Suspans - Florin Irimia

De-aici a început totul, din Bucureşti, România, B de la B-movies, o capitală de mâna a doua, R, de la Restricted, o ţară unde nu e bine să-ţi laşi copiii neînsoţiţi. Ca şi cum n-ar fi fost de-ajuns că eram tot timpul arătaţi cu degetul, daţi ca exemplu negativ, ca şi cum n-ar fi fost suficient că nu mai ieşeam odată din criză, ca şi cum n-ar fi fost destul că-mi respinseseră pentru a nu ştiu câta oară romanul. Au trebuit s-o facă şi pe asta. Da, de aici, a …

(Viaţa cu regulile ei absurde)

Cînd era adolescent, Cornel îşi făcuse un obicei din a se uita prin neckermannele pe care sora mamei lui le trimitea din Germania. Ştia cu precizie unde vroia să-ajungă dar încerca să nu se grăbească. Lua fiecare pagină în parte şi o strîngea între buricele degetelor, delectîndu-se cu textura fină a foii veline care i se lipea imediat de piele. Zăbovea preţ de o clipă  asupra  femeilor în costume de baie, încercînd să le găsească atrăgătoare, după care trecea la secţiunea Mode für Mädchen unde imaginile …

Trecusem în clasa a V-a, iar taică-meu mă mutase la altă școală, mai departe de casă, dar infinit mai aproape de el, căci acolo preda. Noii colegi mă primiseră fără reticențe, dar cum eram o fire mai retrasă, știam foarte bine că până la sfârșitul trimestrului nu voi reuși să-mi fac prea mulți prieteni. Taică-meu, cunoscându-mi și el firea, s-a gândit la același lucru, doar că el s-a mai gândit la ceva, și anume cum ar putea să-mi înlesnească socializarea și în același timp demersul să nu pară forţat. Soluția …

— Hai, ia, ştiu că mori să mai iei una.
— Nu mai spune!
— Pe bune…
— Dar am mai luat…
— Cînd ai luat?
— Adineaori.
— Hai, mai ia una. Mai ia două.
— Nu cred că-mi face bine…
— Ce vorbeşti? Eşti mort fără.
— Ei, hai să nu exagerăm.
— Ce? N-am dreptate?
— Şi cu procesele mele de conştiinţă cum rămîne?
— Procese de conştiinţă ai oricum. Hai, nu te mai codi atîta. Ştii că nu poţi să scrii un rînd dacă nu iei.
— Pot să scriu, poate nu la fel de bine, dar pot.
— Pe …

Ştiam că n-au să rămînă împreună din momentul în care mi-au spus că nu vor putea avea un copil – am fost convins că asta le va pune capăt, dar n-am ştiut cum se va termina totul, n-am prevăzut nimic din cîte aveau să li se-ntîmple, toate porcăriile şi scîrboşeniile pe care vor trebui să le-nghită unul de la celălalt, ca într-un concurs de mîncat căcat, a cărui duhoare mizerabilă parcă o simt deja în nări, ca şi cum în continuare nu i-aş putea asocia decît cu dezgustătoare materie fecală …

La scurt timp după ceea ce s-a numit Revoluţie, taică-meu a făcut o excursie în Statele Unite. Sora mamei lui se stabilise la New York încă de pe la mijlocul anilor 70, când, profitând de un turneu în Europa al fiicei ei (harpistă), familia a rămas în RFG, de unde, ulterior, a emigrat în America. Nici după douăzeci de ani nu vorbea englezeşte, dar taică-meu, de meserie profesor de engleză, era dispus să treacă cu vederea acest inconvenient, dacă ea era de-acord să-i facă o chemare. Bătrâna, pe atunci în …

E vară. N-am mamă, dar am școală, iar tata, care e profesor, are  şi el școală, numai că orele lui sunt dimineața, pe când eu învăț după-amiaza. Așa că mă trezesc mai târziu și de fiecare dată găsesc pe covorul din hol câte un bilețel cu sarcini și interdicții. Du gunoiul, fă cutare exerciții la română până pleci (nu prea le fac), mănâncă lucrul cutare din frigider, nu mai juca tenis în casă (ce obicei prost, oare de unde-l căpătasem?), îmbrăcă-te cu pantalonii bleumarin, pune-ți cămașa albă, fă-ţi pantofii etc. etc. …

He didn’t want to come here, she did. She was the one with the initiative, she was the one who couldn’t take it anymore and had to leave. Leave the country she was born in, the country which she said she loved but which didn’t love her back. ”We’re wasting ourselves here”, she used to say. “There’s nothing for us here, don’t you see? No opportunities, no new horizons, only obstacles. It’s like she wants us dead”. “Who, who wants us dead?”, he said. They were already talking in English. …