Suspans - Laura Sorin

Sheridan LeFanu – Green Tea
Mai cunoscut poate pentru Carmilla, una dintre primele povestiri cu vampiri – şi încă una cu o oarece tentă de lesbianism, atâta timp cât atât vampirul, cât şi victima sunt de sex feminin – Sheridan LeFanu este unul dintre clasicii pe nedrept uitaţi ai literaturii fantastice. Dacă mie una Carmilla mi s-a părut neinteresantă şi previzibilă – deşi nu e vina autorului că urmaşii săi au folosit până la epuizare motivele respective – sunt însă povestiri precum The Familiar, Strange Event in Life of Schalken The …

Un bărbat îşi petrece seara în fotoliul său, citind. Întinde mâna, pe bâjbâite, să-şi mângâie căţelul aşezat la picioare; simte cum ceva se întinde în întâmpinarea mâinii lui, dar nu este câinele, ci o oribilă creatură umană, ghemuită în patru labe, care ridică spre el o faţă complet acoperită de păr [1]. Un alt bărbat se trezeşte din somn şi îşi vâră mâna sub pernă, după ceasornic, dar în locul acestuia simte o gură cu dinţi [2]. Un nefericit bibliotecar constată cum cititorul de care se apropia întoarce către el …

Sâmbătă, 17 martie, începând cu ora 14:00, în cadrul târgului de carte Final Frontier, va avea loc o discuție cu tema “Gothicul în literatura română și universală”.
La eveniment vor participa: Ștefan Ghidoveanu, Florin Pîtea, Laura Sorin, Oliviu Crâznic (moderator).
De la poveştile cu lupi ale lui Maupassant şi Voiculescu la vampirii lui Eliade şi King, de la experimentele nebuneşti ale lui Frankenstein la cunoştinţele interzise din Necronomicon, de la istorisirile despre dragoste întunecată şi subjugare ale lui Teophile Gautier (Moarta îndrăgostită) şi Liviu Radu (Trudnică procurare a hranei…) la întâmplările cu …

John William Polidori – The Vampyre (1819)
Dacă până acum am tot găsit povestiri interesante, subiectul articolului de azi este o povestire care m-a plictisit de moarte, dar care, la vremea ei, şi-a adus contribuţia la înflorirea literaturii cu vampiri (care prospera bine-mersi şi înainte de Bram Stoker). Merită luată în calcul ca fiind una dintre străbunicile romanului Dracula, deşi altminteri am găsit-o ca fiind un soi de esenţă concentrată a defectelor pe care le poate avea literatura romantică.
Vampirul în chestiune se numeşte Lord Ruthven şi este prototipul străinului distant şi …

Washington Irving – The Legend of Sleepy Hollow (1819)
Ei bine, dragi copii, The Legend of Sleepy Hollow, cunoscută la noi drept Legenda călărețului fără cap şi ecranizată de mai multe ori – o dată cu Johnny Depp şi Christina Ricci în distribuție, în regia lui Tim Burton (1999) – nu e povestirea dătătoare de fiori în care variatele interpretări şi reinterpretări cinematografice au transformat-o. În varianta originală ea este în mod explicit istoria unei farse, povestită, de altfel, cu destulă ironie şi cu prea puțini fiori pentru gustul meu.
Ichabod Crane …

B. Traven – Vizită nocturnă
De data asta, ca să nu mai ştiţi niciodată la ce să vă aşteptaţi de la mine, am ales o povestire de-a enigmaticului B. Traven, foarte probabil ultimul aventurier veritabil înainte ca lumea să devină locul comod pe care-l ştim. Despre Traven nu se cunosc foarte multe: până în ziua de astăzi data naşterii, a morţii şi chiar identitatea sa stau sub semnul întrebării. Anarhist neamţ, inginer şi arheolog american, fiu ilegitim al unui rege sau un preşedinte scriind sub pseudonim, teoriile despre el abundă, de …

Mikkel Birkegaard – Biblioteca umbrelor
Editura Polirom, 2011
Traducere Gabriela Sauciuc
Dacă n-aţi mai citit niciodată un thriller, atunci probabil romanul ăsta o să vă placă. Altfel, însă, este mai bine să vă ocupaţi timpul cu altceva decât cu acest thriller banal, cu personaje unidimensionale, de carton, cu dialoguri sărace, previzibile şi cu o premisă interesantă în sine, dar făcută praf de ideea autorului că întunecat înseamnă „ceva ce se petrece în întuneric”.
Şi mai ales nu vă lăsaţi induşi în eroare de comparaţia cu „Numele trandafirului”, de pe coperta a patra. Romanul nu …

China Mieville – Kraken
Del Rey Books, 2010
Squidnapping. Adică răpire de caracatiţă. Cu asta începe romanul lui Mieville: un exemplar uriaş de caracatiţă dispare din Muzeul de Ştiinţe Naturale din Londra, cu tot cu containerul de sticlă plin cu formaldehidă în care plutea. Billy Harrow, cel care s-a ocupat de conservarea vietăţii marine, se trezeşte astfel prins în centrul unei bătălii care are ca miză sfârşitul lumii, tot soiul de culte bizare – inclusiv unul care divinizează caracatiţele – prilej pentru Mieville să ne poarte prin subteranele întunecate ale unei Londre …

Guy de Maupassant – Le Horla (1887)
Spre deosebire de tot soiul de mofturoşi ai timpurilor noastre, Guy de Maupassant – scriitor francez clasic, autorul romanului Bel Ami şi unul dintre cei mai talentaţi autori de proză scurtă – nu se considera înjosit să scrie şi povestiri fantastice. Ca urmare, am avut mari dificultăţi în a decide ce povestire de-a lui Maupassant să aleg, ezitând între aceea cu bărbatul care se îndrăgosteşte de o frumoasă coadă împletită, aparţinând unei femei moarte cu decenii în urmă, cea cu insul căruia îi pleacă …

Robert E. Howard – Pigeons from Hell (1934)
Bine, porumbeii sunt doar un artificiu, o imagine reuşită, nu-s cu adevărat nişte porumbei veniţi din iad (ce tare ar fi fost asta!). Dar a fost bine că m-am lăsat atrasă de titlu, pentru că altfel ratam cea mai cruntă poveste despre o răzbunare pe care am pomenit-o.
Începe într-un mod clasic, chiar uşor plicticos pentru cine a mai citit poveşti cu inşi temerari care se aventurează în case părăsite, dar merită să-ţi înghiţi plictiseala, pentru că povestea evoluează surprinzător şi pentru atmosfera pe …

Roger Zelazny – A Night in The Lonesome October
Ilustraţii de Gahan Wilson
Avon Books, 1994
Sună ca un clişeu, dar sunteţi mai săraci dacă nu citiţi romanul ăsta. N-o să ştiţi cât de jucăuş poate fi Zelazny, o să pierdeţi una dintre cele mai frumoase reverenţe ale unui mare scriitor în faţa părinţilor fondatori ai literaturii fantastice şi de suspans şi o să fiţi mai săraci cu câteva ore în care aţi avea ocazia să uitaţi de toate şi să vă simţiţi cam ca în copilărie.
Plus că tot vine Halloween-ul pe 31 …

Shirley Jackson – The Lottery (1948)
Cu The Lottery, scrisă şi publicată în 1948, Shirley Jackson s-a dovedit a fi cu mult înaintea vremurilor sale. Povestirea a apărut în The New Yorker şi a provocat o nespusă indignare în rândurile cititorilor. Redacţia a primit o avalanşă de proteste, iar unii cititori şi-au anulat abonamentele ori au trimis scrisori de ameninţare autoarei. Alţii, cei mai nostimi, s-au plâns că nu au înţeles-o. „What happened with the paragraph that tells what the devil is going on?”, se plângea un cititor.
Mie, în anul 2011, …

Alex Scarrow – October Skies
Orion, Londra, 2008
Idee bună, execuţie ruinată de clişee. Aşa se poate rezuma romanul lui Scarrow, ceea ce nu-l transformă într-o lectură complet neplăcută, dar încadrează cartea la categoria „născut talent, murit speranţă”.
Julian, reporter freelance şi operatorul său, Rose, fac un reportaj în Sierra Nevada, investigând povestirile cu fantome şi relatările despre diverse apariţii stranii. În timp ce iau câteva cadre în interiorul unei rezervaţii naturale, cei doi descoperă rămăşiţele unei tabere făcute de colonişti cu mai bine de 150 de ani în urmă şi realizează că …

E. T. A. Hoffmann – The Sandman (1816)
În credinţele populare, Sandman este un soi de Moş Ene care le toarnă copiilor nisip pe pleoape ca să li se facă somn şi care le aduce vise frumoase. Asta ca să ştim de la ce s-a pornit, căci nici vorbă despre lucruri atât de inofensive în povestirea lui Hoffmann.
În cazul lui Nathanael, imaginea lui Sandman se suprapune peste aceea a sinistrului avocat Coppelius, partener al tatălui său într-o serie de experimente ştiinţifice cel puţin ciudate. Ori de câte ori acesta vine în …

Vă propun, cu începere din acest număr o rubrică menită să aducă sau să readucă în atenţie povestiri fantastice de pe la începuturile genului. Asta ca să vedem cum a început totul şi dacă nu cumva, scuturate niţel de praf, acestea nu ar face faţă oricăror plăsmuiri moderne. Pe lângă maeştri ai genului, rubrica va face referire şi la povestiri fantastice scrise de autori astăzi clasici care, la vremea lor, n-au considerat că poveştile supranaturale sunt un gen minor şi nedemn de pana lor. Printre ei Henry James, Charles Dickens …