Suspans - mircea pricajan

Latinii cică ar fi temperamentali. Chipurile, s-ar enerva din orice. Le-ar ajunge orice mizilic să pornească un tărăboi. Românii, după cazne şi ascuţite furci caudine prin care au trecut cercetătorii noştri începând cu paşoptiştii, se spune că-s latini. Eu, dimpotrivă, cred că românii au toate datele să fie un popor letargic, delăsător, greu de scos dintr-ale lui. Dar nu imposibil.
Şi totuşi, ceva ne stă-n cale, ceva ne muşcă de creieri şi ni-i infectează cu turbare. Nimeni nu ştie despre ce-i vorba, nimeni nu ştie de ce, pe nepusă masă, e …

Eugen Ovidiu Chirovici – Cine a ucis-o pe Nora Jones?
Editura RAO, Bucureşti, 2011
Distinsa doamnă Nora Jones, persoană respectată în comunitate, chiar dacă invidiată de unii, este găsită într-o zi prăbuşită peste masa de lucru. Are creştetul capului plin de sânge şi alături, pe covor, zace un ciocan de bătut şniţele. Poliţia soseşte la faţa locului să investigheze. Nici urmă de intrare forţată în casă, nici urmă de sânge în cameră, becurile în birou sunt stinse şi de peretele casei stă sprijinită o scară.

Eugen Ovidiu Chirovici demonstrează şi de această dată …

Rodica Ojog-Braşoveanu – Cianură pentru un surâs
Seria Opere Alese. Rodica Ojog-Braşoveanu
Editura Nemira, Bucureşti, 2011
Mi-o imaginez pe Rodica Ojog-Braşoveanu ca pe o Jessica Fletcher autohtonă. O doamnă vârstnică, respectabilă, ageră la minte, interesată de tot ce mişcă în jurul ei, care se implică oricând simte că semenilor le-ar prinde bine implicarea ei şi care, în timpul liber, scrie romane poliţiste. Le scrie la o maşină de scris clămpănitoare, de modă veche, inspirându-se din păţaniile la care ia parte prin forţa împrejurărilor. Asemenea protagonistei din celebrul seria TV Verdict crimă, o văd …

Victor Eftimiu – Kimonoul înstelat
Editura Crime Scene, Bucureşti, 2012
În Interbelic, mulţi dintre autorii ajunşi apoi clasici ai literaturii române şi-au încercat mâna şi la genurile aşa-zis minore. În privinţa literaturii poliţiste îl amintesc doar pe Liviu Rebreanu, cu romanul Amândoi. Era, atunci, un avânt la nivel mondial în această direcţie, iar îndemnul lovinescian la sincronism nu putea să nu acopere şi genurile poliţist sau fantastic. Victor Eftimiu, autor celebru mai mult pentru piesele sale de teatru (cine n-a citit/văzut/ascultat o dată în viaţă feeria Înşir’te, Mărgărite?), s-a înscris şi el …

Carlos Ruiz Zafon – Luminile din septembrie
Traducere de Alina Ţiţei
Editura Polirom, Iaşi, 2012
Romanele „pentru tineret” ale lui Zafon sunt, în fapt, romane fantastice serioase, în toată puterea cuvântului, cu nimic mai prejos de orice alt roman fantastic neetichetat „YA”. Pentru că lupta dintre bine şi rău nu are, aici, claritatea din basmele tinereţii, iar personajele care trec prin grele încercări sunt de la bun început suflete chinuite, îndurerate, nicidecum nişte fiinţe neprihănite pe care faptele de grozăvie le transformă definitiv. Sigur că peste toate planează un aer de romantism târziu, …

Nu sunt eu vreun mare credincios, ba dimpotrivă, sunt încredinţat că, trăgând linie, de-a lungul istoriei religia organizată a reuşit performanţa de a făptui mai mult rău decât bine, însă un Bine de necontestat, pe care îl apreciez şi eu şi îl încurajez, este instituirea unor tradiţii benigne. Centrate în jurul marilor sărbători, aceste tradiţii pot scoate la suprafaţă sentimente care fac onoare oricărei fiinţe generic numite umane: generozitatea, altruismul, tovărăşia în cuget curat, seninătatea în spirit. Tocmai de aceea, Paştele, ca orice altă sărbătoare a Creştinătăţii, mă bucură şi …

Alfred Hitchcock Mystery Magazine, nr. 3, decembrie 2011
Traducere de Mircea Bucurescu
Editura DuNE, Bucureşti
M-am apropiat de acest al treilea număr AHMM apărut în limba română cu siguranţa celui care calcă pe teren cunoscut. După experienţa plăcută oferită de numărul anterior, acesta a reuşit să mă convingă de două lucruri: 1) diversitatea temelor şi modurilor de abordare a literaturii misterului din povestirile adunate în sumar este o deviză a redacţiei americane şi 2) redacţia română, în principal traducătorul Mircea Bucurescu, îşi face treaba cu consecvent profesionalism (onestitatea îmi dă ghes să amintesc …

Lucrez toată ziua înconjurat de cărţi. Stau la un birou aşezat cu faţa către geam şi cu spatele către uşă. În stânga mea am uşa balconului. Restul pereţilor sunt acoperiţi de cărţi. Să tot fie vreo 4-5.000 de volume. Nu mai ştiu exact, am renunţat să ţin socoteala acum vreo zece ani. Ultimul număr din catastif e 2873. Monografia Augustin Buzura pe care Ion Simuţ (pe-atunci profesorul meu de Literatură română contemporană la Literele orădene, acum – coleg la revista Familia) a publicat-o la Editura Aula din Braşov, în colecţia …

Simon Toyne – Sanctus
Traducere de Andreea Boldura
Editura Allfa, Colecţia Strada Ficţiunii, Bucureşti, 2011
Nu mă număr printre cei care s-au înscris în curentul iscat de Codul lui da Vinci. Am pus cartea deoparte după prima sută de pagini şi n-am aflat cum se încheie decât după ce a ieşit în cinematografe ecranizarea. Nu contest capacitatea de-a inventa conspiraţii a autorului, aceasta este evidentă. Contest în schimb, ca alţi câţiva, capacitatea sa de a pune povestea pe hârtie într-o manieră literară acceptabilă.
Am avut, astfel, o strângere de inimă când am văzut că …

Bentley Little – The Store
Edituta Signer, SUA, 1998
În graniţele literaturii horror fără pretenţii de acaparare a scenei mainstream, Bentley Little e maestru de necontestat. E un meseriaş care îşi cunoaşte meseria la perfecţiune. Şi pe lângă asta, Little e un deschizător de drumuri. Am mai spus asta şi am s-o tot spun cu fiecare ocazie.
Romanele lui – întrucât a scris cu precădere romane, toate purtând titluri simple, generice, singura sa culegere de povestiri existentă până acum pe piaţă fiind, evident, The Collection – romanele lui se împart net în mai …

Sophie Hannah – O păpuşă sau alta
Traducere de Irina Negrea
Editura Nemira, Colecţia Suspans, Bucureşti, 2011
De autoare nici nu aveam habar înainte să apară acest roman la Editura Nemira. De atunci însă mă lovesc tot mai frecvent de numele ei – şi încă în contexte dintre cele mai pozitive.
Înainte să purced eu însumi la lectura romanului, am citit trei recenzii ale lui. Una nu foarte entuziastă, semnată de Diana Morăraşu şi publicată chiar în revista noastră, iar celelalte două mai îngăduitoare, dacă nu chiar pozitive: George Arion, în Jurnalul naţional, şi …

Alfred Hitchcock Mystery Magazine, nr. 2, noiembrie 2011
Traducere de Mircea Bucurescu
Editura DuNE, Bucureşti
Pentru o perioadă, în urmă cu nişte ani, am avut ocazia să urmăresc câteva numere din celebra Ellery Queen Mystery Magazine. Mi-amintesc şi acum plăcerea cu care deschideam fiecare exemplar în parte, convins că voi găsi povestiri poliţiste de bună calitate. Apoi, din diverse pricini, n-am mai avut acces la revistă. Şi am rămas cu nostalgia.
Din aceeaşi categorie face parte şi Alfred Hitchcock Mystery Magazine. O revistă de tradiţie în care au debutat, de-a lungul anilor, autori ca …

Dean Koontz – The Door to December
Edituta Signer, SUA, 2002
E vorba despre un roman mai vechi – din 1985, mai exact – unul apărut iniţial sub pseudonimul Richard Paige. Este, de altfel, singurul roman pe care Dean Koontz l-a publicat sub acest pseudonim. Ne explică pe îndelete şi cu umorul său caracteristic, în postfaţa acestei ediţii din 2002, care a apărut în sfârşit cu adevăratul nume pe copertă; n-am să stărui asupra acestui aspect.

Dean Koontz, în acest roman de tinereţe, reuşeşte să ne pună în gardă într-un mod convingător – …

Ne-au troienit zăpezile. Cu întârziere, dar ne-au troienit bine, ca să nu e plângem.
Şi asta e bine, în ceea ce ne priveşte pe noi, cititorii înveteraţi de mistere şi orori. Ne oferă o scuză să nu ieşim din casă, să tândălim dimineaţa-n pat şi să amânăm îndatoriri mai puţin plăcute.
Cu acest gând vine Suspans în casele voastre, trecând peste nămeţi şi înfruntând viforniţa. Să vă ofere un motiv în plus de-a zăbovi în casă. V-am pregătit un sumar bogat. Ne-am axat în principal pe proză. Povestiri de toate facturile, mai …

În urmă cu un an şi jumătate, în numărul nostru din septembrie 2010, scriam un editorial intitulat România ca thriller. Înainte de-a merge mai departe, vă rog să-i mai acordaţi o dată atenţie.
Mi se părea atunci că trăim acalmia de dinaintea furtunii, iar o lună mai târziu, când izbucniseră mai multe proteste spontane în toată ţara, aveam impresia că furtuna venise. M-am înşelat. Forţele nu se acumulaseră destul. Satrapii nu făptuiseră încă destule nedreptăţi ca să ne împingă la revoltă.
Dar iată că aşteptarea n-a fost în zadar. Nedreptatea finală a …