Direct din abator

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 23 ( aprilie, 2012 )
Autor:

Kurt Vonnegut – Abatorul cinci
Traducere şi prefaţă de Rodica Mihăilă
Editura Polirom, Iaşi, 2003

Nu-mi vine în minte acum nici o frază decentă care să descrie exact cât de plăcut m-a surprins Kurt Vonnegut. Abatorul cinci e o carte minunată din care voi încerca să redau cât mai puţin ca să nu stric plăcerea lecturii. Ce pot să spun însă e că Vonnegut e uşor de citit şi se potriveşte indiferent de starea de spirit pe care s-ar putea să o ai atunci când deschizi cartea. Întreg romanul emană calm, parţial din cauza propoziţiilor scurte şi la obiect de care autorul face uz în belşug. Frumuseţea scriiturii lui Vonnegut stă în faptul că ştie cum să îmbine aceste propoziţii astfel încât frazele formate de ele să fie vii, acaparante, să furnizeze un imbold de a merge mai departe.

Vonnegut reuşeşte ceea ce puţini alţii au reuşit înaintea lui: să îmbine o scriitură simplistă cu o relatare complexă. Să facă uz de elementele de bază ale relatării şi, totodată, să reuşească performanţa de a acapara cititorul prin schimbări bruşte de situaţie şi un strop de fantastic.

Poţi privi Abatorul cinci din stânga şi să zici că-i un roman SF. Cu doi paşi mai la dreapta să se transforme în roman psihologic, apoi biografie, apoi depeşă de război, apoi roman istoric. Afişează deopotrivă viaţa unui călător în timp cât şi ororile războiului. Exceptându-l poate pe Sven Hassel, Kurt Vonnegut este autorul cel mai accesibil în ceea ce priveşte ororile celui de-al Doilea Război Mondial. Este acolo în mintea cititorului indiferent de background-ul literar al acestuia, indiferent dacă acesta este sau nu familiarizat cu războiul. Vonnegut reuşeşte ceea ce puţini alţii au reuşit înaintea lui: să îmbine o scriitură simplistă cu o relatare complexă. Să facă uz de elementele de bază ale relatării şi, totodată, să reuşească performanţa de a acapara cititorul prin schimbări bruşte de situaţie şi un strop de fantastic.

Un alt lucru care atrage atenţia spre Abatorul cinci este modul în care sunt conturate personajele. Extrem de grafice, sunt departe de idealul cu care poate ne-am obişnuit involuntar din alte romane de acest gen. Eroii principali sunt fie fazi, fie aproape malefici. Asemuiesc asta cu seria Watchmen al lui Alan Moore în care super-eroii împart dreptatea prin absolut orice mijloace găsesc de cuviinţă, fără să fie legaţi de standardul dictat iniţial de benzile desenate care afirmau că nu ai voie să omori răufăcătorul, ci trebuie să-l predai autorităţilor aproape intact. La fel – personajele lui Vonnegut pot fi abjecte şi în acelaşi timp eroice, pot părea fade şi să fie, în acelaşi timp, interesante. Poate chiar asta l-a consacrat pe autor în anii lui de glorie literară: faptul că iese din tipare atât prin personaje cât şi prin scriitură.

Motivele principale din Abatorul cinci sunt soarta, natura umană, liberul arbitru şi firea fiinţelor umane. Societatea umană este prezentată prin prisma personajului principal şi a influenţelor primite de către acesta din partea tralfalmadorienilor, fiinţe extraterestre pentru care prezentul, viitorul şi trecutul se combină formând un singur punct în timp. Prin acest artificiu de situaţie, Billy Pilgrim se trezeşte pe rând în diferite perioade de timp. Cum timpul ne modelează personalitatea prin situaţiile pe care ni le pune în faţă, este interesant de văzut cum se descurcă Billy Pilgrim atunci când se trezeşte aruncat în trecut sau viitor cu o linie stabilă a personalităţii.

Un alt lucru interesant în Abatorul cinci este faptul că punctul culminant al romanului nu e dictat de cel mai important eveniment al războiului, ci de unul de importanţă imediată în viaţa celor care asistă la el. Ca să încerc o comparaţie care să menţină deschis interesul pentru roman fără să dezvăluie prea multe din acesta, închipuiţi-vă căderea imperiului roman vizavi de moartea unui păstor oarecare.

Abatorul cinci este pe alocuri vocea autorului care îşi descrie amintirile din perioada războiului, apoi devine viaţa lui Billy Pilgrim, pentru ca la anumite momente cele două să se interconecteze, lăsându-te să te întrebi cât anume din carte e ficţiune şi cât nu. De aceea, poate cel mai bun cuvânt pe care-l pot folosi pentru a descrie romanul e „halucinant”.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.