În drum spre schimbare (II) – Din nou prin trecut

Articol publicat in:Proza | 24 martie 2014
Autor:

scared girlContinuare din episodul anterior

Clipele urâte din perioada copilăriei îşi făceau cu multă uşurinţă loc în mintea mea. Dar orice încercam să fac, nu puteam să uit ce se întâmplase la sfârşitul clasei a II-a.

Acea scenă îngrozitoare se repeta iar şi iar. Îl revedeam pe tatăl meu luându-l pe Negro de lăbuţele din spate, legându-le cu o sârmă şi atârnându-l de o creangă. Nu reuşeam să-mi scot din cap sunetele ascuţite pe care le scotea sărăcuţul câine. Cu lacrimi în ochi strigam către tatăl meu:

– Ce vrei să faci? Lasă jos briceagul! Tată, te rog! Lasă-l jos! însă el nu mă asculta. Începuse să-i taie blana de la glezne şi, pur şi simplu, să o tragă în jos. Făcând asta, zicea:

– Asta e pentru tine, drăguţă! Mă auzi? Pentru tine!

Nu aveam să mai suport toate acestea foarte multă vreme. Cu ajutorul liceului, am plecat de acasă şi nu m-am mai întors. Am ajuns la un liceu bun, şi-aşa l-am cunoscut pe EL. Nimic nu mai exista prin preajma mea când el se afla lângă mine. Până când acea zi de vară şi-a făcut apariţia.

Nisipul fin se strecura printre degetele mele de la picioare, în timp ce înaintam alergând pe plajă. El alerga după mine; nu era nimic amuzant, însă noi râdeam, râdeam şi iar râdeam, scary shadowspoate din cauza iubirii pe care ne-o purtam. Mai bine zis, râdea iubirea din noi.

Un bătrân ne tăiase calea. Ne-am oprit amândoi şi l-am privit preţ de câteva clipe; în ochii lui roşii se vedea clar cât de mult alcool consumase. Am observat că acesta făcea câţiva paşi către noi, aşa că eu am început să merg înapoi. Ne întorsesem şi doream să plecăm de acolo înapoi la hotel, cât de repede puteam. Acest om îmi crea o stare de nelinişte, aşa că am grăbit puţin pasul. Bătrânul se ţinea după noi, grăbind şi el pasul.

Deodată am simţit două mâini jegoase strângându-mă, şi ceva rece pe abdomen imi făcu pielea de găină, din cauza temperaturii scăzute. Mi se făcuse greaţă şi încercam să scap din strâmtoare, însă nu reuşeam.

El, văzându-l pe bătrân luându-mă-n braţe, luase o piatră mare şi-l lovise cu toată puterea în cap. Bătrânul se prăbuşi lângă picioarele mele; atunci luasem sticla pe care încă o ţinea în mână şi i-o izbisem de cap, cu toată puterea de care eram în stare în acea clipă. Un firicel de sânge i se prelingea de pe frunte, spre urechea dreaptă.

Tot răul care zăcea în mine de multă vreme îl dădeam acum afară. Îl loveam cu picioarele, fără încetare, peste faţă, iar el, cu picioarele lui musculoase, peste tot corpul. Ştiam amândoi că duhul îl părăsise, dar nu ne puteam stăpâni.

După câteva minute lungi, în care loviturile cădeau precum picăturile de apă din ploile de vară, mă oprisem. Faţa toată îi era acoperită cu sânge. Probabil că îi rupsem nasul, deoarece acesta avea o fromă cam ciudată. El încă lovea mormanul de carne şi oase care zăcea pe nisip. Vedeam furia din ochii lui, care creştea pe măsură ce loviturile deveneau tot mai numeroase. Atunci am realizat ce făcusem.

corpse on the beach– Opreşte-te! Opreşte-te! N-auzi? Am strigat către el. Se uită la mine preţ de câteva clipe.

– Trebuie să scăpăm de el.

– Mda… ai dreptate, vocea îi era calmă, însă ştiam că spaima pusese stăpânire şi pe el. Se uită la picioarele mele şi continuă: trebuie să-ţi speli picioarele. Uite cum îţi arată.

– Ai dreptate, i-am răspuns, după ce îmi analizasem picioarele preţ de câteva secunde; însă, mai întâi, să scăpăm de el.

– Trebuie să ne gândim la ceva. Stai aici, spuse după câteva momente de gândire. Mă întorc imediat.

Şi, cu aceste cuvinte, dus a fost. L-am privit cum merge către mare să se spele, apoi cum se îndreaptă către hotel. Credeam că se va întoarce, de fapt mai mult speram decât credeam. O parte din mine ştia că nu se va întoarce şi că nu-l voi mai vedea vreodată, aşa că am început să privesc în jurul meu.

România, ţara tuturor imposibilităţilor, îmi oferea, de această dată, câteva modalităţi de a scăpa de cadavru, aşa că am început să-l târăsc până în tufişurile aflate lângă marginea bucăţii care rămăsese dintr-un gard. Nu puteam să pierd foarte multă vreme, deoarece nu doream să risc să mă vadă cineva.

Cu ajutorul câtorva cutii goale am luat nisipul pătat cu sânge şi l-am aruncat în mare. După ce am terminat cu „curăţatul nisipului”, m-am spălat de sângele uscat de pe mâini, şi am pornit către hotel. Se părea că bărbatul pe care-l iubisem atât de tare mă trădase, lăsându-mă singură atunci când aveam mai mare nevoie de el. Nu puteam spune: „Ei, lasă, sunt obişnuită”, pentru că nu eram. Durerea din inima mea era greu de îndurat, însă nu aveam timp de sentimentalisme. Adevărata mea problemă, desigur, era cadavrul.

Am mers la diferite magazine cu scopul de a-mi cumpăra tot ce aveam nevoie pentru a scăpa de mormanul însângerat din tufişuri. Nu mai aveam foarte mult de aştepat, fiindcă soarele era în drum spre apus.

girl w bloody axe

Mă grăbeam să ajung la cadavru. Am aşezat lângă tufişuri micuţul topor şi sacii menajeri. Ciudat… nu simţeam nimic altceva decât scârbă, nici urmă de remuşcări. Nu aveam de ce să mă îngrijorez, deoarece ştiam că nimeni nu-i va simţi lipsa acestui alcoolist.

Am început cu luatul toporului, cu ajutorul căruia diferitele părţi ale corpului au început „să se desprindă” de acesta. Tăiam mormanul de carne şi oase cu uşurinţă în bucăţi mici, pe care le aruncam în sacii de gunoi. Îmi plăcea ce făceam. Această seară avea să-mi schimbe complet modul de viaţă. Răul îşi făcuse culcuş în sufletul meu.

Terminasem destul de repede. Acum trebuia să mă gândesc la ce avem să fac cu aceşti saci menajeri. Aveam două variante: puteam să-i îngrop sau să-i arunc în pubele. Trebuia să aleg una dintre aceste variante cât de repede puteam, deoarece răbdarea începea să se risipească.

Fiecare sac de gunoi îl pusesem în încă doi saci. Luasem doi dintre aceştia şi mă îndreptam grăbită spre pubele. Nu puteam să arunc toate părţile corpului în acelaşi loc. Căutam cu prvirea coşuri de gunoi… şi iată că se zăreau câteva în apropiere.

Mă grăbeam să termin cât mai repede cu acest minunat rahat.

(va urma)

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.