E linişte pe Pământ

Articol publicat in:Cronica de film | Aparut in:Nr. 23 ( aprilie, 2012 )
Autor:

The Quiet Earth nu este neapărat un film bun. Nu este un film alert. Sincer să fiu, dacă nu ai cumva o pasiune nesănătoasă pentru Apocalipsă, producţia neozeelandeză ţi se va părea pierdere de vreme. Ce atrage la film însă este faptul că e unul dintre puţinele care tratează singurătatea omului pe Pământ.

Cândva, cumva, un eveniment cosmic face să dispară toate fiinţele umane de pe planetă, cu excepţia celor care mureau în exact acea clipă. Cei „morţi” se trezesc în oraşe goale, părăsite, se trezesc cât se poate de vii şi de singuri. The Quiet Earth este povestea unui tip oarecare ce se decide să-şi pună capăt zilelor în proximitatea respectivului eveniment cosmic şi descrie modul în care acesta se adaptează la singurătate într-o lume calmă şi lipsită de prezenţa altor oameni. Filmul este o lecţie despre cum tot ceea ce ne menţine civilizaţi dispare în momentul în care nu mai avem în faţa cui ne afişa. Eroul încetează să se mai bărbierească, se îmbracă în haine de femeie, ajunge la apogeul nebuniei şi se declară conducătorul absolut al lumii. Toate încetează când acesta este reintrodus în umanitate odată cu apariţia altor doi supravieţuitori ai cataclismului misterios, un bărbat şi o femeie. De aici, lupta lor nu mai este una a singurătăţii, ci se transformă într-una de acceptare socială.

E bizar să observi cum, într-o lume cu trei supravieţuitori, principala problemă a fiecăruia este să fie acceptat de ceilalţi doi. Ca de obicei, natura umană învinge şi ceilalţi doi formează un cuplu, marginalizându-l pe eroul principal, care decide să se sinucidă… din nou.

Finalul filmului este surprinzător şi dictează că nu putem scăpa de condiţia umană nici măcar prin moarte. Că totul este un ciclu care se repetă la infinit şi că natura umană nu e schimbătoare.

În avalanşa de filme post-apocaliptice din ultimii ani, The Quiet Earth stă într-un colţ aparte. Este diferit de producţiile cu morţi vii, de cele în care comete ivite de nicăieri distrug orice urmă de viaţă pe pământ. Şi în ciuda faptului că majoritatea filmului prezintă viaţa unui singur om, The Quiet Earth este o peliculă socială. L-aş asemui cu Străinul lui Camus, dacă ar fi să fac o paralelă cu literatura.

În caz că vă aflaţi în cumpănă într-o seară şi nu ştiţi la ce să vă mai uitaţi, acordaţi o şansă celor din Noua Zeelandă.

The Quiet Earth (Noua Zeelandă, 1985); R: Geoff Murphy; După un roman de Craig Harrison; Scenariu: Bill Baer; Cu: Bruno LawrenceAlison Routledge şi Pete Smith

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Un comentariu »

  • Ioan said:

    „I’ve been condemned to live.”

    am vazut filmul cam in acelasi timp cu Soylent Green, acum cativa ani. cel putin pentru mine a fost revigorant sa vad un film de genul asta, cu un ritm „mai uman” decat productiile mai recente, adrenalinice si pline de ‘suspans’.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.