Suspans - foileton

3.
Cortina fusese trasă. Nu mai exista nicio cale de ieşire. Când maşina a demarat, a simţit o zdruncinătură puternică. Îi venea să verse. Vroia să strige după ajutor, dar înţelegea că totul ar fi fost doar o risipă de timp şi energie. Şi totuşi, a observat că uşa culisantă a camionului nu era încuiată. Între pereţii metalici exista o porţiune îngustă ce permitea luminii să pătrundă în interior. O lumină difuză, rece, căpătând nuanţe cadaverice. Sunetul devenea tot mai insuportabil. Acel haos, acel melanj de pâlpâiri confuze şi zgomote asurzitoare …

1.
Fugea. Supusă instinctului aproape animalic, alerga înspre deschizătura de lumină sângerie ce promitea izbăvirea de tot acest calvar. „Doar să nu se întunece”, reuşea să gândească. „Doar să rezist”, rosti cuvintele de încurajare. Simţea cum pământul de sub picioarele sale devenea tot mai nesigur. Părea că respiră asemenea plămânilor aflaţi într-o avansată stare de regres. Avea senzaţia că arborii noduroşi, ca nişte trupuri eliberate din închisorile întunericului, înaintând într-un ritm constant, o înconjurau din toate părţile. Îi răsăreau în drum. Dar despre ce drum se putea vorbi aici, când ea …

9.
Nu copila mă interesa în acele momente, apariţiile ei neaşteptate, identitatea ei şi ciudatele resentimente ce începeau să mă domine. Ceea ce frapa într-adevăr se rezuma la o singură idee: nu-mi aminteam mai nimic din propriul trecut. Undeva, ca pe o retină ciobită a memoriei, uneori răsărea câte un nume, un episod confuz, aidoma imaginii desprinse de vreun vis incert. Dar respectivele frânturi nu prezentau nici o importanţă în conturarea tabloului general. Erau doar nişte decupaje ilogice ori sfâşieturi ce nu puteau fi adunate într-un întreg unitar pentru că din …

7.
Totuşi, ştiam că în acel haos de fapte şi închipuiri, în mixtura celor întâmplate cu ceea ce s-a petrecut doar la nivelul subconştientului, transei ori visului, în mod cert s-au strecurat şi câteva erori, neconcordanţe ori păreri susceptibile. Singura justeţe ce mă obliga să continui lupta cu inamicii tainici se rezuma la şocul indus de ideea crimei. „ – Nu săvârşisem nici un act abominabil”, mă linişteam. Încercam să-mi recapăt cumpătul, să gândesc ca în timpul celor mai dificile partide de şah. Plănuiam zeci de posibilităţi şi ajungeam la o …

5.
Totul părea destul de neclar. Ţin minte că fusesem obligat să mănânc. Apoi tot se insista să beau ceaiul şi să încerc să adorm. Cert era faptul că în acea noapte nu reuşeam să înţeleg anumite imparităţi dintre vis şi realitate. Tind să cred că mă aflam într-o stare de transă prelungă. Era ca şi cum, ceea ce imaginam, se petrecea şi în realitatea imediată, ori poate că nu aveam destulă tărie să discern anumite întâmplări destul de bizare şi, tocmai de aceea, admiteam că închipuirile mă ţineau în prizonieratul …

3.
În lumina violacee a fanarelor, de o parte şi de alta a drumului, mijeau siluetele umbrelor confuze. Părea că se desprindeau de trunchiurile arborilor, înaintau până la zăplazul de iederă sălbatică şi stane verzi, iar apoi, prinse în dansul unduirilor haotice, amintind trupurile hamadriadelor sau ale sirenelor din nopţile cu lună plină, piereau în puterea lucorii tăioase. Pe alocuri răsăreau odgoanele semiîntunericului aproape sticlos, un fel de tuneluri ce coborau în valea tăcerilor ademenitoare. Tocmai când m-am hotărât să grăbesc pasul, undeva în spatele meu, la o distanţă incertă, percepusem …

1.
Mi-au spus că în acea seară au văzut-o traversând strada splaiului. Primii au zărit-o chefliii aflaţi pe terasa localului din colţ. Făcură chiar şi glume pe seama ei, glume de prost gust, şi chiar au confundat-o cu sărmana Alma, nebuna ce locuia  în baraca improvizată din apropierea pădurii de mesteceni. Nu-şi aminteau ca în acea după-amiază să fi văzut vreun suflet de femeie îndreptându-se înspre râu. Mai degrabă, acel perimetru de piatră şi nisip părea un tablou fad al statorniciei desăvârşite. Cu toţii, povestind la răstimpuri şi în situaţii diferite, …

— Aşa, ca la copii, începe. Anca e prietenă cu Andrei Vasilescu, fiul primarului din Curtea de Argeş. Nimic rău până aici. Doar că individul e de fapt pus pe rele.
Nu înţeleg ce spune, dar tac. Îmi sprijin capul în palme şi o las să termine, poate se leagă ceva.
— Familia lui e împotriva familiei Călinescu. Sau, o parte din ea.
— Tot nu pricep, bombăn.
— Eu nici atât, aprobă scriitoarea.
Teodora ne priveşte cu un zâmbet îngăduitor. E prea calmă. Îi place să fie mai informată ca mine şi nu m-ar …

Tocurile mele muşcă din marmura albă. Un hol; altul. Toate reflectă ca nişte fulgere sunetul paşilor mei. Ajung în dreptul treptelor şi, când păşesc pe covorul roşu, ecoul e tot ce-mi rămâne în minte. Aleg treptele din stânga şi ajung la legendarul nivel P1.
Sunt la Palatul Parlamentului. Când am intrat în Bucureşti, tatăl lui Sergiu mi-a telefonat, impunându-mi să trec pe acasă, să îmbrac un costum, cu tocuri, şi să merg la Senat. Nu ştiu cu cine mă întâlnesc, ştiu doar că am emoţii. Pe Anca mi-a luat-o domnul Isaac …

Sunt rugată să ţin locul unui profesor de informatică. Venisem cu o oră mai devreme oricum. Le permit accesul la internet, în schimbul liniştii. Astfel, deschid plicul. Înăuntru, fişa de angajat a Teodorei – jurnalist de teren la rubrica „Actualitate” a ziarului local – şi un alt plic, mai mic, cu semnătura primului-ministru. În el găsesc cam tot ce se poate despre Căineşti, inclusiv faptul că Mihai este, de fapt, fiul domnului Călinescu dintr-o căsătorie anterioară. Descopăr şi că intuiţia mea a fost bună şi că nimic nu e, de …

În jurul câtorva fete s-a format un spaţiu liber. Alţi doi elevi au o sperietură întipărită pe faţă, dar nimic mai mult. Nu o văd pe Anca. Prietenele ei sunt, dar ea nu e.
— Ce s-a întâmplat? chestionează Mihai. Nimeni nu e în stare să îi zică nimic necunoscutului care a intervenit în grupul lor. Repetă întrebarea, eu scrutez mulţimea mov. Mă întorc spre fete, care nu vor să scoată niciun sunet. Sunt tentată să scap o înjurătură, dar mă abţin. Îl trag pe Mihai de braţ şi îi fac …

Pentru că nu am ce face, citesc până se întunecă. Uneori mă întreb cum de unii sunt atât de talentați. Nu e corect ca ei să primească tot, iar alții nimic, nu? Sunt tare curioasă să o găsesc pe Anca, deși nu știu cum voi face. Nu pot să mă duc din clasă în clasă să întreb. Sau pot? Ei, nu ar trebui să mă implic, până la urmă. Eu am făcut ce mi s-a cerut. E problema lor ce fac mai departe. Sper doar ca fata să nu se …

— Bună ziua, domnişoară! Bine aţi venit!
Aşa începe o zi de luni obişnuită. Bine, obişnuită pentru mine.
*
Mulţi dintre cei care ştiu ce fac eu – sau felul în care îmi petrec timpul – nu sunt de acord cu asta. Dar, cu un unchi preşedinte şi cu un viitor socru prim-ministru, de ce nu aş putea să îmi schimb săptămânal locul de muncă? O fac pentru distracţie. Fiecare săptămână e diferită. În schimb, pentru toate astea, îi fac câte un favor unchiului. Uneori verific cine ce spune pe internet, alteori aduc …