Suspans - nenorocire

Paparuda (II)

Articol publicat in:Proza | 14 iulie 2014
Autor:
paparuda-ii

Episodul anterior aici
Cică nu mult după ce cocoșul cântă de ora patru, omul își dădu sufletul, în pat lângă nevastă-sa. Când auzi acestea, țiganca își duse mâna la gură, uimită. Speriată, se ținu ca nu care cumva să scape o vorbă pe la vecini și inima i se făcu cât un purice când se gândi la ce o așteaptă. Parcă și vedea cum vina avea sa cadă toată asupra ei.
Zafira se găndi că, atunci când îi dăduse în cărți omului, nu i se arătase nimic necurat și nici de vreun …