte de această bine-venită „şcolarizare” într-ale scrierii unui roman de succes, Crichton publicase deja mai multe cărţi sub pseudonimul de John Lange („lange”, în olandeză, înseamnă „cel înalt”, Crichton însuşi măsurând în înălţime doi metri şi şase centimetri): Odds On (1966), Scratch One (1967), Easy Go (1968), The Venom Business (1969) şi, în acelaşi an, Zero Cool. În 1968 publică o carte şi sub pseudonimul de Jeffrey Hudson (o nouă aluzie, comică de această dată, la înălţimea sa: Sir Jeffrey Hudson fusese, în secolul al XVII-lea, un celebru pitic de la curtea reginei Henrietta Maria). Cartea se numeşte A Case of Need, transformată pentru ecran în 1972 sub titlul The Carey Treatment de regizorul Blake Edwards.

Viaţa lui John Lange nu se încheie însă odată cu apariţia pe piaţă a unui anume Michael Crichton, autorul răsunătorului succes numit The Andromeda Strain. Avându-le probabil deja scrise, Crichton publică, în 1970 şi-n 1972, trei romane: Grave Descent şi Drug of Choice, în primul dintre aceşti ani, şi Binary, în cel de-al doilea.

După care, Crichton renunţă la orice alter-ego şi porneşte la luptă pe cont propriu.

Cărţi de succes

Şi o face pe mai multe planuri, înregistrând succese „fără osebire”.

Pe de-o parte, continuă să scrie cărţi de succes, folosindu-se – se vede cu ochiul liber – de acea „şcolarizare” oferită la începuturi de editorul Bob Gottleib.

Publică la intervale destul de mari romanele: The Terminal Man (1972), The Great Train Robbery (1975), Eaters of the Dead (1976), Congo (1980), Sphere (1987), celebrul Jurassic Park (1990), Rising Sun (1992), Disclosure (1993), The Lost World (continuare a lui Jurassic Park, în 1995), Airframe (1996), Timeline (1999), Prey (2002), State of Fear (2004) şi ultimul, în 2006, Next. Toate înregistrează vânzări record, ajung pe primele locuri ale topurilor de carte americane şi străine, sunt traduse în nenumărate limbi (36), iar autorul primeşte distincţii importante, cum ar fi premiul Edgar Allan Poe oferit de Mystery Writers of America, şi încă de două ori: în 1969, pentru A Case of Need şi, în 1980, pentru The Great Train Robbery. Asocierea numelui său cu străvechile mamifere preistorice a fost recunoscută oficial prin atribuirea numelui de Crichtonsaurus bohlini unei specii de dinozaur recent descoperite.

Ca şi cum n-ar fi fost destul, Crichton oferă publicului şi patru titluri de non-ficţiune, două în deceniul 7 al secolului trecut şi două în deceniul 8. Five Patients apare chiar în 1970, urmată în 1977 de Jasper Johns, o culegere incluzând multe dintre lucrările artistului neo-dadaist Jasper Johns, prietenul său apropiat. Electronic Life e-o introducere în limbajul de programare BASIC, iar Travels e-n parte autobiografie şi-n parte comentariu pe marginea unor teme ştiinţifice.

Postume

În noiembrie 2008, o lume întreagă rămâne şocată de anunţul morţii lui Michael Crichton. Răpus de cancer, boală pe care o tăinuise bine, autorul a lăsat în urmă un manuscris terminat şi unul în curs de elaborare. În 2009 s-a lansat, cu vâlva de rigoare, Pirate Latitudes, un roman de aventuri cu piraţi, a cărui acţiune se petrece în Jamaica secolului XVII. Regizorul care s-a remarcat, printre altele, pentru ecranizarea lui Jurassic Park, Steven Spielberg, şi-a anunţat deja intenţia de-a transpune cinematografic povestea, proiect pentru care l-a cooptat în echipă pe tot scenaristul David Koepp (autor al scenariului şi pentru Jurassic Park).

Al doilea roman neterminat (scris de Crichton în proporţie de o treime), neavând încă un titlu stabilit, este programat spre apariţie în decembrie 2012. Încă nu se cunoaşte numele celui care îl va duce la bun sfârşit, pe baza notelor rămase de la regretatul scriitor.

Filme de succes

Lungul interval (socotit în termenii pieţei de carte americane, desigur) dintre apariţia cărţilor sale se datorează în parte şi atenţiei pe care Crichton o acordă altor proiecte. Filmul, spre exemplu. A scris scenariul pentru şi-a regizat nu mai puţin de 7 filme, printre care şi o ecranizare a propriului său roman The Great Train Robbery. Alte cărţi i-au fost ecranizate de regizori celebri precum: Philip Kaufman, Steven Spielberg şi Frank Marshall.

Mai puţin cunoscut este şi faptul că Michael Crichton a semnat scenariul celebrului film Twister din 1996 şi că, în 1994, a fost singurul artist prezent pe primul loc a trei topuri diferite: cel al filmelor de cinematograf cu Disclosure („Hărţuire sexuală”), cel al serialelor de televiziune cu Spitalul de urgenţă (ER, căruia i-a dat naştere şi i-a servit de producător executiv) şi, desigur, cel al cărţilor (tot) cu Disclosure.

Techno-thriller, un nou fel de ficţiune

Acum, după peste patruzeci de ani de la publicarea primei sale cărţi, se poate spune fără teamă că Michael Crichton, cu ajutorul altor scriitori ai generaţiei sale (Clive Cussler, Dan Brown, John Case, Patrick Robinson, Larry Bond, Leonard Crane etc. şi, mai cu seamă, Tom Clancy) a creat o adevărată şcoală literară. Cea a techno-thriller-ului. Cu rădăcini solide în romanele de spionaj, cele de război şi cele science-fiction, acest nou gen hibrid se bazează în special pe amănuntul tehnic bine documentat. Cărţile aparţinând acestui gen, şi-n special cărţile lui Crichton, au tendinţa de-a îngloba o naraţiune de largă anvergură şi pot fi deseori privite drept ficţiuni speculative contemporane (războaiele lumii reprezintă un subiect des întâlnit). Techno-thriller-urile se suprapune uneori cu proza science-fiction despre viitorul apropiat.

Datorită faptului că tehnica a devenit acum un aspect dominant al culturii globale, majoritatea thriller-urilor sunt „techno-thriller-uri”, genul având graniţe greu de delimitat. Singura constantă rămâne deocamdată Michael Crichton.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

4 comentarii »

  • oliviu craznic said:

    Michael Crichton va avea totdeauna un loc de cinste in biblioteca mea, a fost un mare scriitor si un geniu.

  • A apărut numărul 6 al revistei Suspans « Mircea Pricăjan said:

    […] Mircea PRICĂJAN – Michael Crichton, părintele techno-thriller-ului […]

  • m said:

    dl.pricajan, acum am citit ”la asfintit” de king si tin sa va spun ca new england nu e stat, e o regiune formata din cateva state. de asemenea, nu stiu ce-i cu chestia asta de la noi, sa traduci ”county” ”tinut”. e comitat, ce naiba. asa le zice si la alea din uk, tot county. mai bine traduceati ”judet”.da asta sigur vine de la asemanarea dintre country si county si atunci ce-au zis romanii? ia sa traducem si noi county cu un cuvant care incepe cu tz.

  • Mircea Pricajan said:

    Aşa e cu New England, da; s-a strecurat cumva pe undeva c-ar fi un stat? Cât despre „county”… nu vă pot da dreptate. Chestiunea e prea complexă ca s-o discutăm aici.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.