Philip Kerr

Articol publicat in:Scriitori | Aparut in:Nr. 27 ( august, 2012 )
Autor:

Berlin Noir, vârful de atac

Berlin, 1936. Berlin, 1938. Berlin, 1947. Cei mai mulţi vor face imediat conexiunea cu perioada tulbure asociată ascensiunii lui Hitler, pregătirea pentru „Al Doilea”, respectiv cu o altă perioadă agitată, cea a reconstrucţiei postbelice şi a începutului Războiului Rece. La asta m-am gândit şi eu când am dat peste trilogia Berlin Noir a lui Philip Kerr, şi am avut dreptate. Parţial. Deoarece personajul principal al trilogiei, Bernhard „Bernie” Gunther, este detectiv particular, ex-comisar Kripo, apolitic şi în special antinazist. Ce ar putea face un astfel de detectiv particular în Germania acelei perioade? Mai multe decât mă aşteptam.

În primul volum al seriei, Toporaşi de martie, Bernie este angajat în principal pentru a găsi persoane dispărute. Dispariţiile deveniseră ceva destul de banal în ’36, mai ales dacă cei dispăruţi erau evrei. Această rutină este întreruptă de angajarea lui Bernie de către un industriaş, Hermann Six, pentru a identifica criminalul care i-a ucis omului de afaceri fiica şi ginerele, şi nu în ultimul rând pentru a recupera un colier de diamante care a dispărut din seiful victimelor, alături de câteva documente sensibile.

Bernie se trezeşte în curând în atenţia Gestapoului, care îi administrează inclusiv câteva avertismente fizice pentru a-l determina să renunţe la caz. Fără succes, evident. Pe măsură ce Bernie face progrese, apar în scenă tot mai multe personaje de diverse calibre, de la infractori la Heydrich, Himmler şi Goering, apar indicii despre un guvern corupt până la cel mai înalt nivel şi despre o operaţiune de amploare dirijată de „sus”, creşte numărul cadavrelor, iar Bernie ajunge la un moment dat la Dachau.

Al doilea volum al trilogiei se intitulează Criminalul din umbră. Acţiunea are loc în 1938, o perioadă extrem de tensionată, în care ameninţarea războiului devine tot mai concretă. Bernie este angajat de o văduvă bogată care îi cere să descopere cine stă în spatele şantajului a cărei victimă este. În paralel, poliţiştii de la Kripo, foştii colegi ai lui Bernie, îl conving pe acesta să li se alăture temporar, mai de voie, mai de nevoie (dacă însuşi Heydrich îţi sugerează asta, ar fi mai bine să accepţi…), pentru a-i ajuta să rezolve cazul unui criminal în serie care bântuie pe străzile Berlinului şi ucide cu brutalitate adolescente ariene, o chestiune extrem de sensibilă oricând, dar mai ales atunci. Cele două cazuri ajung să se suprapună în mod neaşteptat, iar Bernie are o motivaţie în plus pentru a descoperi vinovatul sau vinovaţii, partenerul lui fiind ucis pe parcursul investigaţiei. Pe lângă personajele notorii cu care Bernie se (re)întâlneşte, cazul îl trimite şi în lumea psihoterapiei şi a medicinii germane, domenii care, în perioada aceea, aveau nişte obiective cel puţin ciudate.

Acţiunea celui de-al treilea şi ultimului volum, Recviem german, are loc în 1947. Bernie a trecut printr-un lagăr sovietic de prizonieri de război, iar acum încearcă să îşi refacă viaţa într-un Berlin în care germanii trebuie să se confrunte şi să se adapteze la ritmul impus de ocupanţii aliaţi şi de sovietici. Toată lumea încearcă să se descurce cum poate, inclusiv Kirsten, soţia lui Bernie, care bănuieşte că aceasta se prostituează cu ofiţeri americani în schimbul unor produse greu de găsit chiar şi pe înfloritoarea piaţă neagră.

Un fost coleg al lui Bernie, Emil Becker, este arestat şi deţinut în Viena, sub acuzaţia uciderii unui ofiţer american de contrainformaţii. Becker îi cere ajutorul lui Bernie, iar acesta acceptă, fiind convins de nevinovăţia lui Becker, care susţine cu îndârjire că este victima unei înscenări.

Bernie descoperă în curând că aspectul idilic al Vienei, aproape neatins de război, este doar o faţadă în spatele căreia „afacerile” se derulează cu cel puţin aceeaşi intensitate ca şi la Berlin. Pentru a rezolva cazul, Bernie nu va ţine cont de condiţia politică a vremii şi se va confrunta în aceeaşi măsură cu foşti nazişti, cu americani şi cu ruşi deopotrivă (incluzând nişte gărzi de corp lituaniene).

Pe lângă partea de roman noir, trilogia atrage în primul rând datorită perioadelor în care se desfăşoară acţiunea, şi în al doilea rând datorită lui Bernie, care este un fost comisar Kripo, actualmente detectiv particular, şi nimic mai mult. Nu îl interesează politica, este de la bun început anti-nazist şi de aceea îi este şi mai dificil să se supună unor sugestii sau ordine primite de la personalităţile politice care încearcă în mod evident să îl conducă spre nişte concluzii favorabile şi din punct de vedere politic-propagandistic. Bernie doreşte pur şi simplu să îşi facă meseria şi să rezolve cazurile şi, de aceea, îi ignoră şi îi dispreţuieşte pe toţi cei care îi pun beţe în roate, fie aceştia germani, americani, ruşi, austrieci sau englezi. Din acest motiv, descrierea vieţii germanilor de rând prinşi în evenimentele anilor ’30 şi ’40 este realizată obiectiv şi ne oferă şansa de a arunca o privire în spatele cortinei naziste.

Mai mult Bernie şi dincolo de Bernie

Kerr a mai scris cinci cărţi avându-l ca personaj principal pe Bernie. Din câte ştiu, până la ora actuală niciunul din aceste volume nu a fost tradus în română, motiv pentru care nu insist asupra lor. Scriitorul scoţian (născut la Edinburgh) a cercetat asiduu perioada nazismului şi al Războiului Mondial II, scriind şi cărţi de ficţiune istorică de tipul „ce-ar fi fost dacă…”, exemplu concret fiind Pacea lui Hitler, tradus şi în română, volum asupra căruia am să revin într-un articol separat.

Ca o curiozitate, Kerr a scris şi o serie de cărţi pentru copii, grupate sub titlul Children of the Lamp şi editate sub pseudonimul P.B.Kerr, serie foarte bine primită atât de public, cât şi de critici.

Concluzionând, pe mine Bernie m-a cucerit. Cărţile sunt scrise într-un stil care îmi aduce aminte de mai celebrul Raymond Chandler. Aştept cu nerăbdare apariţia celorlalte volume ce-l au ca protagonist şi recomand cu căldură trilogia Berlin Noir celor care vor să-şi îmbogăţească colecţia de detectivi particulari favoriţi cu încă un personaj notabil.

*

Trilogia Berlin Noir a apărut în România la Editura Polirom, în intervalul 2007-2009, în traducerea Mihaelei Negrilă.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

5 comentarii »

  • IB said:

    Subscriu la articolul de mai sus.
    Pacat ca cei de la Polirom nu au continuat seria, cele 3 volume au aparut in conditii foarte bune (traducere, redactare, etc.).
    Si eu astept sa-l continue cineva pe Bernie Gunther in limba romana. Poate Nemira, ca si-a facut mana cu seria Marlowe!

  • Rois Roger (author) said:

    Intr-adevar, continuarea seriei ar fi extrem de binevenita. Probabil doar din ratiuni pur estetice as prefera ca Polirom sa se ocupe de asta, pastrand continuitatea de forma a volumelor. Daca vorbim strict de continut insa… as aprecia orice initiativa!

  • IB said:

    Nu cred ca Polirom va mai continua seria avand in vedere ca a (cam) renuntat la colectia Thriller.
    Tin minte ca Recviem german a aparut destul de tarziu (iunie 2009) in comparatie cu Toporasi de martie (septembrie 2007) si Criminalul din umbra (februarie 2008) si la vremea respectiva i-am trimis cateva mail-uri lui Bogdan Alexandru Stanescu de la Polirom si l-am rugat sa faca tot posibilul si macar sa incheie trilogia initiala. Mi-a fost teama c-o sa se intample ca la L.A. Quartet al lui James Ellroy, White Jazz (partea a 4-a) n-a mai aparut nici pana azi.
    Poate se incumeta altcineva sa continue seria, eu am mai propus acest lucru pe blogurile diverselor edituri. Iar acest articol m-a bucurat foarte mult, cu cat un autor / o serie au sustinere mai mare, cu atat cresc (ar trebui sa creasca) sansele de aparitie.

  • Rois Roger (author) said:

    Ai dreptate in privinta datelor de aparitie, stiu ca si eu am asteptat o gramada pana a aparut ultimul volum al trilogiei. De Ellroy nu am stiut, si e trist ca se ajunge la asa ceva, sa scoti o serie doar partial… Sper doar ca acest lucru sa se remedieze cat mai curand.

  • Corina M said:

    Cred ca sunt singura care nu a apreciat „Trilogia berlineza” a lui Philip Kerr.
    Spor la citit!

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.