Vincent (IX)

Articol publicat in:Proza | 13 mai 2014
Autor:

Episodul anterior aici

…. soneria răsuna pe culoarele Parlamentului, insistentă, înnebunitoare, anunțând începerea votului. Zbârnâitul ei agresiv străbătea prin straturile de marmură sculptată, etaj după etaj, zburda pe deasupra covoarelor groase și se strecura pe sub ușile masive, care, fiind făcute de comuniști, se terminau la două degete deasupra podelei.

… și nimeni nu venea. Sunetul reverbera prin holurile goale, unde ciucurii candelabrelor de cristal clincheteau slab, mereu mișcați de curenți rătăciți. Îți sfredelea timpanele și se înfigea cu hotărâre în creier și le trebuiseră aleșilor ani de practică pentru a-și bea nepăsători cafelele la bufet sub bombardamentul chemării insistente la datorie.

În sala de ședințe, președintele zăcea prăbușit în jilțul său, cu fruntea găurită de un glonț, și nimeni nu îndrăznea să se apropie și să oprească soneria, care era acționată de un buton de sub prezidiu. Hârtii zăceau aruncate pe bănci și pe podea. Un grup de deputați se adunase într-un colț al sălii, aproape de ușă, șușotind îngroziți.
Soneria chema, chema, insensibilă, pisăloagă, năpustindu-se pe culoare slab luminate, rostogolindu-se pe scări de marmură lucioasă, dând buzna în toalete cu clanțele aurite.
Holul lung din fața sălii de plen, cu covorul său roșu și gros, continua să rămână gol.

Sunetul dădea târcoale bufetelor cu măsuțe joase și fotolii capitonate, cu vitrine care etalau sandvișuri, șnițele și prăjituri și cu sticle de apă minerală aliniate ca soldații. Se izbea de ferestrele înalte ca o pasăre captivă.
În cele din urmă, dislocă, de undeva, ceva.
O siluetă șovăitoare apăru în umbrele din capătul holului. Stătu o clipă nemișcată, apoi începu să înainteze încet, poticnindu-se de covorul roșu și gros. I se alătură o alta, apoi încă una. Se mișcau încet, dar cumva numărul lor creștea cu repeziciune, ca o viitură care transformă în câteva clipe un curs liniștit într-un torent implacabil.

Vincent---ep-09 DT

Și iată-i, prezenți în cele din urmă la apel, în ultima clipă, cum veneau întotdeauna. Cu serviete din piele de bună calitate uitate în încleștarea degetelor, cu cravate strâmbate sub chipuri livide, cu picioare care uitaseră mersul pe pantofi cu toc, cu guri în jurul cărora sângele altora se închegase în cruste, veneau, smulși din uitarea lor de sunetul insistent al soneriei, despre care de atâtea ori se spusese că poate trezi și morții.
Se înghesuiau prin ușile către plen, uitând de politețea cu care, mai înainte, se pofteau unii pe alții să intre. Cădeau grămadă pe scările de marmură și se călcau în picioare. Intrau în sală și rătăceau nesiguri printre rândurile de bănci.

Deputații încă în viață urlară de groază și o zbughiră pe una dintre uși.
Din balcoanele de deasupra sălii, Armata deschise focul.
Foile de hârtie se ridicară în aer și căzură din nou, fluturând grațios. Jerbe roșii împroșcară lambriurile de lemn.
Nepăsător, un bărbat într-un costum albastru cu o gaură de glonț în piept, se proțăpise la tribună și sucea încolo și încoace microfonul ca și cum s-ar fi pregătit să înceapă un discurs, în timp ce, în jurul său, toți cădeau.
Niciunul nu se gândise să fugă.
Și peste toate acestea soneria suna, suna, suna…

Vali se ridică în capul oaselor buimacă. Luă telefonul în mână și-l privi perplexă, încercând să înțeleagă unde era.
– Vali? Sper că nu te-am trezit!
– Ăăăă, Clementina?
– Vreau să caut anticariatul care i-a vândut statueta lui Vlăsceanu.
– Tu nu dormi? oftă Vali. Cât e ceasul?
– A, e opt și jumătate!
Vali dădu ochii peste cap. Clementina, la cei douăzecișișase de ani ai ei, avea mult prea multă energie pentru cineva care nu-și băuse nici cafeaua.

Se trânti la loc în pat și lăsă pulsul să i se liniștească. Draperiile cu modele galbene și portocalii filtrau lumina zilei, dându-i o nuanță veselă, odihnitoare.
– … și m-am gândit să-l aduci și pe ăla al tău. Poate mai adulmecă și el ceva intersant.
– Ce? Nu! N-am niciun chef să mă văd amestecată în investigații la concurență cu Armata.
– Haide, Vali, serios! Nu vrei să știi cine l-a omorât pe Vlăsceanu? Alți ziariști ar da orice să fie parteneri cu poliția într-o investigație.
– Cheamă-i pe ăia, eu nu mă supăr, zise Vali, dându-se jos din pat și pipăind după papuci. N-am vrut niciodată să trăiesc periculos.
– Și asta o zice femeia care face reportaje cu luptele de la barieră.
– Păi da, prefer să lupt de partea Armatei și nu împotriva ei. Nu, Cleo, să-ți fie clar, îi tăie ea vorba celeilalte, am calitatea de martor al crimei și nu mă interesează s-o schimb cu cea de investigator. Și-așa, aseară era să nu mai ies din curtea lui Vlăsceanu pe picioarele mele, să nu-mi zici că nu-i așa.

Ascultă cu răbdare protestele celeilalte, care-i spunea că Armata nu putea să-și facă mendrele chiar așa, nestingherită, că trebuie să i se opună cineva, că Vlăsceanu era un om de treabă și un politician decent și nu merita să moară sfâșiat de propriii câini. La final, refuză din nou să se amestece și închise. Se ghemui în pat, căutând confort în salteaua moale și în așternuturile albastre, dar știa că nu va reuși să adoarmă la loc.
Era o falsă siguranță, draperiile vesele, patul comod, senzația de liniște. Erau toate numai iluzii, care-i puteau fi luate într-o clipă.
Visul de mai devreme reveni ca un ecou îndepărtat. Probabil n-ar fi supraviețuit primului val al epidemiei dacă nu s-ar fi aflat la Parlament. Oricum nu mai putea fi reporter parlamentar acum, nu cu categoria ei utilitară D, dar nici nu și-o dorise vreun moment. Deși luptele de la barieră erau periculoase, Vali simțea că n-ar putea face față Parlamentului, după tot ce văzuse acolo.

MARŢI, 20 MAI, SERIALUL VINCENT AJUNGE LA ULTIMUL EPISOD!  NU RATAŢI DEZNODĂMÂNTUL AVENTURII ZOMBILOR POST-APOCALIPTICI BUCUREŞTENI!

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Un comentariu »

  • Alas said:

    Ultimul deja? De ce atata graba?

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.