Suspans - Oliviu Crâznic

Dacă în numărul trecut am prezentat câteva dintre cele mai vechi mărturii referitoare la întâlniri şi întâmplări stranii care implică fiare spectrale sub forma unor câini negri, bănuiţi a fi trimişi ai Iadului, în acest număr vom merge mai departe apropiindu-ne de prezentul în care aceste semnalări continuă neîntrerupt. Pentru că, se pare, diavolul nu a rămas încă fără mesageri.
La sfârşitul secolului al XVII-lea, o serie de evenimente reale au determinat apariţia credinţei în Bestia din Flandra, credinţă care persistă până astăzi în regiune: după ce au fost raportate dispariţiile …

Sâmbătă, 24 martie a.c., la emisiunea Exploratorii lumii de mâine realizată de Ştefan Ghidoveanu, începând cu ora 13.15, va fi invitat scriitorul Oliviu Crâznic pentru a vorbi despre Edgar Rice Burroughs.
Preluăm in extenso comunicatul dat de Oliviu însuşi pe blogul său:
Mâine (sâmbătă, 24 martie), ora 13:15, la Radio România Cultural, în cadrul emisiunii lui Ştefan Ghidoveanu, Exploratorii lumii de mâine, sunt invitat la o discuţie despre Edgar Rice Burroughs şi a sa Prinţesă marţiană (de curând ecranizată sub titlul John Carter - un film pe care îl recomand, în ciuda unor defecte tipice filmelor moderne, fiind reuşit atât vizual, cât şi ca poveste şi joc …

Sâmbătă, 17 martie, începând cu ora 14:00, în cadrul târgului de carte Final Frontier, va avea loc o discuție cu tema “Gothicul în literatura română și universală”.
La eveniment vor participa: Ștefan Ghidoveanu, Florin Pîtea, Laura Sorin, Oliviu Crâznic (moderator).
De la poveştile cu lupi ale lui Maupassant şi Voiculescu la vampirii lui Eliade şi King, de la experimentele nebuneşti ale lui Frankenstein la cunoştinţele interzise din Necronomicon, de la istorisirile despre dragoste întunecată şi subjugare ale lui Teophile Gautier (Moarta îndrăgostită) şi Liviu Radu (Trudnică procurare a hranei…) la întâmplările cu …

Practicile oculte şi experienţele interzise au suscitat întotdeauna interesul oamenilor, de multe ori doar ca idee, în unele cazuri însă şi ca practică. Ceea ce nu au reuşit însă adepţii artelor negre şi ai viciilor să înţeleagă este faptul că astfel de obiceiuri sfârşesc, întotdeauna, prost, fie că asta se întâmplă din cauze naturale, fie că explicaţia rezultatului este mai puţin simplă. Exemplele sunt nenumărate, dar un caz clasic ar fi cel al lui Gilles de Rais, erou şi răsfăţat al sorţii, prăbuşit în decadenţă şi crimă în numele demonilor, …

Spirit (sau demon) antropofag în legendele amerindiene, the wendigo (în fapt, aşa cum remarcă R.A. Brightman – în The Windigo In The Material World, Ethnohistory 35 (4): 337–379, 1988 –, wiindigoo la tribul ojibwe, widjigo la algonquini şi wihtikow la tribul cree, cuvinte derivate din termenul proto-algonquian wi-nteko-wa, considerat a însemna “bufniţă”, ceea ce duce cu gândul la straniul „Sălaş negru” din serialul Twin Peaks) are şi o versiune materială, capabilă de a produce manifestări directe în realitatea imediată, fie atunci când îşi atacă victima întrupându-se ca monstru, fie atunci …

Liviu Radu — BabL
Editura Diasfera, Bucureşti, 2004

O problemă foarte mare pe care o am cu volumele lui Liviu Radu este aceea că, de fiecare dată când citesc unul, mi se pare a fi cel mai bun pe care l-a scris. Mai mult decât atât, dacă recitesc vreuna dintre cărţile sale, ajung imediat la aceeaşi concluzie, chiar dacă cu foarte puţin timp în urmă eram convins că cea mai recentă realizare a sa este în fapt cea mai spectaculoasă. Fenomenul are o singură explicaţie logică, şi trebuie să cred că …

În episodul trecut al serialului nostru, ne-am oprit asupra Carmillei lui LeFanu ca imagine clasică a femeii-vampir din literatură şi cinematografie, precum şi asupra unei figuri istorice care a stat la baza personajului, contesa Bathory. După cum am văzut, cumplita ucigaşă în serie corespundea perfect ideii noastre despre contesele „colţate”, cu o mică excepţie – dincolo de personalitatea ei stranie şi în ciuda legendelor ulterioare, nimic nu indică faptul că Bathory ar fi băut sânge, ori că s-ar fi îmbăiat în acest lichid.
De altfel, oricât de dubios ar fi fost …

Ellen Datlow (ed.) – Inferno. Despre teroare şi supranatural
Traduceri de Silviu Genescu, Ana-Veronica MIrcea, Mihai-Dan Pavelescu şi Mircea Pricăjan
Editura Nemira, Colecţia Nautilus, Bucureşti, 2011

Deşi reputaţia de antologator a lui Ellen Datlow este suficient de solidă pentru a constitui un argument decisiv în favoarea încercării noului volum Inferno, şi deşi Premiul Shirley Jackson este unul îndeajuns de serios pentru a alunga mare parte din îndoieli, dacă acestea există totuşi, două elemente m-au făcut să şovăi înainte de a parcurge antologia: în primul rând, nu cunoşteam autorii din cuprins, cu excepţia lui …

Tuturor ne este familiară imaginea literară (şi cinematografică) a femeii-vampir, o aristocrată de o frumuseţe rece, seducătoare, care îşi aşteaptă prada ce îi va asigura nemurirea. Această imagine a fost probabil standardizată de opera lui Sheridan LeFanu, Carmilla, care a dat naştere unei serii întregi de eroine şi anti-eroine ulterioare pe acelaşi tipar. Deşi Carmilla nu a fost prima scriere pe această idee (amintim aici Mireasa din Corinth de Goethe şi Moarta îndrăgostită de Theophille Gauthier), totuşi predecesoarele ei păstrau încă destule caracteristici care le ţineau strâns legate de miturile …

Inchiziţia (Inquisitio Haereticae Pravitatis = investigarea perversiunilor eretice) a fost o instituţie (în fapt, un complex de instituţii) din cadrul sistemului judiciar al Bisericii Catolice, responsabilă (responsabile) cu lupta împotriva practicilor considerate aberante la vremea respectivă. Erezia nu se referea strict la religie, ci încadrarea diferea în funcţie de ţară, de obicei incluzând toate formele de comportament declarat deviant: de la blasfemie la homosexualitate, de la satanism la poligamie. Vom detalia însă pe parcurs.
În epocă, Inchiziţia era văzută şi/sau declarată de către protestanţi ca fiind o organizaţie represivă îndreptată direct …

Deşi fără îndoială că nu a intenţionat asta, cel mai cunoscut criminal în serie din istorie a lăsat în urma lui, în afară de un val al ororii şi panicii, o puternică moştenire culturală, influenţând încă de la primele sale manifestări şi continuând să influenţeze şi în prezent literatura, cinematografia, televiziunea, muzica. Ne-a rămas ceva bun de la Jack Spintecătorul? Fără îndoială. Dar el nu are nici un merit în asta. Din păcate, spre deosebire de alţi ticăloşi notorii, el nu a trebuit inventat.
*
Literatura. Primele scrieri (gothice) care redau crimele …

După ce în episodul trecut am enumerat (şi analizat) victimele teribilului ucigaş care a dezlănţuit în Londra Toamna terorii, a sosit momentul să prezentăm şi suspecţii, sau cel puţin o parte dintre ei, pentru că sunt mult prea numeroşi pentru a putea fi avuţi în vedere cu toţii. Ne vom opri, prin urmare, la cei mai interesanţi.
*
Edward Buchan (sinucidere, 19 noiembrie 1888). Nimic concret nu îl leagă pe sinucigaşul Edward Buchan de victimele din Whitechapel… nimic, în afară de sinuciderea sa. Pe data de 22 noiembrie 1888, The Star raporta …

Ca şi în cazul Fiarei din Gevaudan, azi vom aborda problema unei fiinţe al cărei caracter mitic nu este legat de existenţa ei, aceasta fiind indubitabilă, ci de natura sau de particularităţile ei, precum şi ale activităţilor desfăşurate. Mă refer la binecunoscutul Jack Spintecătorul, şi mă voi strădui să pun accentul pe câteva din aspectele mai stranii şi mai puţin mediatizate ale acestui caz.
În anul 1888, în cartierul Whitechapel din Londra, a început ceea ce avea să fie numită Toamna terorii, în fapt lucrarea unui ucigaş a cărui identitate nu …

Satirii şi faunii erau creaturi mitologice considerate a trăi în pădurile din Grecia şi Roma antică, jumătate-oameni, jumătate-ţapi, periculoşi, laşi şi desfrânaţi.
Ei sunt amintiţi în lucrările lui Praxiteles, Hesiod, Euripides, Sophocles etc.
Conform lui Plutarch (De defectu oraculorum), Pan, Zeul-Ţap, a murit în timpul domniei împăratului roman Tiberius, în secolul I după Christos – aceasta fiind singura consemnare a morţii unui zeu în literatura greco-romană.
În Mitologia română, R. Vulcănescu menţionează că satirii şi faunii stau la baza personificărilor demonice ale caprei şi ţapului în mitologia popoarelor din sud-estul Europei; în mod …

Mihail Grămescu (ed.) – Balaurul şi Mioriţa
Antologie de proză fantastică
Eagle Publishing House, 2011
Am primit această primă antologie editată de tânăra editură Eagle cu reală încredere. Aflasem câteva nume de scriitori cuprinse în ea, aveam garanţia calităţii prin prezenţa lui Mihail Grămescu în calitate de “îngrijitor de ediţie” (oare de ce nu editor?), îmi plăcea ilustraţia aleasă pentru copertă… Şi totuşi, Balaurul şi mioriţa, cu doar câteva excepţii, m-a dezamăgit profund.
Unde s-a greşit? Păi, în mai multe locuri.
Primul şi cel mai important aspect negativ este acela că promisiunea de pe copertă …