Suspans - James.R.Blaisse

„Ca pe o fiară l-au ucis…
Şi nici nu porunciră
Clopot să sune, nici rugăciune:
Ci-ndată ce sfârşiră,
Pe fugă l-au dat jos din laţ
Şi-n groapă l-azvârliră.”
„Balada închisorii din Reading”, de Oscar Wilde
(Fragmente din „Însemnările” lui Leonardo Barnes)
1
„Oamenii mor.” O afirmaţie la fel de banală ca şi „Viaţa nu-i dreaptă” sau „Bordelul şi cârciuma fac echipă bună”. Da, o afirmaţie la fel de banală şi la fel de adevărată, dar totuşi fundamental diferită. Stau acum şi mă întreb ce o face atât de diferită, iar răspunsul este, inevitabil, la fel de crud ca şi …

3. Când mori…
Trecuseră trei săptămâni şi niciun coşmar. Sau cel puţin niciunul pe care să şi-l amintească. Putea spune că traiul ei revenise la normal. Şi era cum nu se poate mai fericită.
― Paul! Mişcă-ţi fundul aici mai repede, sau poţi să-ţi iei adio de la micul dejun.
― Vin acum!
Bărbatul intră în fugă; îşi luă soţia în braţe, apoi o sărută.
― Acum pot să primesc micul dejun? spuse el cu un ton cât se poate de copilăros.
― Poate, surâse Maia, desprinzându-se de el. Paul se aşeză la masă şi, după …

2. Când eşti treaz…
Vali Martin stătea pe comoda veche de pe veranda din faţa casei sale cu un Pall Mall într-o mână şi o bere în cealaltă. Privea aiurea în noapte, fără să observe nimic mai departe de marginea drumului, luminată sărac de un bec palid de şaizeci de waţi.
Începuse să i se facă pielea de găină, deşi nu era atât de frig. Drăcie, niciodată nu a fost prea frig p-aici! gândi bărbatul, luând încă o gura din berea aproape îngheţată. Trebuia să-şi amintească să nu mai lase dozele …

1. Când dormi…
Era dimineaţa devreme. Soarele începuse să lumineze coastele golaşe ale munţilor, dar chiar şi aşa frigul îţi pătrundea numaidecât în oase, ajutat şi de adierea slabă, îngheţată, care venea dinspre vest.
Femeia îşi suflă în palme, încercând fără succes să şi le încălzească, apoi îşi continuă urcarea. Drumul era șerpuitor şi uneori întrerupt de bolovani căzuţi, pe care se aşeza din când în când să se odihnească. Nu-şi mai amintea de când mergea, dar probabil trecuse ceva vreme, având în vedere că picioarele îi erau amorţite.
Oricum ar fi fost, …

“Moartea este cel mai binecuvântat dintre visuri.”
Georg Buchner
Cu mâna tremurândă, omul se sprijini de masa extensibilă, care protestă zgomotos. Mai făcu doi paşi şi se lasă să se prăbuşească în balansoarul vechi, icnind. Răsuflând horcăit începu să-şi frece piciorul stâng, schilodit de artrită, în timp ce vocea comentatorului de la radio se împletea cu sunetul răpăitor al ploii şi cu mugetul valurilor izbindu-se de stâncile netede.
… cu toate că în ultimele zile întregul T&W[1] a fost lovit de furtuni puternice, acestea s-au manifestat cel mai violent în zonele Whitley Bay …

Un zgomot ca de tun şi ploaia începu să cadă. Era rece şi avea un gust amărui, iar miile de stropi scoaseră un zgomot ca de chitară dezacordată când se izbiră de pământ. Sau cel puţin aşa avea ea impresia. Părul blond i se lipise de tâmple, iar de pe şuviţele roşii şi verzi culoarea începu să curgă uşor. Era sigură că mama ei ar fi dat-o cu capul de pereţi dacă s-ar fi vopsit cu adevărat, aşa că singura alternativă o reprezentau prostiile alea de spray-uri care începeau să …

1. Precum în Iad, aşa şi pe Pământ
Ziua era mohorâtă, cu tunete bubuind şi ploaia şi vântul bătând în rafale peste câmpurile golaşe, mustind de apă. Toamna se înfăţişa mai aprig decât o văzuse Samuel vreodată; şi o văzuse deja de treisprezece ori.
Stătea cu nasul lipit de geam, privind fascinat spectacolul, în timp ce, inconştient, mototolea avionul de hârtie construit dintr-o filă a unui exemplar vechi din Financial Times. Şterpelise ziarul din camera tatălui său, pe când acesta era plecat şi mama sa nu se uita. Şi, deşi ştia că …

“Say goodbye,
As we dance with the devil tonight.
Don’t you dare look at him in the eye
As we dance with the devil tonight…”
(Breaking Benjamin – „Dance with the devil”)

1
Se uita la el cu o oarecare mirare şi nedumerire. Habar nu avea de ce o luase din casa ei, de lângă familia şi prietenii ei, de lângă iubitul ei şi de ce o obliga să stea închisă în acea „cuşcă”. O cameră de patru pe patru metri, fără ferestre, însă destul de aerisită, unde putea obţine tot ce voia, mai …